Povestesc batrinii si unii psihiatri cum ca cine viseaza colorat nu e cu toate mintile-acasa. Acum nu ne este foarte clar daca insight-ul de consumator al celor de la Imager / Guzu Chim se bazeaza chiar pe acest amanunt. Chiar daca e vremea produselor de nisa, ne vine greu sa credem ca am ajuns la o compartimentare atit de precisa a pietei. Altfel spus, inca nu a sosit vremea produselor dedicate in exclusivitate maniacilor, ipohondrilor, "gemenilor" nascuti in al doilea decan sau telespectatorilor pasionati doar de generice. Hm...Cum ar fi? "Grupul telespectatorilor pasionati NUMAI de genericele filmelor saluta..."
Asadar, ne indoim cumplit ca Imager sa-si fi dorit sa directioneze catre standurile Guzu Chim doar pe aceia care viseaza colorat, deci sint usor deranjati la mansarda. E clar, la ei sigur nu gasesti vopsea alba, dar fac niste vopsele colorate de ti-e mai mare dragul. Plasindu-se in zona deja clasica a genialului "barbatilor le place friptura", Guzu stie ca barbatilor tineri le plac fatadele portocalii ( tinar usor pletos, middle management, studii superioare, deci foarte posibil votant de Alianta ), ca femeilor tinere le plac peretii mov ( parol, tinerica, frumusica, categoria ESOMAR "de nimeni nu depand", somn agitat dar bine studiat ) si ca pensionarilor le plac bancutele verzi ( fost cadru militar superior iesit din activitate eventual "cu ordonanta", pensie bunicica ).
Sa nu ma intelegeti gresit. Guzu Chim nu a aruncat pe piata un spot din categoria "mizerabil". Ci doar o lucrare searbada, lipsita de personalitate, pe o piata in care jucatorii ( cit ne place cuvintul asta in ultimul timp...) sint multi, unii foarte puternici si cu ani grei de constructie a marcii in spate. Nimic din ceea ce se intimpla in cele treizeci si cinci de secunde nu identifica, in adevaratul sens al cuvintului, produsele Guzu Chim. Prin utilitatea ei de baza, vopseaua coloreaza = decoreaza = improspateaza. La fel si un parfum, o colectie vestimentara, una de mobilier, un produs bancar sau o revista. Asta in planul comunicarii creative.
"Visele" celor de la Imager mai pun o caramida la edificiul creatiei de metru cub, pe care poti s-o uiti lejer fara sa depui eforturi in acest sens. Si poate ca e cazul sa mai spunem odata, pentru cei veniti mai recent printre amatorii de polemici publicitare, ca asta nu e un gen inventat in Romania. Plictisul in reclame este istoric si cantitativ superior peste tot in lume. Nici macar aici nu sintem deschizatori de drumuri... Exista lucrari publicitare care au darul de a excela prin uritenie sau lipsa de sens. Au de cistigat in sensul memorabilitatii, neajuns uneori preferabil in fata platitudinilor ce duc la uitare desavirsita.
Dupa ani de zile pe piata vinzatorilor de media, Imager s-a plictisit de Excel si se vrea full service. In consecinta, isi doreste sa faca din Guzu Chim "un brand cald, generos, apropiat de consumatori la modul sincer si firesc." Adica un fel de martisor frumos colorat, de pus in pieptul doamnelor "iubitoare de frumos". Insusi citatul de mai sus releva pafarismul in toata splendoarea lui. Cine are timp si chef ar putea face un exercitiu bizar incercind sa completeze o lista a marcilor care si-ar putea dori sa comunice acelasi lucru pe piata romaneasca. Dar, in lipsa de useri pensionari, nu stiu daca are cineva timp de asta.
Ca sa nu ne despartim suparati, merita sa felicitam producatorii pentru alegerea personajului minuitor de pensula. El oricum arata ca semnul intrebarii si asta chiar face parte din farmecul sau personal. Insa, probabil din obisnuinta, tinara din ultima secventa il cintareste expert, din crestetul chel pina in talpi, conform cliseului cu instalatorul flexat sexos sub chiuveta sau mecanicul musculos venit din senin sa sufle primavaratic in jiglere. Oricum, zugravul Guzu e tare de tot la faza cu "cit dai prunele, mamaie?" Adica stai, ca asta e din alta parte...
