Cine e România? Ne tot întrebăm asta, conștient sau nu, și dăm răspunsuri periodic, colective și individuale. Poate suma lor ar putea să aibă și o concluzie, nu știm. Cert e că România își tot caută identitatea. Și, uneori, o privire din afară poate contura mai bine tabloul. Tessa Dunlop este scriitoare, jurnalistă și istoric, a prezentat programe de istorie pentru BBC, Discovery Channel Europe, Channel 4, UKTV History și History Channel și a lansat recent #whoisromania, o serie de filme care vorbesc despre România prin personalitățile sale, de la Ştefan cel Mare la Regina Maria şi de la Enescu la Brâncuşi.
Cred că România ar trebui să fie mai vizibilă și mai mândră de cultura ei. Pericolul este ca a doua generație a diasporei voastre mari să nu mai învețe deloc româna și asta ar fi o mare pierdere.
Tessa Dunlop scrie că s-a îndrăgostit de România acum 30 de ani. A ajuns în România în 1992, când avea 18 ani. În interviul de mai jos, Tessa povestește istoria relației ei cu România, cum a învățat limba română și cum a realizat proiectul #whoisromania.
Relația cu România
Am schimbat de două ori biletele anul acesta, încercând să găsesc o posibilitate de a venit în România, cu permisiunea ambelor guverne... mi se pare că restricțiile Covid au devenit politice.
Soacra mea și-a cam pierdut răbdarea așteptând să își vadă nepoții în Iași. Dar, dacă lucrurile vor reveni la normal (!?!??!), acum că am terminat doctoratul, intenționez să vin cât de des pot. Lucrez la câteva cărți aici în UK, dar visul meu este să prezint România în România. Am lucrat mult la limba română vara asta.
Cum s-a schimbat România de când o cunoști tu
Cea mai mare schimbare pentru mine este că aud româna în Londra tot timpul. Acum 20 de ani rar întâlneai un român aici, dar acum am constant posibilitatea să vorbesc cu tot felul de oameni: de la cel care spală mașina la ginecolog. Pentru mine e nemaipomenit. Și pentru Marea Britanie, deși nu știe cum să își arate aprecierea. Mă gândesc, totuși, la impactul plecării din România a atâtor oameni tineri și energici.
Ce îți place și nu îți place în România
Am un poem scris în română și filmat, care însumează tot ce îmi place la România:
Cred că corupția e o mare problemă pentru cei care locuiesc în România și cred că România ar trebui să fie mai vizibilă și mai mândră de cultura ei. Pericolul este ca a doua generație a diasporei voastre mari să nu mai învețe deloc româna și asta ar fi o mare pierdere.
Ma ocup de asta, alaturi de fetele mele, chiar daca pe tatal lor nu il intereseaza. Le-am gasit chiar si o dadaca romanca din Iasi care e brici si nu o lasam sa vorbeasca decat romana cu noi prin casa.
Când ai început să scrii în română pe Facebook
Eu aș vrea să locuiesc în România. Dar soțul meu e fericit în Londra și, dacă sunt sinceră, munca mea de scriitor și realizator TV e aici, în Marea Britanie. Dar, am decis că dacă îmi îmbunătățesc româna, aș putea să justific mai multe călătorii în România. Și poate nu voi mai prezenta România doar audienței britanice, ci voi începe să fac ceva și pentru publicul român. E o provocare: voi putea să mă cert și eu cu soacra mea!!!
Cum ai învățat româna
La școală nu am învățat o limbă străină. Voiam să intru la Universitatea Oxford și mi-am dat seama că dacă voi continua cu Franceza s-ar putea să nu iau notă maximă și aveam nevoie doar de note mari pentru a intra. Deci așa a fost cu limbile străine. Am intrat la Oxford și am studiat istoria și eram cam singura persoană care nu știa și o a doua limbă.
Așa că a fost deosebit de greu să învăț româna, cu atât mai mult cu cât nu am o afinitate naturală pentru limbi străini și nici o înțelegere formală. Dar iubesc provocările. Și cred că mă descurc din ce în ce mai bine. Am înțeles toate întrebarile acestui interviu, fără să caut nimic în dicționar. Asta e un progres.Pot să mă fac înțeleasă și când sunt în București și întreb ceva în română, răspunsul nu mai vine în engleza. Ăsta chiar e un rezultat bun!!!
Bineînțeles, gramatica, felul în care se schimbă cuvintele, mă ucid încet în fiecare zi!
Cum s-a schimbat atitudinea britanicilor față de români
Asta e o întrebare care are nevoie de un răspuns complex. Am făcut o emisiune radio pentru BBC. Cred că în timpul pandemiei am învățat să apreciem mai mult eforturile românilor și ale celorlalte comunități de imigranți. Campania Black Lives Matter campaign ar trebui să se extindă pentru a arăta problemele și discriminarea comunităților est-europene. Cred că asta se va schimba în timp... creierul uman nu poate gestiona decât o campanie o dată, așa pare!
Proiectul #whoisromania
A fost ideea ICR din Londra. Inițial voiau să facem ceva despre românii faimoși, morți sau vii. Am decis să ne concentrăm pe cei care au murit. Cei vii mai pot aștepta...
Bugetul a fost mic și ambiția uriașă, așa că știam că nu poate fi făcut decât cu ajutorul prietenilor mei din București. Miruna Fantanescu, Andreea Enache și Paul Lungu au o companie numită Storytailors și au învățat făcând. A fost incitant. Aveam contactele și reputația în Marea Britanie, dar nu aș fi reușit fără ajutorul României.
Ce presupune acest proiect
Institutul Cultural Român a insistat să popularizeze imaginea României în Marea Britanie. Pentru mine, deși e important să ajung la britanici (ceea ce am făcut, filmele sunt pe două canale de aici, iar BBC și Mail online le-au promovat), a contat la fel de mult să ajung la audiența românească. Vreau ca soacra mea să se bucure de filmele astea, la fel ca și mama mea. Așa că acum le veți găsi pe canalele de youtube, cu subtitrări incluse. Data viitoare le voi prezenta în română!
Surprize
A fost chiar amuzant să împachetez subiectul doctoratului meu de 5 ani în 7 minute. Viața reginei Maria dintr-o îmbucătură, a fost o provocare.
Cea mai grea parte
Să mă cert cu prietenii mei români și să spun lucrurile așa cum sunt: despre anti-semitismul din România din prima jumătate a secolului 20. Asta e era în care ne uităm înapoi și învățăm. Și Marea Britanie e în acest stadiu privind sclavia și imperiul. Așa și România trebuie să accepte istoria atitudinii față de evrei și să învețe ce e de învățat pentru a merge înainte.
Asta e în legătură cu Mihail Sebastian, pe care îl voiam pe lista personalităților, iar ei erau îngrijorați că s-ar putea să nu pună România într-o lumină bună. Argumentul meu a fost că o țară care este capabilă să fie auto-critică are o șansă mai bună de a evolua și de a nu repeta aceleași greșeli, iar asta înseamnă progres.
Ce nu știu ceilalți despre România și ai vrea să afle
Generozitatea oamenilor, potențialul țării și peisajele ei extraordinare. Era asta a naționalismului mă înspăimântă. Până la urmă, suntem la fel, asemănările dintre Scoția și Moldova mă amuză și mă surprind în mod constant.
