[Viața la țară] Marius Chivu: La țară munca nu se termină niciodată, iar pe lîngă casă mereu e câte ceva de făcut, de reparat, de întreținut

Scriitorul Marius Chivu s-a mutat la țară la începutul pandemiei, în luna martie, în casa bunicilor de lângă Horezu. A renunțat deocamdată la viața de oraș cu tot ce-i oferea aceasta, lansări de carte, vernisaje, concerte, dar și trafic peste măsură, însă a descoperit somnul sub nuc, plimbările cu bicla prin natură, restaurarea obiectelor din lemn sau prețurile foarte mici. Împreună cu vecinul de uliță, Octavian Viorel, a pus bazele proiectului Niște Orășeni, pentru a da o mână de inspirație celor care vor să apuce calea satului.

"În cele două zile petrecute la București, cînd m-am reîntors cu ocazia alegerilor locale, am purtat mască mai mult decît în jumătate de an la țară", spune Marius Chivu.

După lunile bune petrecute acolo în care Social Media și televizorul au făcut loc altor activități, Marius spune că va reveni la un moment dat la oraș, când condițiile vor fi mai bune. Până atunci, cărțile lui vă așteaptă în librării, playlisturile sale pe urbansunsets.com/mixtapes, iar dialogurile sătești cu #TataAchim direct pe pagina lui de Facebook.

Zile din viața ta la sat

Sînt scriitor și cititor în sensul cel mai larg (ca să nu spun profesionist): scriu articole de opinie și cărți, citesc de plăcere, dar recenzez și recomand cărți în reviste (în Dilema veche, și, mai nou, în Harper`s Bazaar), editez antologii, traduc proză și poezie, predau creative writing și țin conferințe literare, moderez evenimente și realizez emisiuni radio cu scriitori... Toate aceste îndeletniciri îmi fac plăcere în egală măsură și nu trece zi fără să mă ocup de cel puțin una dintre ele.

Cum era la oraș

Plină de evenimente publice (lansări de carte, concerte, vernisaje, filme, petreceri) și, implicit, de toată gama de socializări. Îmi plăcea să fiu activ în această rețea cultural-mondenă, dar îmi displăcea tot mai mult (poate are legătură și cu vîrsta :)) „oferta” de locuire a orașului și comportamentul locuitorilor săi: traficul și, în general, omniprezența sufocantă, deopotrivă vizuală, fizică și poluată a autoturismelor, lipsa spațiilor verzi, a piețelor prietenoase, a unor pietonale și a mai multor terase liniștite, a cinematografelor stradale, nu doar de mall ș.a.

Decizia de a-ți schimba viața

Pandemia m-a „mutat” la țară mai devreme decît anticipam. În ultimii ani mi-am stabilit, ca să zic așa, reședința de vară în casa bunicilor mei de lîngă Horezu, casă în care mi-am petrecut copilăria și pe care, între timp, am renovat-o, asigurîndu-i tot confortul modern necesar. Datorită pandemiei m-am mutat la țară încă din martie, iar acum, la final de octombrie, deci opt luni mai tîrziu, sînt tot acolo. Cei mai încîntați de această schimbare sînt părinții mei, care locuiesc în satul vecin, la o distanță de cîteva minute cu bicicleta. De cînd am plecat la facultate în București, acum aproape 25 de ani, n-am mai petrecut atîta timp împreună.

O viața cu totul nouă

În primele luni am muncit enorm. L-am ajutat pe tatăl meu la muncile agricole de primăvară (arat și semănat), am plantat cîteva zeci de copaci și de pomi fructiferi și am curățat grădina, am tăiat lemne, am săpat canalizarea și am terminat alte lucrări pe lîngă casă rămase neterminate din anul precedent... Pandemia mi-a oferit, în primul rînd, timp, iar, la un moment dat, chiar mă temeam că nu va ține suficient cît să apuc să termin ce mai aveam de făcut. Căci la țară munca nu se termină niciodată, iar pe lîngă casă mereu e cîte ceva de făcut, de reparat, de întreținut.
Surpriza a fost că nimic nu mi s-a părut greu cu adevărat, m-am adaptat imediat ritmului vieții la țară. Satisfacția de a vedea că ai reușit să plantezi de unul singur o livadă de pomi fructiferi, spre exemplu, este de nedescris.

La ce nu te-ai adaptat încă

Schimbările majore au fost legate de faptul că am început să lucrez, ca mai toată lumea, de la distanță (pentru Dilema veche), că a trebuit să renunț temporar la genul de activități cu public pe care le organizam (cursuri, serate literare) sau la care eram invitat (lansări, festivaluri, tîrguri de carte), că mi-am văzut prietenii mult mai rar, că am citit mai puțin decît obișnuiam...

Detalii logistice

Cel mai diferit a fost faptul că mi-am petrecut enorm de mult timp afară, în curte, în natură. Și că am început să mănînc doar mîncare gătită și doar cu produse din gospodăria tatălui meu. De asemenea, mi-am petrecut foarte puțin timp în social media și deloc în fața televizorului. Obiceiuri noi? Mai degrabă cîteva tabieturi: cafeaua de dimineață pe treptele casei ascultînd păsările, somnul de după-amiază sub nuc, cina în curte sau plimbările cu bicicleta. Și cîteva pasiuni noi: pomicultura și restaurarea obiectelor vechi de lemn (unelte de tîmplărie și de țesut, obiecte de mobilier). A, mi-am luat și un mîrtan :) În plus, acum, că a venit toamna, m-am adaptat ritualului de a face focul în centrală.

Neajunsurile vieții la sat

În vremuri de pandemie, cu atît mai mult în lockdown, nu găsesc nici un neajuns vieții la sat. În cele două zile petrecute la București, cînd m-am reîntors cu ocazia alegerilor locale, am purtat mască mai mult decît în jumătate de an la țară. Pe timpul primăverii și al verii nu am intrat în casă decît ca să mă culc. La țară am cîștigat confort și liniște, grijile legate de virus fiind aproape zero, plus un mod de viață mai sănătos datorită alimentației naturale, calității aerului, apei, somnului.

Revelațiile

La reîntoarcerea în oraș am realizat cît de scumpe sînt mîncarea și băutura: cu banii cheltuiți într-o seară ieșită în oraș, trăiești aproape două săptămîni la țară. Unele vinuri din MegaImage le găsesc în supermarketul din sat la jumătate de preț. De asemenea, curentul electric este mult mai ieftin: factura mea pe toate lunile de vară a fost de 30 de lei, pe cînd în București factura lunară este automat de 20 de lei, chiar dacă consumul este zero, după cum am constatat. O altă revelație a fost faptul că am ajuns să folosesc social media mai mult pentru a comunica cu prietenii, ceea ce însemna că la oraș eram conectat mai mult din plictiseală sau dintr-o nevoie indusă.

Primii pași pentru cine vrea să se mute la sat

Primul pas ar fi să găsească un loc sau o casă unde să simtă că poate fi fericit, că poate compensa ori înlocui tot ce lasă în urmă la oraș. Sfaturi nu dau, însă pot spune că există multe lucruri de luat în calcul atunci cînd te muți la țară. În primul rînd, infrastructura și facilitățile (ulițe asfaltate, apă curentă, supermarket, dispensar, farmacie, punct de desfacere a buteliilor de gaz etc.), plus semnalul de mobil și conexiunea de Internet. În al doilea rînd, există mai multe feluri de a te muta la țară, cel mai ușor și plăcut fiind cel temporar sau sezonier, precum în cazul meu. Cel definitiv și dintr-odată poate fi dificil.

O zi din viața ta

O zi la țară seamănă cu o zi la oraș din viața unui freelancer, minus socializare mondenă, dar plus natură. Dacă nu crești animale și nu cultivi ogorul, muncești și lenevești în ritmul tău; altfel, ești constrîns de mișcările vremii și ale naturii, cînd trebuie să faci anumite munci în funcție de sezon. Eu, spre exemplu, mi-am petrecut ultimele două zile de dinaintea acestui interviu profitînd de soare și culegînd merele. Înainte de asta mi-am ajutat tatăl să recoltăm cartofii, dovlecii și porumbul, să culegem strugurii, să semănăm grîul... Zilele astea plouă și stau mai mult în casă. Duminica îmi place să mă plimb cu bicicleta pe ulițele asfaltate ale satelor din jur și să fotografiez casele bătrînești.

Contribuția ta în comunitate

Împreună cu vecinul de uliță Octavian Viorel, am pus la cale inițiativa „Niște orășeni” cu Slătioara (Vîlcea) ca sat fanion. Cu o finanțare privată, am adus o echipă de specialiști care au lucrat la un ghid de bune practici pentru mutatul la țară al orășenilor (urmînd o metodologie preluată de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții), ghid pe care îl poate prelua ca model oricine altcineva din țară care, ca și noi, simte nevoia să dea un impuls repopulării unui sat. Satele sînt afectate masiv de plecarea la muncă în străinătate, dar există și orășeni doritori să migreze la țară. E bine însă s-o facă în cunoștință de cauză, să se integreze în mod natural, fără să afecteze identitatea locului, de aceea ar trebui să cunoască comunitatea rurală respectivă: componența demografică, tradițiile și obiceiurile, elementele arhitecturale specifice, oportunitățile de educație și business, resursele naturale etc. Un astfel de model de ghid metodologic am realizat noi și e disponibil pentru download gratuit pe nisteoraseni.ro. De asemenea, cu sprijinul editurilor Humanitas, Litera si Nemira, am înnoit fondul de carte pentru copii al bibliotecii Școlii generale din sat.

Pandemia de pe ulița satului

Multă vreme nu am avut nici un caz în sat, dar apoi au apărut cîteva la cei care lucrau în oraș. Oamenii mi s-au părut de la început responsabili: cei veniți din străinătate au stat în carantină, Poliția a patrulat ulițele și a îndemnat sătenii să rămînă cît mai mult în propriile gospodării, iar la supermarket s-a intrat de la început cu mască și s-au completat declarații. Primarul e un pesedist harnic, care a cîștigat recent al treilea mandat cu 87% dintre voturi. Omul a modernizat comuna într-un mod exemplar; spre exemplu, avem sistem de reciclare a plasticului și WiFi în centrul comunei.

Te mai vezi om de oraș

Sigur că mă voi întoarce, însă numai după ce condițiile vor deveni satisfăcătoare. Sînt fericit aici, dar asta nu înseamnă că nu aștept să ne putem relua cu toții viața de dinainte, iar eu să vin la țară nu doar fugind de un pericol sau din cauză că, profesional vorbind, nu am nimic de făcut la oraș care să necesite prezența mea fizică.