Ani buni am fost public tinta pentru "Televiziunea, dragostea mea!". Sarea camesa de pe mine de emotie la revederea sketch-urilor care mi-au colorat copilaria si au detensionat momentele delicate dintre racituri, sarmale si toasturile prezindential-ceausiste. Atit de multe personaje alb-negru - sarind de la zaibar si claponul Vetei la dictarea telegramelor, de la "passing shot" la achizitionarea "pozelor" cu "al' de sus", facind galerie pe stadion sau clatite cu Ileana Stana Ionescu - pastrau legatura temeinica dintre copilaria mea si-a TVR-ului.
Ceva lipsea totusi...nimic nu-i perfect pe lume. Imi doream o imersiune exhaustiva in trecut, o capsula a timpului si-un talisman de safir, sa ma poarte printre filele istoriei televizive romanesti si prin copilariile altora. Am ramas cu degetele blocate pe telecomanda saptamina trecuta, cind am descoperit raiul pe pamint. Nu stiu cum am ratat National TV-ul pina acum, tirindu-mi zilele in ignoranta si lipsa de consideratiune pentru Chemical Brothers.
Copiii reusiti din arhivele ProTV - Klimovici, Teo Avramescu, Gianina Monea - se imbina armonios cu pasta de tomate Regal, fragiluta Catrinel si napolitanele Naty, satisfacind in mod ciudat apetenta mea pentru paseism. Dar, de de departe, berea - aceasta frate a romanului - ma trimite fara drept de apel la momentul t0 al publicitatii mioritice. Titan Ice si vrajitoarele prinse de Felix sint spoturi absolvente de liceu, cu story, casting si regie, pe linga cele trei glumite difuzate in bucla de National TV.
Credeam ca in contemporaneitate nu se poate cobori mai jos de Noroc, dar cei trei frati intru etimologie pompoasa si 4,8% alcool nu se opresc la parter, foreaza ditamai putul la picioarele noastre.
Se ia una bucata pack-shot, se aplica pe background negru si la coada se presara stelutele din clipurile Angelei Similea, filmate la inghesuiala in studioul 5. Se lasa la randat zece minute - pret de-o tigara fumata in liniste, la cafea - si rezulta Burger, adica oraseanul-tirgovet locuitor al burgului citadin, care scrie de mina, linga bucata de plastic cu eticheta: "Multi ani traiasca berea!" Corect, lozinca e buna pentru categorie, dar ce beneficii aduce marcii, mai ales acum, cind fulgii de zapada si lamultiani-ul se topesc in fata proximului "Hristos a-nviat!"?
Ca sa nu ramina de izbeliste, cetateanului Burger i se alatura mesterul Meister, om cu experienta vasta in domeniul blondelor genuine, pe care le pastreaza inca din tinerete, lipite pe usa dulapului din vestiar. Spotul se deosebeste prin originalite de tot ce-nseamna vizual comercial pe planeta: trei plan-detalii de sticla rotitoare si un split screen nemaintilnit, totul invaluit in celestele fluieraturi Rammstein, pe care le-am savurat pret de vreo trei primaveri la Prima TV, de la Banc Show pina la Big Brother. Maestrul Meister iese si mai tamponat decit tovarasul Burger din calupul publicitar.
Dar petrecerea continua, in cadere libera, cu cel mai amarastean frate, care se si declara imperativ servitorul nostru, al tuturor. Un verisor al lui Nelu de "La bloc" ne arata, ca la teleshopping, un fel de pet-matrioshka sau o noua metoda de inmultire haotica a "sticlelor" de plastic. Domnul vorbeste la telefon de unul singur, cu un prieten imaginar si zimbeste "antrenant" spre camera beta. Lamentabil si ingrijorator, in acelasi timp, pentru ca, pe durata administrarii medicatiei, se interzice ingerarea alcoolului...chiar si in proportie de 4,8%.
Servus! Ba nu, e mai bine sa se termine cu inchis televizorul si... Noroc!
