[Voci online] Silviu Istrate: Vorbesc cu oameni tineri, progresiști, cu umor și care stau pe internet la fel de mult ca mine

Printre miile de tineri creatori de conținut cunoscuți online sunt și dintre cei responsabili, care se gândesc de două ori înainte să posteze ceva. Să nu facă rău cu ce scrie sau spune, să nu promoveze atitudini toxice prin discursul său, cam așa simte responsabilitatea pe internet și Silviu Istrate.

În plus, când situația o cere, nu are nicio problemă să se exprime public , uneori chiar cu ton critic, despre problemele pe care le vede în jur sau într-o anumită bulă.

”Mi se pare fantastic uneori când aud de la oameni cu sute de mii de urmăritori că nu vor să vorbească despre un subiect de genul referendumului pentru familie pentru că poate să pară controversat pentru brandurile cu care colaborează”

Mai departe vorbim cu Silviu Istrate, pe care l-am adus în seria noastră pentru că este una dintre vocile online ale tinerei generații, a oamenilor care stau mai mult pe Instagram și pe Youtube, dar care mai aruncă și câte un ochi pe Facebook. Silviu lucrează în publicitate de 7 ani, acum este Head of Strategy la Mainstage The Agency, și este unul dintre oamenii care au creat și crescut grupurile legendare de umor Autobaza și Utopia.

Despre tine

Am 25 de ani și lucrez în publicitate de pe la 18 că deh, nu mi-a plăcut școala. Momentan sunt head of strategy la Mainstage The Agency și în restul timpului mă distrez pe internet, cel mai recent cu canalul meu de Youtube.

Prima întâlnire cu online-ul

Prima întâlnire cu internetul cred că a fost pe la 8-9 ani într-o sală de calculatoare unde mă jucam Counter-Strike printr-un nor de fum de țigară. Tot acolo mi-am făcut și primul meu ID de Yahoo! Messenger și am fost învățat de băieții mai mari cum să trollez primitiv pe internet - adică să mă prefac că sunt fată pe mIRC și să-mi dau întâlniri cu băieți care sperau să agațe.

De atunci și până acum s-au schimbat multe, dar cred că spiritul e tot acolo - încă mă joc online cu prietenii, socializez și trollez oamenii care se iau prea în serios. Cred că diferența reală este că acum internetul e parte din viața noastră, pe când atunci era o distracție inofensivă la care părinții strâmbau din nas.

Îmi place să zic uneori că internetul m-a crescut pentru că mi-e frică de cum aș fi fost azi fără informație la secundă despre orice subiect, fără paginile mele de meme, fără grupurile de umor unde mi-am făcut atâția prieteni sau fără youtuberii care să mă inspire să încerc și eu să fac content video.

În ce ”bulă” ești tu

Pe cât de diversă este bula mea, pe atât și este de mică. Cred că exist într-o bulă de zoomeri woke, publicitari, memari, activiști, oameni implicați mai mult sau mai puțin în politică, jurnaliști și artiști. Aș putea spune că o constantă la toți cei pe care îi urmăresc sau care îmi sunt prieteni este că sunt progresiști și îi interesează problemele care planează asupra lumii, chiar dacă nu îi afectează în mod direct.

Gustul celebrității online

Cred că prima oară am simțit gustul atenției pe internet pe la vreo 18 ani. M-a învățat primul meu angajator Photoshop și m-am pus pe făcut meme pe o pagină de Facebook, iar la puțin timp după am creat cu câțiva oameni grupurile de umor legendare, Autobaza și Utopia.

Mai târziu am mai făcut cu alți oameni Coaliția pentru Vanilie, o pagină de meme ca protest pentru referendumul Coaliției pentru Familie. Acolo am supărat mulți conservatori dornici de tăiat drepturi. Și de atunci am rămas foarte la curent cu tot ce înseamnă cultura internetului, de la meme pe Facebook la prăjeli pe TikTok.

Mai recent, urmărind constant cam tot ce se întâmpla pe Youtube, mi-a venit ideea că aș putea să fac și eu ce fac youtuberii mei preferați. Am luat o cameră, o lumină, am învățat niște editare video și am avut norocul ca al treilea video pe care l-am postat pe proaspătul canal să fie viral. De atunci mi-am dat seama că pot să continui treaba asta și să nu mă plictisesc prea curând.

N-am vreo poveste impresionantă de personal branding pe care să le-o vând oamenilor pe LinkedIn. A venit destul de natural tocmai pentru că îmi place atât de mult internetul. :)

Responsabilitatea, dacă o simți

Cea mai importantă responsabilitate pentru mine este să nu fac rău cuiva prin ce spun, direct sau indirect. Două exemple relevante și recente sunt Colo și influencerii care încă promovau Plush Bio când în toată presa erau oameni cu fața distrusă de la produsele alea. Și asta chiar e bare minimum, să te gândești de două ori dacă nu cumva promovezi niște atitudini toxice prin discursul tău.

Altă responsabilitate pe care simt că o am este să discut, exact cum aș face-o și dacă m-ar urmări doar prietenii mei, despre problemele care există în societate sau într-o anumită bulă. Mi se pare fantastic uneori când aud de la oameni cu sute de mii de urmăritori că nu vor să vorbească despre un subiect de genul referendumului pentru familie pentru că poate să pară controversat pentru brandurile cu care colaborează.

Ai vrut vreodată să renunți la Facebook?

Nu mi-am propus. Am făcut-o gradual pentru că sunt mai comod pe Instagram și pentru că m-am săturat de certurile continue din feed care nu aduc nimic constructiv și se termină invariabil în „ba pe-a mă-tii”.

Conflictele

Încerc să gestionez conflictele în funcție de resursele de empatie de la momentul respectiv. Uneori stau și argumentez în 15 paragrafe, alteori dau „haha” react și ies. Nu tolerez și dau block instant pentru atitudini repetate din zona rasismului, sexismului, homofobiei șamd.

Subiectele pe care le abordezi

Ce mă provoacă să mă exprim în zona asta socială sunt nedreptățile sau discursurile toxice. Îmi place să critic, uneori constructiv, alteori prin umor, atitudinile problematice.

Oamenii care te urmăresc

Vorbesc cu oameni tineri, progresiști, cu umor și care stau pe internet la fel de mult ca mine. Sunt foarte privilegiat că sunt înconjurat de oameni cu care aș putea oricând să stau la o bere. Uneori ne mai întâlnim prin oraș și chiar asta se întâmplă, love that.

Cred că ei apreciază la mine că fac tipul de content pe care așteptau să-l vadă și în România și că share-uiesc meme top quality la mine pe Instagram.

Efectele crizei actuale

Cred că e una dintre crizele care a polarizat cel mai mult internetul în ultimii ani. Și cred că asta e evident doar dacă ne uităm la câte postări virale și grupuri de Facebook au apărut de când cu trendul anti-mască și pundiții care profită de pe urma sa. Dar în perspectivă nu cred că va schimba radical comportamentele oamenilor. Cei care urlă că e dictatură purtatul de mască au urlat și în trecut că e apocalipsă dacă se țin doi bărbați de mână și vor urla și în viitor. La fel cu orice bulă.

Autoritățile, cum s-au descurcat

Cred că am avut noroc că am prins o guvernare non PSD care probabil ar fi întărit narativa anti măsuri de protecție. Am apreciat la început măsurile stricte, dar modul aproape distopic în care au fost comunicate și executate a fost oribil - de la mașinile de poliție cu imnul României, până la valul de 200.000 de amenzi într-o singură lună, la care suma minimă (2000 lei) era mai mare decât salariul minim pe economie.

Personal nu-s de acord cu metoda punitivă, că „românul înțelege doar cu forța”. Și din păcate cred că asta a ajutat la relaxarea oamenilor de după lockdown, pe sistemul „hai că am scăpat, avem voie din nou în cluburi”, dar și la întărirea credinței că sunt interese mari la mijloc dacă te roagă cineva să porți o mască în magazin.

Din zona binelui, ce a adus criza

Nu pot să mă gândesc la ceva bun când au murit deja un milion de oameni pe tot globul.

Lecțiile tale

Am învățat cum să mă spăl corect pe mâini.