Sunt vremuri parcă mai grele zilele astea, chiar dacă ne-am obișnuit cu pandemia și cu restricțiile în ultimele luni. În timp ce peste tot plutește o stare de confuzie și panică, online se întâmplă un festival de teatru, care ne mai poate lua mintea de la virus, cazuri noi și haosul din jur.
În seara asta începe Bucharest Fringe - Maratonul Teatrului Independent organizat de Teatrul Apropo cu primul performance live IN THE HOUSE, dintr-o serie de trei reprezentații transmise pe 9,10, 11 octombrie, care se se desfășoară simultan în Palo Alto, San Francisco, Berlin și București
Adrian Ciglenean este coordonatorul acestui proiect de artă performativă și crede că oamenii au nevoie de artă, mai mult decât oricând.
”Când oamenii trăiesc colectiv atât de acut incertitudinea, amenințarea ascunsă, angoasa și speranța, e rândul artiștilor să-și dea măsura și să arate drumul. Cel puțin teoretic pentru asta suntem pregătiți. Publicul vrea poate mai mult decât oricând să îi fie distrasă atenția, dar către ce?”
Vorbim în continuare cu Adrian Ciglenean despre IN THE HOUSE, rolul artelor performative și sectorul independent de teatru, unul dintre cele mai afectate de pandemie.
Despre creatorii spectacolului ”In the House”
Olga Berar, violonistă și performer, absolventă a UNMB București și Master of Arts la CIT Cork School of Music sub îndrumarea lui Adrian Petcu, membru co-fondator a laboratorului interdisciplinar Citit În.
Constantin Basica, compozitor, licențiat în Compoziție și Dirijat al UNMB București, deținător al diplomei de Master în Compoziție Multimedia la Universitatea de Muzică și Teatru din Hamburg, coordonator de concerte al Centrului de Cercetare Informatică în Muzică și Acustică al Universității Stanford - unde își desfășoară în prezent studiile post-doctorale, după obținerea Doctoratului în Compoziție sub îndrumarea lui Jaroslaw Kapuscinski, Brian Ferneyhough, Mark Applebaum și a lui Erik Ulman.
Adrian Ciglenean, absolvent al Facultății de Teatru a Universității Hyperion, București, deținător al Moving Academy for Performing Arts Diploma, Amsterdam, inițiator și co-fondator al laboratorului artistic interdisciplinar Citit În.
Împărtășim tustrei, atât ca o consecință a traseului profesional individual cât și prin afinități personale un interes pentru trans-disciplinaritate, improvizație și performance.
Povestea spectacolului
În 2016, sub motto-ul muzică văzută/teatru nevăzut am fondat împreună un micro-festival numit se8tembr10 care propunea timp de trei seri (între 8-10 septembrie) un profil vizual al unui compozitor/muzician în prima parte a serii și un profil poetic performativ în cea de a doua, pentru un public legat la ochi. Compozitorul pășea în lumina rampei și își susținea în persoană profilul muzical (în baza unui concept vizual propriu) iar poetului profilat în cea de a doua i se alăturau un actor, o violonistă și compozitorul într-un demers performativ senzorial, imersiv, nevăzut – subiectul cercetării informale a laboratorului interdisciplinar Citit În.
Am tras noi cumva concluzia că muzica clasică contemporană devine mai accesibilă într-un pachet vizual - așa că am impus unul - și că teatrul/performance-ul gâfâie puțin sub tirania văzului - așa că ne-am descotorosit de el, să vedem ce rămâne. Pentru a mai echilibra “raportul de forțe” între publicul legat la ochi și performerii omniprezenți pe scenă am renunțat la regie și am propus o abordare bazată pe improvizația radicală.
Am derulat acest micro-eveniment la ARCUB timp de trei ediții și în baza acestei experiențe am considerat că suntem pregătiți să luăm online-ul în piept. I-am propus lui Radu Popescu în cadrul Bucharest Fringe trei profile poetice performative dedicate online-ului, și am păstrat pentru fiecare dintre acestea caracterul ‘live’ și de improvizație radicală.
Deoarece din punct de vedere senzorial on-line-ul are doar două dimensiuni văz/auz iar internetul a democratizat atât comportamentul consumatorului de artă cât și pe cel al artistului, conceptul IN THE HOUSE oferă la vedere, în direct, spectacolul reinterpretării textului poetic de către poetul performer, violonista performer și actorul performer, conținut care la rândul său este direct reinterpretat și manipulat de un sound artist, care este și el la rândul său reinterpretat de către un artist vizual, pentru ca în final compozitorul să acționeze decisiv, tot pe loc, live, reraranjând conținutul muzical și cel audio și trimițându-l direct către public și … înapoi către poetul performer, violonista peroformer și tot așa.
Ierarhic e un joc tip matrioska dar în esență ne mulăm procesul creativ pe specificul hipnotic al online-ului, unde ecranele mici se oglindesc în ecrane mijlocii, care se oglindesc în ecrane mai mari, știți efectul, ad infinitum. Intenția noastră este totuși ca în centrul IN THE HOUSE să se petreacă totuși ceva, matrioska de bază fiind misteriosul element poetic.
Care este mesajul
Nu știm. Vorba lui Marshall McLuhan, the medium is the mess age. Sau the media is the massage, parcă.
Publicul
E o experiență. Suntem în continuare atrași de trans-disciplinar dar fiecare dintre noi își iubește profesia artistică. Intuitiv sau, poate, programat, percepem dinamica formă/fond ca pe un mariaj și căutăm să fie unul de succes. Deci e pentru toată lumea, poate cel mai puțin pentru ‘consumatorul de artă’. Zic asta fiindcă cel care se identifică drept consumator de artă înclină, cel puțin în percepția mea, mai degrabă către formal. Dar și formalul are rolul lui într-un mariaj, deci o experiență pentru toată lumea - nu e ca și cum am ști ce facem.
Arta performativă în pandemie
Când oamenii trăiesc colectiv atât de acut incertitudinea, amenințarea ascunsă, angoasa și speranța, e rândul artiștilor să-și dea măsura și să arate drumul. Cel puțin teoretic pentru asta suntem pregătiți. Publicul vrea poate mai mult decât oricând să îi fie distrasă atenția, dar către ce?
Oamenii sunt mai selectivi, mai conștienți de scurgerea timpului, deci artiștii sunt responsabili să pună pe masă cel mai bun sens al demersului lor. Artele performative excelează în integrarea noilor medii, deci creatorii din acest segment se presupune că sunt mai supli în a se adapta. Suntem fiii rătăcitori ai societății, am încredere că mulți se vor întoarce acasă și vor arăta că nu au rătăcit degeaba.
Sectorul independent în pandemie
Ca orice alt sector independent, sectorul artistic e un business, deci cred că avem mai mult sau mai puțin înainte aceleași provocări și sacrificii cărora trebuie să le facă față orice business. La nivel de politici publice cred că suntem cu toții de acord că tinerii sunt o resursă prea valoroasă pentru a fi sacrificată și totodată cea mai vulnerabilă în fața provocărilor momentului. Cealaltă resursă deopotrivă vulnerabilă și prețioasă sunt bătrânii.
Cred că e o oportunitate în criză pentru sectorul artistic independent să pună în lumină faliile generaționale care se măresc, mă îngrozește ce își declară oamenii pe facebook, și cred că artele performative au un rol important de jucat în vindecarea acestei bube în societate. Grijă față de tineri, respect față de bătrâni. Aici cred că ar trebui să se concentreze minimul de coerență și luciditate de care dispunem, am ieși câștigați dintr-o nenorocire.
În România artist independent înseamnă de cele mai multe ori al nimănui și, dacă nu trecem în linia întâi la refacerea țesutului social alături de profesori și medici, riscăm să devenim un cancer pentru cei din jur.
Tu cum te-ai adaptat vieții artistice în pandemie
Mărturisesc fără bravadă că nu s-a schimbat mare lucru. Doar rutine, gesturi, reinventarea spațiului personal. Pentru independenți viața e o continuă provocare.
Mi-am folosit creativitatea în chestiuni domestice, legate de familie. Se știe că artiștilor le place să trăiască intens dar nici chiar așa, 6 luni încontinuu. Probabil că ceva am făcut bine din moment ce am primit șansa de a propune trei spectacole în care sunt alături de prieteni și profesioniști pe care îi admir mult, suntem ca niște pisici mari care mătrășesc un ghem de distanțe și andrele tehnice.
E un gest de normalitate care sper să fie contagioasă. Îi mulțumesc lui Radu Popescu și echipei Bucharest Fringe că ne-au luat sub umbrelă și lui Radu Verdeși și Latin Pizza că nu trebuie să gătim IN THE HOUSE.
