Ani buni am fost public tinta pentru "Televiziunea, dragostea mea!". Sarea camesa de pe mine de emotie la revederea sketch-urilor care mi-au colorat copilaria si au detensionat momentele delicate dintre racituri, sarmale si toasturile prezindential-ceausiste. Atit de multe personaje alb-negru - sarind de la zaibar si claponul Vetei la dictarea telegramelor, de la "passing shot" la achizitionarea "pozelor" cu "al' de sus", facind galerie pe stadion sau clatite cu Ileana Stana Ionescu - pastrau legatura temeinica dintre copilaria mea si-a TVR-ului.
Ceva lipsea totusi...nimic nu-i perfect pe lume. Imi doream o imersiune exhaustiva in trecut, o capsula a timpului si-un talisman de safir, sa ma poarte printre filele istoriei televizive romanesti si prin copilariile altora. Am ramas cu degetele blocate pe telecomanda saptamina trecuta, cind am descoperit raiul pe pamint. Nu stiu cum am ratat National TV-ul pina acum, tirindu-mi zilele in ignoranta si lipsa de consideratiune pentru Chemical Brothers.
