Supraviețuire, lucruri de bază, util, esențial. Acestea au fost obiectivele declarate ale pandemiei până acum. Cum va arăta, însă, supraviețuirea aceasta fără artă, fără presă independentă, fără povești? Anul acesta nu am trăit doar cu făină și drojdie. Am reușit să facem față situației de criză globală cu ajutorul cărților, al muzicii, al poveștilor din jur, informațiilor și analizelor care să dea sens haosului din jur. Dar nu suntem obișnuiți încă să plătim pentru asta.
Cei de la Decât o Revistă încearcă să le amintească oamenilor că Poveștile vindecă, printr-o campanie ambițioasă. (Despre povești și vindecare puteți afla mai multe mâine, de la Jacqui Banaszynski, câștigătoare a premiului Pulitzer, într-o conversație transmisă live pe Facebook).
Până atunci, noi vorbim cu Irina Tacu, reporter și om de comunicare DoR, despre faptul că jurnalismul are nevoie de bani de la cititori pentru a supraviețui. Irina crede că suntem pe drumul cel bun:
Majoritatea abonaților noștri au între 18 și 40 de ani, deci cred că am trecut printr-un switch generațional. Mai ales generațiilor născute după 1990 li se pare firesc să plătească pentru conținut: filme, muzică, spațiu în telefon, chiar și jurnalism.
Însă, cred că sunt încă puțini oameni care plătesc pentru jurnalism în formă digitală, care să fie accesibil tuturor. Nu e neapărat ceva cu care suntem încă obișnuiți, dar suntem pe drumul cel bun.
Irina povestește mai jos despre pandemie, proiecte anulate, adaptarea la noul context, cititori și bani. Bani fără de care jurnalismul nu este posibil:
Povestea campaniei din octombrie
La DoR ne-am bazat mereu pe abonații care ne susțin pentru jurnalismul pe care îl facem, dar pandemia a venit și pentru noi, ca pentru toată lumea, cu provocări atipice. A trebuit să anulăm evenimente (DoR Live și conferința The Power of Storytelling) și să decidem ce sursă de venit să creștem ca să suplinim ce am pierdut. Răspunsul a fost: nu parteneriate cu companii, nu fonduri de la Guvern, ci comunitatea de abonați. Tocmai pentru că pandemia a schimbat lumea, noi vrem să ne luăm și mai multă legitimitate de-a exista din partea comunității.
Așa că pe 1 octombrie am pornit campania prin care vrem să ne dublăm numărul de susținători, adică să ajungem la 4.500. I-am spus Poveștile vindecă pentru că asta a fost mereu misiunea DoR: să facă un jurnalism care, cu uneltele tradiționale – documentare riguroasă, informații verificate, scriitură precisă – spune povești despre oameni obișnuiți care funcționează ca un antrenament de empatie.
Obiectivul: dublarea susținătorilor
E una dintre cele mai curajoase decizii pe care le-am luat până acum; mulți ani la rând nu am depășit 2.500 de susținători.
Să ajungem la 4.500 ar însemna că veniturile din comunitate vor fi jumătate din ce avem nevoie ca să producem jurnalismul pe care îl facem. (Restul rămân granturi și relații comerciale pe care le-am asigurat până la final de 2021.) Am făcut un calcul simplu: dacă fiecare abonat mai convinge un prieten să ni se alăture – cu 15 lei pe lună sau 150 lei pe an – ne atingem ținta imediat. De asta am gândit un mecanism prin care ne încurajăm abonații să se înscrie ca ambasadori și să le trimită prietenilor un link unic prin care să poată vedea în timp real, în contul lor, câți oameni s-au abonat datorită lor.
E felul nostru de a le arăta că nu e doar campania noastră, ci și a lor, că orice efort are un rezultat vizibil și că doar împreună vom reuși să atingem ținta – toate astea până la 15 noiembrie, când împlinim 11 ani de la prima ediție tipărită a revistei.
Reacții
Suntem tare recunoscători că mulți colaboratori, oameni despre care am scris și colegi de industrie au vorbit public despre cum îi ajută poveștile noastre și și-au încurajat comunitățile să ne susțină. Cea mai mare bucurie e să vedem cât de implicați sunt abonații noștri actuali să ne ajute să ne atingem ținta. Peste 200 s-au înscris ca ambasadori și își bat prietenii la cap să se aboneze.
Avem și un canal de Slack unde membrii cei mai activi ne țin la curent cu câți oameni noi au reușit să aducă în comunitate, ne dau screenshoturi, ne trimit mărturii video și împreună căutăm idei noi ca să ne atingem ținta. Mereu ne-am implicat abonații în munca editorială și ne bucurăm că simt și ei că e esențial pentru existența DoR să se implice.
În 13 zile de campanie am atins peste un sfert din ținta pe care ne-am setat-o
Identitatea vizuală a campaniei e făcută de ilustratoarea Tuan Nini
Cititorii și pandemia
În pandemie cred că am resimțit cu toții și mai mult nevoia de a fi mai puțin singuri, de a vedea că ceilalți împărtășesc aceleași frici și se confruntă cu îngrijorare, neliniște, incertitudine. Oamenii au avut nevoie de surse de informații echilibrate și de un ghid care să le fie alături. Am creat Jurnalul de pandemie (un newsletter zilnic în care am încercat să echilibrăm informațiile despre coronavirus cu alte știri din țară și din lume, cu recomandări, povești, cu resurse care să țină conectați și rezilienți). Am ținut un jurnal colectiv în care am primit povești de la cititori despre cum treceau pentru ei zilele în izolare.
Tot în pandemie am pornit și Slack-ul comunității DoR, un spațiu în care ne întâlnim cu comunitatea și povestim despre articole publicate, materiale în pregătire, recomandări de filme, seriale și lecturi și viața și munca în fiecare zi.
Dacă alegi și să fii ghid pentru publicul tău, dacă te interesează cu adevărat nevoile lor, ei vor rămâne alături de tine. Vor continua să îți susțină munca: trimit articolele către prieteni, rude, cunoscuți, vorbesc în comunitățile lor despre jurnalismul pe care îl facem și le fac cadou celor dragi abonamente la DoR. Oamenii au continuat să facă asta chiar și în pandemie.
PS. Jurnalul de pandemie s-a transformat acum în Concentrat, un newsletter zilnic ca un shot de energie livrat zilnic în inboxul tău la 6 dimineața.
Cum a evoluat percepția românilor față de plata conținutului
Majoritatea abonaților noștri au între 18 și 40 de ani, deci cred că am trecut printr-un switch generațional. Mai ales generațiilor născute după 1990 li se pare firesc să plătească pentru conținut: filme, muzică, spațiu în telefon, chiar și jurnalism.
Însă, cred că sunt încă puțini oameni care plătesc pentru jurnalism în formă digitală, care să fie accesibil tuturor. Nu e neapărat ceva cu care suntem încă obișnuiți, dar suntem pe drumul cel bun.
Cauza presei independente
Asta ne întrebăm mereu și probabil asta va decide reușita încercării noastre, mai ales că ea vine într-o perioadă atât de incertă, în care toți alegem să fim mai atenți la cum ne cheltuim resursele. În pandemie am renunțat și la abonamentul care conținea revista print (curierii erau suprasolicitați, librării și alte puncte de vânzare s-au închis și am vrut să accelerăm procesul de a deveni digital first) și am lansat abonamentele digitale. În ceea ce privește jurnalismul produs de reporterii DoR, am vrut ca el să fie disponibil pentru oricine. Practic, le cerem oamenilor să ne susțină jurnalismul, căci jurnalismul nostru poate fi citit de oricine.
Cred că n-am putea să-i convingem să facă asta dacă n-ar avea încredere în noi. Și dacă e ceva ce noi, ca redacție independentă din România, am încercat conștient să facem de când am apărut în 2009, a fost să construim relația asta de încredere fiind cât mai transparenți: despre nevoile noastre, despre salarii, despre eșecuri și reușite, despre cum ne organizăm și cheltuim resursele. Cred că fără încredere nu putem avea o comunitate; e și motivul pentru care evităm să cerem donații: vrem ca cei care aleg să ne susțină să o facă printr-un abonament digital recurent, și astfel să le oferim apartenență reală la o comunitate.
Care e mesajul vostru în toată gălăgia
DoR produce jurnalism cu nuanță, grijă și context. Vrem să ne ajutăm cititorii și ascultătorii să înțeleagă un pic mai bine lumea în care trăiesc, să fie mai empatici, să descopere soluții la problemele lor și să vadă, măcar pentru o bucată de timp, viața prin ochii celor despre care citesc sau pe care îi ascultă. Simțim că ne îndeplinim cel mai bine misiunea atunci când oamenii ne scriu că am reușit să facem toate astea pentru ei sau, mai ales în cazul eseurilor personale, că s-au simțit înțeleși.
Mesajul principal al campaniei – „Poveștile vindecă” – l-am ales nu din întâmplare, nu pentru că sună bine, ci pentru că am înțeles, din proprie experiență și din dialogul cu cititorii, că în bucata aia de 20, 30 de minute sau chiar o oră în care te afunzi într-o poveste despre viața altcuiva, ceva magic se întâmplă. Timpul se suspendă. Te simți conectat, te simți mai puțin singur, iar experiența care îți e povestită devine un spațiu în care îți oferi vindecare sau măcar o perspectivă nouă pentru propriile probleme, pentru dilemele cele mai adânci, pentru gândurile care nu te lasă să dormi noaptea.
Cât de importantă e promovarea
E o unealtă esențială prin care ne scoatem munca în lume și căutăm publicuri la care încă n-am ajuns. E și un rol care în echipa noastră a avut un traseu dinamic și mereu în schimbare. Când am adus în acest rol oameni din afara redacției, am înțeles, deși am lucrat bine împreună, că despre jurnalismul pe care îl facem noi e esențial să vorbim tot noi, reporterii și editorii. Și asta nu e o poziție confortabilă pentru un jurnalist.
Astăzi munca de comunicare și promovare e împărțită în echipa editorială, într-o combinație de rotații pe Facebook, și ownership pe contul de Instagram, care se află în grija editorului vizual și a editorului digital. E vital să fim prezenți și să inovăm: pe Instagram, de exemplu, ne descoperă adolescenți și studenți care n-au citit niciodată revista dar ne citesc postările. Iar pentru noi asta e minunat: nu contează în ce format ne descoperi, dar facem tot posibilul să ne adaptăm jurnalismul în funcție de platformă. Miezul DoR rămâne același, indiferent unde ne citești: poveștile ne fac niște oameni mai buni.
Apropo, vorbim despre povești și vindecare miercuri, 14 octombrie, într-o conversație transmisă live pe Facebook, cu Jacqui Banaszynski, o legendă a jurnalismului internațional și câștigătoare a premiului Pulitzer.
