De câteva săptămâni, bucureștenii călătoresc cu tramvaie colorate prin anumite zone, care se mai înveselesc odată ce sunt traversate de aceste vizualuri ”în mișcare”. Cei douăzeci de artiști care le-au desenat speră că, odată le vor vedea trecând pe lângă ei de mai multe ori, oamenii se vor împrieteni cu arta stradală și nu o vor mai percepe ca pe un act de vandalism.
În două zile și două nopți s-au ”tunat” artistic cele șapte tramvaie, iar expoziția de artă murală "Street Art Trams" face parte din proiectul Creart, "Bucharest- One Heart. One Story", și a fost curatoriată de Mihai Zgondoiu.
”Dacă aș putea decide asta, aș vedea toata infrastructura transportului public din oraș transformată într-un soi de galerie mobilă, prin intervențiile artiștilor”, spune Robert Obert, unul dintre artiștii care au lucrat la acest proiect
Continuăm pe larg cu Mihai Zgondoiu, artist, curator și galerist independent, despre arta stradală, creativitate și despre cum s-au desenat tramvaiele din București. Pe scurt, aflăm și ce a însemnat pentru o parte dintre artiști să facă parte dintr-un proiect de street art cu expunere mare în spațiul public.
Bio pe scurt
Mă numesc Mihai Zgondoiu, sunt născut în 1982 la Mediaș, iar între prieteni mi se spune (mai simplu) “Zgondy”. În prezent sunt artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Începând cu anul 2014 predau la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 (în paralel) la Universitatea de Vest, Facultatea de Arte și Design din Timișoara.
Sunt iniţiator şi coordonator al spațiului de artă contemporană Atelier 030202 din București (2009 până în prezent), co-curator al galeriei geamMAT a Muzeului de Artă din Timișoara (2012 – 2014) și Co-Curator al proiectului „Atelier în tranziție” (2009-2013). Recent am câștigat Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru „Artă în spațiul public” (2017), și Premiul JCE Contemporary Art Bienalle - selecția românească (2019).
Când te-ai îndrăgostit de artă
Încă din școala generală desenam și traforam icon-uri ce apăreau prin reviste și la TV. De la inegalabilul Bruce-Lee la neînfricatele Țestoasele Ninja, totul devenea într-un fel sau altul o formă de artă. Redesenam “situații” după îndemânarea și înțelegerea mea din acel moment. Prin anii ’90, când ne uitam cu toții fascinați la Mtv pe casete video înregistrate în Germania Federală, descopeream lucruri noi, nemaivăzute până atunci. În super-hit-ul lui Vanilla Ice –“Ice Ice Baby”, am descoperit cultura americană underground și scrierea “fat bubble graffiti”.
Evident că la noi încă nu se găseau spray-uri cu vopsea ca să ne scriem numele prin curtea școlii, dar în schimb avem cretă, carioci și creioane colorate. Țin minte că la rugămintea colegilor de clasă le desenam numele lor, sau numele unei trupe preferate pe copertele caietelor sau uneori chiar și pe gecile de blugi. În 1996 am intrat la Liceul de Arte din Sibiu, iar "joaca" și observațiile legate de artă au început să devină mult mai serioase.
Cele dintâi lucrări
Dincolo de studiile după natură, natură statică și model, primele compoziții libere desenate de mine erau undeva la limita dintre figurativ și abstract. Eu le spuneam “hărți interioare”, dar cu siguranță erau mai mult decât atât. În perioada de căutare, subconștientul joacă un rol extrem de important. În timp, dacă ai noroc, începi să înțelegi mai multe din perioada ta de început. Etapele au fost multe până la un anumit nivel de maturizare, și cred că or să mai continue atât timp cât ești curios și dornic să înveți lucruri noi.
Primele expoziții, personale și de grup
Prima expoziție de grup (1997) a fost în galeria Liceului de Arte din Sibiu, un loc "premium" din acea perioadă. Apoi am pictat în spațiul public (tot în Sibiu în perioada liceului) pe un panou publicitar de mari dimensiuni. Vorbesc de anii 1999-2000, când vopseaua lavabilă și spray-urile cu vopsea auto deabea intrau pe piață de consum.
La patru ani după terminarea facultății (2008) am expus proiectul personal "Me" la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu. Acest proiect autoreferențial curatoriat de Liviana Dan m-a repoziționat pe harta evenimentelor artistice importante de la noi din țară. "Flight. 20" (2009), un performance realizat cu un elicopter peste P-ța Revoluției din Timișoara, a marcat cei 20 de ani de la căderea regimului comunist din România. "The Artist's Golden Hand" (2011) a fost proiectul născut în urma unui accident, dar care a declanșat partea conceptuală în creația mea.
"Dada Brancusi" (2016), un proiect experiment realizat în tandem cu scriitorul Dan Mircea Cipariu, a marcat cei 100 de ani de la mișcarea DaDa. "Fighting with Mozart" (2017) o instalație interactivă în care vizitatorii erau invitați să boxeze pe opera "Răpirea din Serai", semnată de Mozart. "Thank you for buying" (2018), o expoziție manifest prin care criticam opulența și tranzacțiile faraonice din piața de artă la nivel local vs global.
Inspirația, de unde vine
Inspirația se află non-stop în jurul nostru. Trebuie doar să știm să o accesăm. Ține evident și de bagajul informațional pe care îl deținem, pentru că în lipsa lui nu prea avem din ce să ne inspirăm.
Creație sau curatoriat, ce e mai provocator
Pentru mine curatoriatul este tot o formă de creație. Gândesc la fel, dar acționez puțin diferit. Un bun curator cred că trebuie să aibă viziune, curaj și să înțeleagă bine domeniul în care activează. Restul e subiectivitate pură!
Cum definești creativitatea
Creativitatea nu este departe de zicala "-îți fuge bine mintea!". Eu o văd ca pe un mega-cocktail de conexiuni neuronale. Ca să rămâi creativ trebuie să te "antrenezi" cât mai mult posibil.
Misiunea unui artist contemporan
Misiunea unui artist contemporan este în primul rând aceea de a se înțelege cu adevărat pe sine, apoi timpurile în care trăiește. De a crea idei și mesaje cu impact global. De a educa stilistic, estetic și conceptual semenii din jurul lui. Astăzi, mai mult ca niciodată, ar trebui să fie prezent în mijlocul lucrurilor.
Creator de artă în București
Nu știu cum este să fii un artist "de București" pentru că sunt în continuă mișcare între București - Timișoara - Sibiu-Mediaș și străinătate. Nu m-am considerat niciodată aparținând unui loc anume, deși cea mai însemnată perioadă din viață am locuit-o în capitală.
Românii și arta contemporană
Apetitul pentru arta contemporană este în creștere de la an la an, dar asta nu înseamnă că artiștii zilelor noastre pot trăi doar din asta. Eu personal trăiesc din artă pentru că mi-am activat mai multe direcții derivate din artă: creație personală, curatoriat, galerist, consilier de artă contemporană, management cultural, pedagogie artistică.
Ideea expoziției de artă murală pe tramvaie
Expoziția "Street Art Trams" a apărut în colaborare cu echipa de creație a celor de la Creart (Centrul de Creație, Artă și Tradiție a Municipiului București) cu care colaborasem și în trecut. A fost parte din proiectul "Bucharest- One Heart. One Story" la aniversarea a 561 de ani de la prima atestare istorică a capitalei. Practic, un proiect vizual "în mișcare", dedicat pietonilor din București și participanților din trafic.
Echipa de artiști
În acest proiect am selectat artiști, street artiști și graffări autohtoni din cele mai importante orașe ale României. Având în spate experiența proiectului "Urban Steps - Power by Molotow" curatoriat în 2018 la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, mi-a fost mult mai ușor să formez și să coordonez o nouă echipă pentru acest proiect. Din selecție au făcut parte
Irlo, Home Boy, Aeul, Kero Zen, Ocu, Mser, Obie Platon, Erps, Pisica Pătrată, Robert Obert, John Dot's, Mircea Modreanu, Lux, Mircea Popescu, Graffetele (Irina Mocanu, Sandy Bălășoiu), Livi Po, și Sweet Damage Crew (Biex, Shatran, Cage).
Ce spun artiștii despre tramvaiele desenate
Irina Mocanu: Am primit proiectul cu entuziasm pentru oportunitatea unei intervenții artistice în spațiul public, mai ales fiind vorba de un tramvai - care e un element strâns legat de fenomenul graffiti și foarte vizibil în oraș. Cred că a fost o șansă dată street art-ului de a-și continua ieșirea din poziția de “paria” artelor vizuale și de a se face mai vizibilă, de data asta pentru și despre oraș. În lucrarea mea am interpretat tema Bucureștiului într-un mod jucăuș din prisma diversității și a contrastului, aspecte care care îl definesc pentru mine.
Robert Obert: Arta în spațiul public are o deschidere mult mai mare față de contextul convențional de expresie artistică (cum sunt galeriile, muzeele etc). Cred că reprezentanții fenomenului de street art și graffiti, atât de prezent acum, care au fost invitați în proiectul curatoriat de Mihai Zgondoiu (Zgondy) pentru desenarea tramvaielor, au adus prin interventiile lor un plus de estetică Bucurestiului. Mă bucur că mi-am putut aduce registrul stilistic cyberpunk pe tramvaiul lucrat alături de Pisica Pătrată și John Dot S și că ne-am lăsat aceste amprente specifice.
În porțiunea mea de lucrare am folosit o intrepătrundere aproape simbiotică dintre elementele arhitecturale ale orasului și partea organică, reprezentata de my signature characters, care în felul asta vor circula și pe un alt tip de suport. Cred că cel mai interesant lucru la proiectul asta mi se pare componenta dinamică, practic avem o formă de artă care se plimbă prin spațiul public și îl face parte parcă mai activ în viața oamenilor, iar asta invariabil are un impact considerabil. Dacă aș putea decide asta, aș vedea toata infrastructura transportului public din oraș transformată într-un soi de galerie mobilă, prin intervențiile artiștilor.
Mircea Popescu: B-urile pe care le-am desenat pe tramvai în diverse variante, sunt un fel de mostre din Bucuresti, din detaliile pe care le-am descoperit plimbandu-mă prin oras. Unele litere au contururi specifice designului modernist, altele sunt construite din interpretări ale unor elemente arhitecturale - balcoanele clădirilor interbelice, ferestre rotunde, mozaic, marmura etc.
Pe durata celor două zile, cât a durat execuția lucrării, mi-am mutat o mică parte a atelierului la Depoul Titan J. Frumusetea proiectelor de street-art este că fiecare lucrare presupune o locație nouă, integrarea și acomodarea rapidă într-un alt mediu în care mereu se întâmplă lucruri neprevăzute. Nu cred că se poate “masura” pe termen scurt efectul pe care îl au lucrările de artă din spațiul public. Probabil schimbările din societate se vor vedea la noile generații, când în spațiul public suprapopulat momentan de statui “glorificatoare” își vor face mai mult loc și lucrări de artă contemporană urbană.
Tramvaiele pictate
Sunt pictate șapte tramvaie a câte trei vagoane fiecare într-un timp record: două zile și două nopți. S-a desenat la "foc continuu" pentru că tramvaiele nu puteau fi scoase mai mult de două zile din circulație. A fost un adevărat maraton de graffiti și street art!
Tema a fost una cât se poate de liberă în jurul identității orașului București. De la desene legate de muzică și cultură underground locală, ochi și aripi de înger stilizați care privesc din mișcare pietonii, clădiri emblematice, nume de cartiere și personalități care au marcat istoria orașului, până la imagini post-punk, cartoons ori arhitecturi utopice, toate aceste idei au fost cât se poate de diverse și interesante.
Reacția comunității
Reacția oamenilor a fost una cât se poate de bună din mai multe motive. Aceste tramvaie care circulă și traversează cele mai importante artere din București sunt colorate și aduc o bună dispoziție celor care le surprind în trafic. Am văzut, nu de puține ori de când au ieșit pictate din depouri, cum oamenii le fotografiază și le filmează în trafic. Nu mai este nevoie de nicio explicație filozofică sau conceptuală legată de conținutul compozițiilor pictate pe tramvaie.
Prima impresie, cea prin care un mijloc de transport în comun îți "colorează" ziua, poate fi un răspuns sincer și suficient al comunității. Totodată am încercat să împrietenim arta stradală cu locuitorii orașului București, cărora vrem să le arătăm că nu tot ce e "pictură stradală" are legătură cu "vandalul".
Arta contemporană în pandemie
Sectorul de artă contemporană din România se reinventează și încearcă să supraviețuiască problemelor economice ridicate de pandemia Covid-19. Sunt bucuros că evenimente mari precum Art Safari, Romanian Design Week, Noaptea Albă a Galeriilor, Bienala de Arhitectură - Beta, nu s-au lăsat "înfrânte" în această perioadă plină de restricții. De asemena Muzeul Național de Artă Contemporană, Muzeul de Artă Recentă, Kunsthalle Bega, Fundația Art Encounters, Centrul de Interes, și multe alte spații private (sau nu) de artă contemporană și-au continuat programul expozițional în ciuda fondurilor insuficiente. Aceste realități îmi trezesc în minte o relplică celebră a lui Nichita Stănescu: "Păi nu mor caii când vor câinii".
Viața ta artistică în pandemie
În ciuda tuturor predicților catastrofale, în pandemie eu m-am odihnit, m-am reevaluat profesional și am continuat să muncesc pe toate palierele rămase active. Creația nu mi-a fost afectată, ba din contră, am desenat și expus mai mult în aceste condiții date.
Așteptări pentru următoatele luni
Așteptările nu sunt foarte mari în acest final de an. Nici predicțiile de viitor nu sunt deloc clare. Sănătatea și continuitatea proiectelor culturale, atât pentru mine cât și pentru comunitatea din care fac parte, sunt esențiale.
