In prima vara de pandemie, Luiza Zan s-a mutat la tara, undeva in Covasna, intr-o comunitate de unguri. Desi nu a nemultumit-o vreodata ceva la viata din Bucuresti, spune ca nu s-ar mai intoarce la oras. Pentru ca este prea bine la tara si doar traind aici a descoperit cat de putin timp petrecea cu ea insasi, cu familia sa, fiind mereu in forfota capitalei.
Impreuna cu sotul ei, pe care n-a fost chip sa-l convinga sa se mute in marele oras, au contruit o casa. Si-au luat un teren, pe care isi prinsese radacinile un mar cu trunchiul interesant, si au ridicat o casa dupa planurile proprii si respectand mediul inconjurator. De cand s-a mutat la sat, Luiza viseaza mai mult si zambeste mai mult. Iar copiii ei stau in aer liber si invata mereu cate ceva despre natura. Viata la tara este frumoasa si libera, dar inseamna si mult munca. Si fizica, si cu sine.