Adevărul, cică, nu prea ar mai avea succes și căutare la public în lumea asta nouă. Se caută eufemismele motivaționale, fake-news-urile scandaloase, teorii ale conspirației și bulele călduțe ale reconfirmării de sine. Tot în aceeași zonă a prejudecăților, nici cărțile nu prea și-ar mai găsi locul aici. Dar uite că Shaun Bythell ne arată că adevărurile, chiar și cele enervante sau incomode, scrise cu umor într-o carte, pot deveni best-seller.
Shaun a făcut Dreptul, a trecut prin tot felul de joburi, de la construcții la documentarist, iar din 2001 a devenit proprietarul celui mai mare magazin de cărți vechi din Scoția, The Bookshop din Wigtown. În 2010 a înființat pagina de Facebook a magazinului, unde a început să scrie despre interacțiunea lui cu clienții, deseori enervanți.
În 2018 a publicat Jurnalul unui librar, care a apărut recent și la noi, în colecția Anansi. World Fiction. În 2019 a apărut a doua parte a memoriilor sale, The Confessions of a Bookseller, iar anul acesta, pe 5 noiembrie, va publica Seven Kinds of People You Find in Bookshops. O întâlnire live cu Shaun Bythell va fi organizată toamna aceasta de Editura Pandora M, în parteneriat cu British Council România, evenimentul urmând a fi anunțat pe pagina de Facebook Anansi. World Fiction.
Până atunci, noi vorbim cu Shaun Bythell despre cum a fost anul acesta pentru oameni, scriitori și mizantropi:
Ce a însemnat 2020 pentru un mizantrop declarat
2020 a fost un an interesant pentru mizantropi — izolarea a însemnat în general că am văzut foarte puțini oameni în afara familiei mele, ceea ce-mi convine de minune. În cele din urmă, au început totuși să-mi lipsească clienții.
Ca proprietar de librărie, a fost foarte bine. Pentru că am afacerea mea, n-am avut de plătit chirie, salarii și alte costuri de întreținere pe care le-au avut multe alte librării. Am avut noroc că nu mi-a afectat afacerea. Alții au fost mai puțin norocoși.
Ca scriitor, izolarea a însemnat că am putut să scriu fără să mă distragă activitatea librăriei. Cred că mulți oameni care nu reușeau să-și facă timp înainte și-au petrecut izolarea scriind prima lor carte.
De citit, citesc cel mai mult în tren, când mă duc și vin de la Londra, așa că, din cauza restricțiilor de călătorie, citesc de fapt foarte puțin.
Ce ai descoperit despre tine în pandemie
Cred că mă cunosc destul de bine, deci nu cred că pandemia mi-a adus vreo mare surpriză în materie de cunoaștere de sine. Când era frumos afară, stăteam foarte mult în grădină și la început am crezut că s-ar putea să ajungem la o penurie de alimente, așa că am plantat o grămadă de legume și sunt mult mai conștient de vulnerabilitatea lanțurilor de aprovizionare cu bunuri de bază. Despre alții, am descoperit că soția mea și cu mine putem trăi foarte fericiți în izolare.
Când ți-ai dat seama că devii antisocial
Când am cumpărat librăria, eram foarte sociabil, dar am devenit antisocial după câțiva ani de stat de vorbă cu clienți care pun aceleași întrebări zi de zi. Devine tot mai puțin plăcut de fiecare dată și probabil că după vreo doi ani a început să-mi fie groază că se deschide ușa și intră clienți.
Cartea librăriei
Toți cei care au lucrat în librărie au fost atât surprinși de cât de interesant poate fi, că am discutat cu toții despre ideea de a scrie o carte. Am avut-o tot timpul în cap, dar, pentru că am o memorie groaznică, am hotărât că trebuie să țin un jurnal dacă e să am vreodată material la care să apelez. Jurnalul a ajuns până la urmă carte. A fost un parcurs interesant de la prima ciornă până la versiunea finală și au fost făcute o mulțime de modificări, dar am un agent extraordinar și un editor genial, care m-au călăuzit prin acest proces.
Cum a fost procesul scrierii acestor cărți
Una dintre cele mai mari surprize a fost cât de lent este procesul de publicare. I-am predat agentului prima variantă în martie 2015, iar cartea a ieșit în cele din urmă în septembrie 2017. N-am avut parte de foarte multe obstacole — am noroc că și agentul, și editorul meu au mare grijă de autorii lor.
Primele zile în librărie
Primele zile au fost foarte fericite. Era o perioadă palpitantă și porneam să fac ceva despre care nu știam nimic. După 20 de ani, încă mai învăț. Pe atunci, încă mai era o atmosferă destul de optimistă în industria vânzării de carte; Amazon era relativ mic și vindea doar cărți noi, și nu chiar așa de multe, așa că nu prea părea o mare amenințare.
Bineînțeles, acum știm cu toții că lucrurile s-au schimbat mai mult decât și-ar fi imaginat oricine. Amazon secătuiește ușor-ușor viața din orice. Editorilor li s-au redus profiturile, scriitorii sunt plătiți mai puțin, iar librăriile fac eforturi să facă față concurenței.
Categoriile de cititori
Lucrurile par să fie ciclice cu cititorii și cumpărătorii de cărți. Există autori care înainte se vindeau foarte bine în librăria mea, însă în mare parte oamenii care îi citeau au murit, iar piața a dispărut. În celălalt capăt al ciclului, ai unii ca J K Rowling, care apar și creează un val uriaș de cititori, așa că nu trebuie decât să fii atent la stocuri și să observi ce se vinde și ce nu.
Cumpărătorii mei preferați sunt cei care nu se plâng de nimic și nu se ciondănesc cu tine la preț. Cei mai enervanți sunt probabil cei care se plimbă prin librărie trăgându-și nasul, pentru că probabil că sunt răciți. Sper că pandemia a făcut pe toată lumea mai atentă la tușit, strănutat și tras nasul în public și că în viitor oamenii ăștia o să-și cumpere batiste și o să-și șteargă nasul. Nu sunt sigur în ce categorie m-aș încadra, în afară de librar.
Ce te enervează cel mai mult în 2020
Cel mai enervant mi se pare că lucrurile pe care le luam de bune înainte sunt acum mult mai greu sau chiar imposibil de făcut, indiferent că e vorba de mersul la supermarket, unde trebuie să stai la coadă în ploaie, sau chiar despre mersul cu trenul, sau o ieșire la băut cu prietenii la restaurant. Uneori mă întreb dacă lucrurile o să mai fie vreodată la fel. Sunt frustrat și pentru toate afacerile care aveau succes și pe care n-o să le mai vedem niciodată, deși nu e vina lor.
Ce carte se potrivește cel mai bine acestui an
După părerea mea, cartea cea mai potrivită acestui an este Eseu despre orbire, de Jose Saramago.
