Lector la USM, director și fondator la 2 agenții de publicitate, proprietar al unui service auto și tată a 3 băieți, răspunde scurt Iurie Șalaru, la capitolul „despre”, în continuarea seriei cu profesorii din școala publicității din R. Moldova.
Rendez-vous-ul cu publicitatea s-a întâmplat prin 2001, la un curs cu Teodora Migdalovici, din cadrul SNSPA, filiala Chișinău. A ajuns să predea dintr-o glumă serioasă, cinci ani mai târziu, după experiența cu prima lui agenție de publicitate, având deja ce să le povestească studenților. Astfel, din 2006 până în prezent, trece dimineața pe la Universitatea de Stat din Moldova, ca să povestească teorii de marketing prin prisma propriilor practici și exemple. De ce dimineața? Ne spune Iurie Șalaru în continuare. Plus, despre ce pot face mai bine universitățile ca să readucă publicitatea „în trend”, care-i diferența dintre un specialist bun și unul mai puțin bun, sfaturi pentru studenți și o lecție de optimism.
Cunoștință cu publicitatea
Am făcut cunoștință cu publicitatea la cursul cu același nume de la SNSPA, filiala de la Chișinău prin 2001-2002. Profesoară la cursul de Publicitate ne-a fost Teodora Migdalovici, lector asociat la acel moment la SNSPA, ambasador Cannes Lions România. Ulterior au fost și alți profesori care au reușit să ne inspire, dar la sigur acolo am fost „infectat”. :)
Cariera de lector
Prin 2006, după 3 ani de dezvoltare a propriului business (am creat o agenție de publicitate în 2004 - după alți 3 ani de experiență în domeniu), aveam un fost coleg de SNSPA, Victor Tocan, care era lector la USM, într-o discuție mai în glumă, mai în serios, am întrebat dacă nu au vreun curs de publicitate pe care aș putea să-l prezint studenților. Zis și făcut: din ianuarie 2007, cu acordul domnului Dorogan Valentin, am început cariera de lector. De regulă, aveam doar primele ore, de la 8:00 la 9:20, ca să reușesc și la lucru de bază (la agenție).
Agenție, Service auto, lector și tată
Pe lângă activitatea la USM mai sunt director și fondator la 2 agenții de publicitate, proprietar al unui service auto și tată a 3 băieți. :) Pe lângă asta, am mai activat în calitate de trainer în mai multe proiecte, fiind și autor al mai multor strategii de comunicare, atât în sectorul neguvernamental, cât și politic.
La școala publicității
Sunt sigur că există loc pentru mai bine. :) Inițial, apăreau facultăți de comunicare pe la mai toate universitățile (era la modă), acum deja e criză de studenți, inclusiv la comunicare.
Beneficii
1. Prezența specialității în cadrul facultății de Jurnalism facilitează comunicarea între viitorii parteneri.
2. Curiozitatea și ingeniozitatea studenților de la comunicare. N-ai cum să te prezinți nepregătit la ore, că te iau studenții pe sus. :)
3. Existența materialelor didactice și a unei baze tehnologice materiale diverse, plus profesori de diferite specialități cu experiență în domeniu.
Și deficiențe
- Interacțiune insuficientă cu lumea reală (sectorul economic, social sau guvernamental), adaptarea programelor la cerințele pieței.
- Raportări de dragul raportărilor.
- Rezistență la schimbări (mă refer aici și la metodele vechi de predare și reticența față de solicitările studenților).
Noul în publicitate
Chiar dacă la ore discutăm anumite aspecte despre noile tehnologii de promovare, inclusiv plusurile și minusurile fiecărui suport de promovare, ar fi poate sugestiv ca universitățile să facă parteneriat cu Facebook, Google sau alte companii multinaționale pentru a acorda credite gratuite studenților, pentru a crea propriile campanii, inclusiv să poată realiza diferența dintre o campanie bună și una mai puțin reușită. :) Pentru că, de regulă, publicul apreciază campaniile după latura etică, morală, corectitudine și mai puțin se studiază aspectul rentabilității economice a campaniilor de promovare.
Practic toți profesorii s-au adaptat noilor tendințe și implementează toate formele de comunicare accesibile pentru a fi în legătură cu studenții. Plus că și studenții studiază prealabil și paralel activitatea profesorului în baza imaginilor din social media. :)
Studenții de atunci și de acum
Diferența esențială este în scopurile și obiectivele lor pentru viitor, dacă 10 ani în urmă studenții optau pentru o carieră locală, astăzi majoritatea optează pentru o activitate în afara țării, dar am impresia că este o tendință generală nu numaidecât specifică doar facultății noastre.
Greutățile proaspeților absolvenți
Proaspeții absolvenți au anumite probleme de adaptare la mediul real, deoarece la facultate, totuși, peste 80 la sută din cursuri sunt pur teoretice, iar economia reală are nevoie de oameni care se adaptează din mers la anumite circumstanțe și nu așteaptă instrucțiuni de undeva, aici se creează diferența dintre un specialist bun și unul mai puțin bun.
Studiile în pandemie
Nu știu cât de bine s-au adaptat profesorii și universitățile la pandemie pentru că pe toți i-a luat pe neașteptate, fix ca pe serviciile comunale prima zăpadă :).
Există probleme de adaptare nu numai în rândul studenților, dar mai ales profesorii au carențe de adaptare. Mie nu-mi plac sumedeniile de raportări și cerințe care se schimbă de la o zi la alta (pentru că și mediul guvernamental se adaptează din mers). Azi semnezi o directivă, mâine alta, poimâine o contrasemnezi pe cea de ieri ș.a.m.d.
Lecții de optimism
Principala lecție pe care aș dori ca studenții s-o memoreze despre pandemie este că, indiferent de mediul în care te vei afla, viața îți oferă întotdeauna oportunități, fie că e vorba de criză sau necriză. Criza e nemiloasă cu cei care au datorii… inclusiv înainte de sesiune :). Pentru că pregătirea de sesiune, de fapt, reprezintă o pregătire de crize: de timp, resurse, cunoștințe, emoții ș.a. „Dacă știam că…” și uite așa de la o criză la alta. :)