Artistul trebuie să fie adeptul gândirii critice, crede Cătălin Burcea. Să cerceteze continuu, să-și pună întrebări și să corecteze când este cazul, prin mijloace specifice profesiei, aberațiile structurii societale. Cătălin Burcea este artist vizual, co-fondator și coordonator de proiect la ALERT Studio (White Code), București. În 2018 a fost selectat să reprezinte România în expoziția “How We See Things”, organizată de Ambasada Austriei la București. Anul acesta, Cătălin a creat pentru Europa Wonderland, expoziția de artă contemporană din Timișoara care tocmai s-a încheiat, o productie video intitulata Side effect of a fabulous promise.
Am ales să folosesc fragmente video extrase din așa zisele "beauty shootings" despre Europa și clipuri de promovare turistică ale țărilor componente Uniunii Europene - main core-ul acesteia. Este vorba în principal despre diverse secvențe geografice, despre morfologia lor intimă, ci mai puțin despre landmark-uri "construite".
Lucrarea lui a plecat de la niște întrebări simple: Mai exact, ce înseamnă Europa? Ce anume o face dezirabilă și de ce este considerată acum un "promise land"? Despre Europa, artă, pandemie, viitor și necunoscut vorbim cu Cătălin Burcea în rândurile de mai jos:
Ce a fost greu, ce a fost bun și ușor în pandemie
Grea a fost presiunea psihică și emoțională. Greu de suportat a fost și lipsa libertății de mișcare neprogramată. Contactul cu natura sălbatică și structurile ei intime a lipsit cu desăvârșire. Asta a fost Hard! Am realizat totuși că avem niște puteri de adaptare de neimaginat. Ușor nu a fost nimic în ceea ce mă privește însă am câștigat mai mult timp pentru lucru. A fost o perioadă prolifică.
Ce ai reușit să creezi & lucrezi în pandemie
Am lucrat mult "video". Mi-am pus în ordine arhivele foto. Am postprocesat fotografii pe care le făcusem cu mult timp în urmă și pe care nu mai apucasem să intervin. Izolarea m-a "apropiat" mai mult de eco-art și de studiul antropologiei sociale și culturale, de studiul aberației comportamentale în condiții restrictive, impuse sau autoimpuse.
Cum au fost afectate proiectele în această perioadă
Multe proiecte au fost suspendate pur și simplu. Altele au migrat exclusiv în mediul online. Unele "media" specifice artei, cum ar fi fotografia, video, new media, au suportat ușor tranziția exclusiv în mediul online.
Efectele pandemiei
Efectele sunt diverse. Si fericite și nefericite. Nefericite pentru că multe proiecte devin imposibile sau greu de realizat în condiții normale. Unele produse culturale au nevoie de un set-up special ca să-și atingă impactul propus. Acest set-up special e mai greu de realizat în condiții restrictive. Tot lanțul de la producția propriu-zisă până la show-off, trebuie regândit. Uneori e posibil să mai obții rezultatul scontat, alteori nu prea. Totuși pandemia vine cum spuneam și cu ceva efecte fericite. A forțat foarte tare creativitatea. Creatorii au intrat în priză și au încercat mult și multe. Producția e consistentă. Pandemia a oferit de asemenea teme noi de gândire și a obligat lumea artistică să exploreze teritorii neîncercate în alte condiții. În orice caz "traficul" noilor producții artistice a fost intens însă probabil aceste producții au fost mai puțin remunerate.
Singura soluție sigură de supraviețuire, deopotrivă a artei și a artiștilor, rămâne finanțarea proiectelor de către fundații sau organizații culturale private sau publice. Ceea ce s-a și întâmplat într-o oarecare măsură în ultimul timp dar probabil că este insuficient și eforturile financiare trebuie susținute în continuare prin programe noi.
Cum va schimba aceasta criză comportamentele viitoare ale creatorilor
Nu le va schimba foarte mult însă cu toții au realizat potențialul producțiilor care pot fi manipulate și consumate cu ușurință în mediul online. Și creatorii și publicul au nevoie unii de alții ca de aer. În ceea ce privește publicul, operele / producțiile artistice în general, au animat o existență limitată altfel la funcții vegetative, strict fiziologice, în condițiile izolării. Pe de altă parte lipsa exercițiului creativ și a împărtășirii rezultatului acestui proces imprimă sentimentul inutilității, a lipsei de sens, lucru greu de suportat de creatori.
E mai prezentă arta în noul normal?
Îmi place să cred că da însă nu pot pune degetul pe nimic. Și acest „nou normal” e posibil să devină curând "vechiul nou normal". Oamenii sunt obișnuiți să uite ușor. E mai comod așa.
Lucrarea de la Europa Wonderland
Am participat la acest eveniment cu o producție "video" care pleacă de la niște întrebări simple pentru care se impune totuși necesitatea unor răspunsuri urgente: Ce este Europa? Mai exact, ce înseamnă Europa? Ce anume o face dezirabilă și de ce este considerată acum un "promise land"? Sunt întrebări mai degrabă retorice, pentru care intuim oarecum răspunsurile. Este important de știut ce anume cred mai ales oamenii simpli, rezidenții acestei structuri dar și cei care aspiră la acest statut. Dacă însă vrem răspunsuri mai elaborate ne îndreptăm atenția către studii statistice și instituții de cercetare avizate care updatează constant definiția acestei entități, tocmai pentru că este un organism viu, în plină evoluție, mai ales odată cu apariția unei supra-structuri de tipul Uniunii Europene - un concept relativ nou care complică și mai mult problema.
De aceea vorbim despre un proces anevoios în demersul de a găsi un răspuns ideal și va mai trece încă multă vreme până ce lucrurile se vor așeza și vor deveni ușor de înțeles. Avem parte așadar de o oarecare confuzie care, paradoxal, generează în continuare seducție.
Side effect of a fabulous promise subliniază într-un fel tocmai acest tip de confuzie onirică. O instalație audio-video care printr-un proces tehnic de sedimentare succesivă de imagini și sunet dezvoltă o structură vizuală cu densitate critică, aproape ilizibilă, dar care intrigă și induce în același timp o posibilă stare hipnotică.
Am ales să folosesc fragmente video extrase din așa zisele "beauty shootings" despre Europa și clipuri de promovare turistică ale țărilor componente Uniunii Europene - main core-ul acesteia. Este vorba în principal despre diverse secvențe geografice, despre morfologia lor intimă, ci mai puțin despre landmark-uri "construite". Sunetul aferent instalației este o culegere de piese muzicale arhaice specifice acestor țări (doar voce și foarte puține instrumente) care fac trimitere la începuturile civilizației în această zonă.
Rezultatul este unul năucitor, chiar și pentru mine. :)
Punctul de pornire
Cum ar fi să vezi dintr-odata totul. Să simți "aroma" întregului.
De la ce temă ai plecat
De la diversitatea culturală. Europa este un concentrat cultural care are ca repere principale câteva chei de boltă esențiale: antichitatea greacă și modernitatea aferentă acesteia, civilizația romană și valorile iudeo-creștine. Peste tot acest aluat au fost presărate condimente speciale. Unele de împrumut, altele rămășițe ale unor culturi mai vechi specifice acestui areal. Toate puse la un loc au dospit incredibil și rezultatul este unul fascinant.
Cât ai lucrat pentru această lucrare
Mult! :) În primul rând că a trebuit să cercetez mult, să găsesc footage util pe net, piese melodice potrivite conceptului, etc. Când cauți prin arhive și platforme de content audio-video, oricât de organizat ai fi și oricâtă răbdare ai avea, simți cum ți se încing creierii. Deși intuiam densitatea culturală a acestui continent numit Europa am realizat, pe măsură ce avansam cu lucrul, anvergura, substanța, varietatea și rafinamentul gesturilor creative de care sunt capabile națiunile.
Cu ce speri să rămână oamenii care trec prin această expoziție
Cu aceeași concluzie pe care am tras-o și eu. Că aparțin unui spațiu fabulos, încărcat de istorii și metamorfoze excepționale. Că în definitiv suntem niște indivizi extrem de norocoși că aparținem acestei structuri. Asta este valabil pentru europeni.
Rolul artiștilor în societate în 2020
Artiștii sunt entități versatile. În general au antene foarte fine și detectează ușor diverse tendințe ale societății, ale civilizației umane în general, ale cosmosului în care trăiesc. În epoca modernă, cu precădere în post-post modernism, artistul nu mai este neapărat un producător de "frumos" ci mai degrabă un vector de opinie, o prezență angajată în angrenajul societății.
Personal cred că artistul trebuie să fie adeptul gândirii critice. Să cerceteze continuu, să-și pună întrebări permanent. Să propună perspective noi și să corecteze când este cazul, prin mijloace specifice profesiei bineînțeles, aberațiile structurii societale. Să fie un bun avertizor.
Un scenariu de viitor
Am realizat deja cât de puțin ne trebuia să fim fericiți. Spunea cineva: "Am fost fericiți și nu știam!" Cum spuneam mai sus, avem o putere de adaptare fantastică și probabil o să ne obișnuim cu orice dar asta nu exclude persistența nostalgiilor. Vârsta de Aur. Întotdeauna trecutul are ceva fermecător în el. "Noul Normal" ne obligă să găsim soluții de interconectare noi, gen "Matrix", lucru care mă cam sperie puțin. Viața organică, tactilă, autentică, trebuie prezervată cu orice preț altfel pierdem iremediabil calitatea de ființe miraculoase. Scăpăm printre degete "Misterul".
