Ce înseamnă Europa, când lumile ei sunt atât de diferite de la Est la Vest? Unde începe “noi”? În ce măsură drepturile egale din teorie se regăsesc în viața oamenilor, dincolo de geografie? Cât de mare este de fapt distanța dintre locuitorii Europei? Până pe 13 noiembrie, puteți vizita la Timișoara două expoziții de artă contemporană care dedică spațiu acestor întrebări. Europa Wonderland și Body Space: Citizenship and Territories, realizate de Asociația Contrasens, aduc împreună 20 de artiști care dezbat critic ideea Europei și aduc în discuție teme despre interacțiunea socială, amploarea granițelor rasiale, sexuale, ideologice și de clasă. Expozițiile vor putea fi vizitate de marți până duminică, între 14.00 - 20.00, doar în baza unei rezervări, pe www.accontrasens.ro sau telefonic. Intrarea este liberă.
În rândurile următoare vorbim cu Dana Sarmeș, președinte Asociația Culturală Contrasens, curator, critic de artă & lector universitar și Olivia Nițiș, curatoarea celor două expoziții, istoric de artă & cercetător, despre cele două expoziții, dar și despre rolul artistului în acest nou normal și statul lui vulnerabil, despre Europa, sărăcie, politici de stat indiferente și supraviețuirea culturală.
Punctul de pornire al expoziției
Dana: Îmi doream demult o colaborare cu Olivia Nițiș, de prin 2017 și acum a fost să fie. A început cum încep toate cu am o idee..... de fapt a început că Olivia îmi povestea despre un artist cu care ea a colaborat, Joe Sweeney din UK, Phone Box - leave a message for Europe și tot povestindu-mi despre instalație au apărut și întrebările: care Europă? care sunt de fapt granițele Europei? ce fel de granițe și așa mai departe.
Olivia: Europa Wonderland este un proiect la care m-am gândit de mai mult timp, însă având în vedere că necesita un spațiu generos, muncă de echipă și un anumit gen de mobilizare a stat cumva în așteptare. Având oportunitatea de a colabora cu Dana Sarmeș în acest context legat de spațiu (fosta Garnizoană din Timișoara) care pe lângă identitatea istorică pe care o are intră cu această ocazie într –o nouă construcție identitară, încă tranzitorie în acest moment, dar și de transformările socio-politice la nivel european, am considerat necesară prezentarea acestui proiect.
El are un segment în structura sa Body Space: Citizenship and Territories cu rolul de a completa mesajul și dinamica lui. Sunt două proiecte, dar în spațiul expozițional sunt gândite ca un singur discurs. Acest fapt poate părea ambiguu însă ne-am pus problema să integrăm două discursuri și să forțăm un pic granițe, nu doar politice, ci și legate de posibile fuziuni, transgresiuni, suprapuneri în arta contemporană. Sigur că această fuziune nu ar fi fost posibilă între două proiecte incompatible, dar iată că în acest caz ele pot deveni o singură expoziție.
Cum ai ales tema
Dana: Lucram la un alt proiect, de educație cinematografică dedicat tinerilor intitulat The Other Europe's Cinema și am văzut o grămadă de filme de underground produse în Europa de Est. Iar lumile desfășurate sunt halucinante, parcă sunt alte lumi. Și în artă e la fel, se poate vorbi despre un specific al practicilor artistice din Europa de Est. Nu de temă este vorba, expoziția nu are o temă anume, are multe interogații, unele greu de digerat. Și pandemia nu începuse încă. Nu la noi.
Olivia: Sunt interesată de modurile în care ideologiile construiesc realitățile socio politice și în același timp de perspective critice pe care discursurile și practicile curatoriale și artistice le dezvoltă în cadrul societății.
Mesajul
Dana: Nu oferă o soluție definitivă interogațiilor lansate, nu trage concluzii și nu are nicio menire. Doar lansează niște întrebări și își propune să schimbe paradigma privitorului din "ce a vrut artistul să spună" în "ce ar vrea artistul să-mi spun" și fiecare are dreptul să citească demersul artiștilor în propria cheie.
Olivia: Cred că este important să intrăm într-un dialog constructiv despre Europa, identitatea europeană astăzi pe fondul migrației, pandemiei, încălzirii globale etc. Este important să chestionăm funcționalitatea acestei structuri fragile din punct de vedere politic, să înțelegem cine suntem și încotro ne îndreptăm atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.
Expoziția este ca o dezbatere și ca un punct de observație asupra modului în care arta contemporană reflectă o serie de probleme care ne modifică statutul ca indivizi, dar și mentalitatea.
Sanda Sterle, Angered@home, 2017
Ce ai descoperit lucrând la această expoziție
Dana: Dialogul formidabil între artiști, deși lucrează cu medii diverse, în zone geografice diferite, au vârste diferite.
Olivia: Proiectul are o structură dinamică și conține lucrări care oferă acces la diversitate și la un circuit care introduce secvențial vizitatorul în atmosferă. În plus ai parte de o integrare a două proiecte și acest lucru cred eu că este interesant.
Cu ce speri să rămână oamenii după ce trec prin expoziție
Dana: Cu și mai multe întrebări.
Olivia: Sper sa fie interesați și să nu o uite repede.
Vibe-ul noii generații de artiști. Firul comun
Dana: În România e sărăcia și incertitudinea. Avem puțini artiști bogați, care trăiesc literalmente din artă. Care nu au un job colateral, sau soți/soții/părinți/mătuși care îi susțin. Sectorul independent e foarte fragil și lipsit de perspective. Educația e varză, mobilitatea e limitată, și așa rămânem oarecum la periferie, în cealaltă Europă.
Impresii & concluzii de pandemie
Dana: Ce știu de 20 de ani, ce se știe - lipsa unui Statut al Artistului în România, și până aceasta nu se reglementează pe bune, artiștii vor rămâne cea mai vulnerabilă clasă socială. Nu există politici serioase la nivel de stat, nu există resurse sustenabil. Este hilar cum independenții se bat an de an pe fondul AFCN, care este mic, insuficient, ridicol în comparație cu fondurile altor țări, nu Franța și UK că nici în 20 de ani de acum nu ne vom apropia de nivelul lor. Dar de banii alocați culturii în Portugalia de exemplu, sau Slovenia.
Adaptarea
Dana: Ședințe pe zoom care s-au dovedit foarte eficiente, serios. Nu am pierdut vremea să ne coordonăm toți să fim la fix în birou.
Proiectele de educație le-am adaptat și variantei online, dar ne străduim, respectând toate normele impuse, să le desfășurăm cât mai mult live. Am descoperit podcastul, vlogging-ul, QR codul, nu știu cât din feelingul unei expoziții se va putea transmite așa, încercăm pentru prima dată. Generația Tech - acești nativi digitali par încântați.
Efectele crizei
Dana: Cel mai devastator este închiderea unor spații de referință, care chiar au contat în ICC. Și mă întreb, oare cum e posibil ca acest guvern șă sprijine financiar corporații care au magazine în Mall-uri cu o căruță de bani și să nu ofere același sprijin și sectorului cultural. Adică Adidas are nevoie de bani de la statul român că a fost închis în pandemie? și iar ne întoarcem la politici de stat.
Rolul artei în noul normal
Dana: Nu uitați că ați supraviețuit izolării cu și prin cultură, cu filme, muzici, cărți, teatru, operă și altele.
Olivia: Cred ca sectorul cultural în general are cel mai mult de suferit. Să nu uităm că atât la nivel politic decizional și instituțional, cât și la nivel social cultura nu reprezintă o prioritate. Toate aceste proiecte realizate în prezent în aceste condiții sunt într-adevăr lăudabile pentru că efortul este semnificativ mai mare.
Un scenariu de viitor
Dana: Hai să fim optimiști!
Olivia: Această pandemie ne-a schimbat deja. A modificat modalitățile de interacțiune și astfel a determinat o serie de blocaje atât financiare cât și legate de posibilitățile funcționale de implementare a unor proiecte pentru care este necesară participarea fizică în același spațiu, în proximitate.
Mediul online și tehnologia ne pot salva pe de o parte în aceste situații, dar pe de alta nu reprezintă o soluție eficientă în mediul cultural și cu atât mai puțin pentru anumite categorii de persoane care nu au deloc acces la tehnologie. La asta se adaugă capacitatea de adaptare la noi condiții nefirești pentru specia umană. Omul este o ființă socială iar lipsa socializării sau limitarea ei pe perioade lungi cred ca ne afectează și o va face în continuare.
