"Nimeni nu-și imaginează de mic că o să fie agent, manager sau booker. Noțiunea asta nici nu exista foarte clar la noi în momentul în care eram eu mică''. Cam așa a început discuția cu Andra Rotariu despre cel mai nou proiect al ei, Swanboy Music, lansat recent pe piața locală de rock, metal & alternative. A pornit cu câteva nume inițial, iar în momentul de față are 12 trupe în catalog și se va opri aici o perioadă pentru a fi sigură că se poate ocupa cum trebuie de ele.
"Inițial când am pornit proiectul SWANBOY nu am vrut să fie nimic exclusiv. Vrem să facem acest pachet, dar momentan e greu să le avem pe toate din prima, ca start-up. Dintotdeauna am urât momentul în care veneau la mine alți bookeri și-mi spuneau că pot băga o trupă într-un festival sau event doar dacă o bagi prin mine și atunci eu îmi iau procentul. Nu e ceva sănătos", spune Andra Rotariu.
A urmat un concurs derulat împreună cu Radio Guerrilla unde Swanboy e printre finaliști, multe proiecte și lansări pentru trupele luate sub acoperiș și la fel de multe anulate din cauza pandemiei. Cel mai recent proiect al lor a fost Ruta A5, o serie de concerte cu trupele în orașele lor de reședință, însă proiectate și în alte orașe, iar următorul concert live e chiar duminică în Expirat, cu Blue Velvet și Fluturi pe Asfalt. Altfel, în funcție de cum evoluează piața și reglementările Swanboy urmează să-și ducă planul de label de 360 grade până la capăt, cu un studio propriu, în care și alte trupe pot veni să înregistreze, o divizie de publishing și un shop online pentru merch-ul artiștilor reprezentați.
Un pic de background, arhitectură & muzică
Întâi m-am dus spre arhitectură pentru că pe la 7 ani mă jucam într-un program de arhitectură. L-am întrebat pe taică-miu ce ar trebui să fac ca să pot face toată viața asta. Și de la 7 ani până la 20 și ceva am fost chitită să mă fac arhitect și toate deciziile mele au fost pe direcția asta.
A încercat tata când eram mică să-mi pună chitara în mână, dar nu a reușit. Am făcut canto, dar m-am retras din cauza unei profe care favoriza pe altcineva, dădea unei fete toate solo-urile. La un moment dat am avut o idee să mă ocup de tobe, dar nu am avut curajul să le zic alor mei că mă gândeam că sperii toți vecinii. Am cochetat cu ideea, dar nu am apucat să cânt efectiv.
La un moment dat prin anul 3 de facultate am început să cochetez cu latura muzicală. Asta pentru că de-a lungul vremii am tot luat contact cu latura de evenimente. Mai un festival de film, mai un concurs de fotografie, diverse alte chestii. Făcusem la un moment dat cu un prieten din Piatra o ediție a unui festival de film, Bucharest Shortcut Cinefest, în terasa Facultății de Arhitectură și atunci am zis hai să cânte Vlad cu Răzvan de la Adam's Nest. Și atunci i-a venit ideea lui Vlad Alui Gheorghe /Adam's Nest, „dacă tot mai știi oameni din zona de cultură, evenimente, ce ar fi să te ocupi de noi?” Și așa am început să lucrez cu ei.
Primul job și scena din Iași / Piatra Neamț
Ulterior am început să lucrez și cu Fine It's Pink din Iași, tot Vlad m-a recomandat lor. Ei sunt ceva mai concentrați pe muzică. Am văzut un pic și altă latură, am învățat și alte lucruri. Dacă la Adam's Nest era totul Hai să vedem, aici era totul mult mai clar ce trebuie să facem, unde trebuie să ajungem, știam că într-un an de zile trebuie să lansăm un album. Eram manager și booker direct, așa am pornit.
La un moment dat, am înghețat toate studiile, mi-am dat seama că-mi place mult mai mult zona asta decât arhitectura, sunt și satisfacții diferite. La arhitectură faci un proiect unde e și mult mai multă birocrație, care mă omoară, dar vezi rezultatele în 4/5 ani când construcția e finalizată. În schimb pe partea muzicală vezi satisfacțiile mult mai repede și sunt mai multe, chiar dacă sunt lucruri mult mai mici, dar e altfel dozajul.
Eu sunt din Piatra Neamț, locuiesc în București, Fine It s Pink sunt din Iași, dar făceam videoconferințe, mailuri, asta nu era o problemă. Nu aveam foarte multe noțiuni atunci, nu am cum să compar ce se întâmpla atunci cu ce e acum, pentru că nu aveam trupe în București. Mai erau câteva trupe de coveruri sau trupe care abia descopereau zona asta, dar nu mi se pare că scena era foarte dezvoltată atunci în Iași. Acum pot să zic că se mai mișcă ceva.
SWANBOY MUSIC: umbra & Guerrilla Camp
După Fine It's Pink am început să mă ocup puțin și de Aeon Blank, dar doar ca booker, și lucrând cu ei mi-am dat seama că nu pot să fiu doar booker, ci trebuie să fac și management, pentru că așa mi se pare că se leagă mult mai organic lucrurile, față de salut, ți-am pus un concert și atât. Apoi, cei de la :umbra rămăseseră fără reprezentare, iar Matei Pușcaru, basistul trupei, m-a propus pe mine și cumva așa s-a făcut trecerea, ei având nevoie de reprezentare ca manager și booker. Matei avea ideea să facă o casă de discuri, dar nu găsise încă omul cu care să facă chestia asta. Și m-a văzut pe mine anul trecut la Rocanotherworld, cu Fine, it's Pink. Atunci s-a gândit, stai s-o luăm la :umbra, vedem ce se întâmplă și poate ea e fata cu care pot face proiectul la care mă gândeam eu. Până la urmă am bătut palma la Electric Castle, anul trecut. Am apucat să vorbim de proiectul Guerrilla Camp și ușor am început ulterior să scriem proiectul. Guerrilla Camp a pornit cu 20 de proiecte, au fost 2 etape de preselecție și au rămas 10 proiecte. Acum ar trebui să urmeze finala în care să se aleagă câștigătorul.
Ce înseamnă un label 360 de grade
Inițial când am pornit proiectul SWANBOY nu am vrut să fie nimic exclusiv. Vrem să facem acest pachet, dar momentan e greu să le avem pe toate din prima, ca start-up. Dintotdeauna am urât momentul în care veneau la mine alți bookeri și-mi spuneau că pot băga o trupă într-un festival sau event doar dacă o bagi prin mine și atunci eu îmi iau procentul. Nu e ceva sănătos. Am pornit cu 5 trupe, am crescut foarte mult și am zis să ne oprim la 10, pentru a ne putea ocupa de aceste trupe full time și să fim parte din echipa lor. Nu am vrut să facem ce fac alții, să avem un pachet de 50 de trupe în care doar le pui concerte și în rest nu te interesează nimic de starea lor.
Acum sunt 12, pentru că ne-am depășit un pic capacitatea. Ultimele venite sunt YellLow și BlueVelvet. De YellLow știu de foarte mult timp și în momentul în care a sunat telefonul am zis că da, ok și BlueVelvet i-am descoperit de acasă, eram ruptă de oboseală și Ana de la Expirat mi-a scris să vin să văd neapărat trupa asta. Am fost acolo și efectiv m-au dat pe spate, dar după aia am zis că ei sunt ultimii. Acum e nice că, la fix 8 luni de când i-am descoperit, îi aducem noi tot în Expirat duminica asta, alături de Fluturi pe Asfalt. Nu știu dacă sunt multe trupe sau puține dar pentru mine e suficient. Atât consider eu că fac față în momentul ăsta, poate chiar mi-ar mai trebui cineva uneori să mă ajute.
Ce comisioane are SWANBOY MUSIC
Sunt foarte multe servicii. Pentru management și booking avem 15 %, după aia e partea de merchandise, unde noi facem toată investiția și le dăm artiștilor un procent mai mic și noi luăm un procent mai mare, astfel încât să ne amortizăm investiția. De partea cealaltă legat de 360 grade, nu am cum să dau toate detaliile momentan, pentru că am vrut să avem tot, și producție, și distribuție, și studio, și merchandise. Am vrut să iau artistul de la început și să facem totul până la final.
Suntem în discuții și pe partea de publishing, pe care vrem să o finalizăm până la final de an, iar partea de studio tot până la sfârșitul anului. Partea de 360 se referă la trupe, nu la artiștii individuali din trupe. Nu suntem Universal sau alte label-uri, noi avem relații foarte apropiate de artiștii noștri, și eu mai ajut și pe cei care au proiecte care nu sunt neapărat la SWANBOY. Până la urmă chestia asta e pornită de mine, care am vrut să fac mai multe în industria asta și de Matei, care e instrumentist în mai multe trupe. That's the drive.
Noi am văzut niște hibe să zic așa, sau niște lucruri care nu ne-au plăcut în alte părți, cum ar fi, comision la comision, procentele mari din drepturi de autor percepute de casele mari de discuri, am vrut să rezolvăm niște probleme. Am avut o problemă de exemplu la Fine It's Pink, în momentul în care am scos CD-urile, nu ne-au zis cei care le-au produc că noi avem nevoie de o casă de discuri ca să putem vinde albumele. Și ne-am trezit că ne-au pus declarația în față, pe proprie răspundere, că noi nu vindem acele albume. Era foarte multă lipsă de informație, poate ar fi trebuit să merg la mai multe ediții de Mastering the Music Business. Dar nu e ca și cum cei de la O.R.D.A., UCMR sau de oriunde au trecute aceste informații undeva. Noi le-am descoperit treptat, dar sunt foarte mulți artiști care nu știu ce să facă în momentul în care trebuie să iasă cu un single. Și atunci noi ne-am propus să ne ocupăm de tot, de la început până la scoaterea albumului pe ușă.
Distribuție & merchandise
Cred că oamenii s-au mai învățat treptat să cumpere merch. Aici intră și distribuția CD-urilor sau vinylurilor. Sunt două categorii de oameni, cei care cumpără CD-ul ca amintire, să fim serioși, nu mai ai pe ce să mai asculți. Eu de exemplu, am CD-urile în bibliotecă. Apoi e categoria de susținători mai mare care-ți cumpără tricoul. Dar, ce am remarcat, din postura mea de arhitect care a cochetat cu design-ul, nu e de ajuns să trântești un logo acolo și să speri că se cumpără. Cred că merch-ul eficient e cel care poate fi purtat și de plăcere, nu să dormi cu el sau să-l porți doar la concertele trupei, ci zi de zi. Am mai făcut și eu câteva modele de design sau au mai venit trupe cu ideile lor. Se vând, dar nu avem nici stocuri foarte mari, urmează să dăm drumul și la magazinul online în octombrie. Altfel se vinde merch-ul la Arctic Monkeys sau Deftones și altfel la trupele locale.
Lumea digitală și vânzarea online
Mi se pare foarte OK ce a făcut Bandcamp-ul în ultima perioadă, renunțând la comisionul lor în anumite zile. Ce e aiurea și foarte greu de schimbat e cum preferă oamenii să-ți asculte muzica. Totuși noi nu avem cultura asta în care trebuie să plătești pentru ce asculți, care vine cumva din comunism. E continuată și acum cu zilele orașului și cu toate festurile cu acces liber. Mi se pare aiurea, în momentul în care îți obișnuiești oamenii cu accesul liber, oamenii se așteaptă ca artistul să cânte moca. Dar nu e gratuit. Mai acceptăm și din astea, dar dacă-i bagi de foarte multe ori se duce prost și în partea de club. Într-o lume ideală, oamenii ar trebui să intre pe Bandcamp, să cumpere materialele trupei, pentru a susține trupele. DJ-ii cred că au mai dezvoltată chestia asta, ei până la urmă, chiar dacă-ți pun piesele în cluburi, intră pe Bandcamp și le cumpără. Dacă ei fac asta, nu ar fi ok ca și publicul să facă același lucru?
Algoritmi, streaming și paid ads
The upper hand e la Spotify, Apple Music și cele de streaming. Ei știu că au chestia de cel mai ok user experience, dar și cele mai proaste procente către artiști. Să zicem că happy sunt cei care au peste 50 sau 100 de mii de ascultări la o piesă, atunci începi să simți niște bani de la serviciile de streaming.
Sunt modalități plătite prin care poți să împingi muzica pe aceste platforme. Și nu mă refer la Facebook sau Instagram Ads, alea le mai facem din când în când, pentru a mai obține niște views când ai ceva de lansat. Mă refer la cum să integrezi cât mai bine piesa în Spotify, algoritmi pe care poți să-i plătești pentru a intra în playlist-uri ca să-ți fie piesa mai ușor de descoperit. Am tot primit pe mail oferte de la oameni care cu asta se ocupă. Cred că sunt oficiali de la Spotify, dar și hackeri care-ți pun piesa la ascultat de zeci de mii de ori. Dar oricum mi se pare că primești o mizerie de bani, de ce să mai bagi extra ca să iei o mizerie și jumătate din streaming. Se mai întâmplă și organic, dar e mai random. Sunt pe principiul că ce e în mână nu-i minciună, de ce să ne mințim singuri cu un indian care să-ți asculte de 100 de mii de ori piesa pe repeat pe Spotify?
Ilustrație muzicală + studio propriu
Ilustrația muzicală e partea de producție pe care o face Matei, ține legătura cu artiștii și le mai dă câte o idee. SWANBOY MUSIC e o cooperativă mai mult, cu o parte de agenție, una de producție și alta de merch, iar în viitor vom avea un studio care nu va fi exclusiv al nostru. Vor putea veni și trupe din afară să ceară acest serviciu de la noi. Nu trebuie să fii în roosterul SWANBOY ca să-ți faci albumele la noi, vrem să păstrăm partea asta cât mai deschis, așa e mai sănătos.
Viniluri deocamdată nu am apucat să facem, dar e în plan. Aici e problema de cum îți pregătești un release. La noi e momentan așa, îți fixezi un concert de lansare și încerci să faci tot până în momentul ăla. Hai să avem niște cd-uri și cam aia e. Teoretic ar trebui ca tu să ai materialul gata cu cel puțin jumătate de an înainte, ca să poți să mai scoți un single înainte, să ai un master separat de vinyl etc. Producția de vinil prorpiu-zisă presupune vreo 2 luni, la asta lucrăm și noi să încercăm să avem totul foarte planificat.
Radiourile Mainstream și TikTok-ul
E destul de greu și de exemplu nu știu dacă ai văzut ultimul nostru proiect, Ruta A5. Am vrut să expunem muzica noastră și altor publicuri, dar e greu. Oamenii descoperă muzica aia dacă se lovesc de ea. În era asta în care există multe trupe, trebuie să te zbați. Eu nu mai cred în concerte simple în care trupa doar vine și cântă, ci cred mai mult în proiecte cu valoare adăugată, conceptuale, să vii cu ceva nou, să atragi niște oameni și să descopere muzica în alt mod. Noi lucrăm mai mult de la nișă pentru nișă. Am încercat să ascult radiourile comerciale în ultima vreme, dar am avut un mic șoc. În pandemie mi-am instalat TikTok, să văd ce e și cu chestia aia. Am observat că sunt anumite piese care sunt folosite în mod repetat acolo, iar dacă asculți anumite radiouri mainstream de la noi, au într-o rotație de o oră piesele de pe TikTok. E un loop. În același timp mă întrebam cum poți integra pe Tik Tok muzica pe care o fac ai noștri, și nu poți. Cum bagi tu o piesă indie sau metal acolo? Trebuie să fie alt gen, nu prea poți să te duci pe zona comercială cu ce facem noi.
Producțiile locale și nevoia de producători
Eu am început să mai trimit din artiștii noștri și la Beavis, Daniel Olteanu pe partea de producție. Cred că și trupele trebuie să-și asume chestia asta, mulți s-au învățat să-ți facă piesele proprii de capul lor, ceea ce e ok până într-un punct. Pot face asta, dar dacă vor mai mult trebuie să lucreze cu niște profesioniști. Dacă trupele sunt deschise spre chestia asta se dezvoltă, dar dacă stau în cochilia lor, cel mai probabil rămân acolo.
Label vs. cultura DIY
Cred că la nivel de hobby e ok să rămâi DIY, dacă vrei mai mul, vrei să te dezvolți cred că ai nevoie de un label profesionist. E greu să faci tot. În momentul în care un artist își face tot, de la producție, booking, promovare etc. te seacă creativ. Toată chestia asta birocratică, organizațională îți cam taie elanul. Aici intervin agențiile și casele de discuri. Agenția ține legătura cu festivalurile și cu oamenii conectați ca tu ca formație să fii the best you can be. Îți face toată partea de managmenet și booking. Apoi am avut foarte multe solicitări pe partea de social media și PR, care e foarte solicitantă și pentru noi, apoi pentru un artist... În momentul în care vrei să lansezi un single, ai atâtea chestii de făcut, de dat mailuri la radiouri, trebuie să ajungi să te și cunoști cu oamenii ăia. Apoi, dacă ai de lansat un album, chiar dacă l-ai făcut tu singur, ok, îl lansezi dar doar îl arunci pe net? Sunt atâția care fac asta, dar nu e de ajuns, cum ieși în față? Și aici iese în față casa de discuri care-ți face distribuția pe partea de streaming, ai CD -uri, vinyluri și partea de promovare, le dai la terți să scrie despre ele.
Rock, metal, alternative
Social Media funcționează până la un punct. Nu am mers foarte mult pe partea de influenceri, mi se pare totuși o chestie superficială. Prefer ca un influencer, blogger, să descopere singur o piesă, nu să i le bag eu pe gât. Se și simte chestia asta. Dacă ai un influencer care ascultă numai mainstream și apare random că de mâine ascultă metal, poți să crezi chestia asta?
Sincer, astea sunte genurile care ne plac nouă și e cumva eficient să fii pe o anumită nișă. Degeaba aș lua eu acum un DJ, pentru că nu am contactele ca să mă pot ocupa de el corect. Dar nu zic NU la a ne dezvolta la un moment dat și pe alte genuri sau a crește. Metalul a scăzut din cauza pandemiei, pentru că în momentul de față poți face doar concerte pe scaun. Cum faci tu pogo la masă? Chiar am avut discuții cu cei care au trupele de metal de la noi și acum se axează mai mult pe muzică nouă.
Pandemia și live-urile pe Ruta A5
Noi trebuia să avem foarte multe evenimente până în toamnă cel puțin. Ne-a lovit pandemia când abia începeam lucrul. Noi ne-am atins potențialul de trupe la 3 luni de la lansare cu acest proiect. Nu zic că e bine că a venit, dar cred că personal ne-a prins bine. Au venit foarte multe trupe la noi pe care trebuia să le cunoaștem face to face direct în turnee. Așa că am apucat să ne cunoaștem față în față (prin video calls mai mult) cu ei ca oameni, iar pe partea de management contează foarte mult, la fel și pe partea de promovare. Trebuie să cunoști omul și să te prinzi de acel tone of voice pe care să îl redai mai departe în promovare, ca să fie autentic.
Când am ieșit din lockdown, ne-am lovit de costuri. Care dacă înainte erau acoperite de venues, acum s-a mai putut peste tot. Locațiile funcționau la 20% din venituri, iar atunci ca să putem face evenimentele a cam trebuit să ne ocupăm noi de partea tehnică. Pandemia ne-a apropiat mai mult de partenerii noștri. Iar dacă cluburile au zis că trebuie să crească biletele sau procentele, iar pentru trupele noastre era cam greu, nu puteam explica publicului creșterea aceasta. Iar pentru a scădea costurile trupelor, cele mai mari fiind de cazare și deplasare, am zis să facem câte un concert în orașele de reședință ale trupelor, toate organizate ulerior într-un turneu.
În pandemie s-au făcut foarte multe live-uri, dar nu mi-au plăcut neapărat acele live stream-uri, nu erau foarte profi. Iar noi am ales să ducem concertele astea în mai multe locații, dar nu neapărat de acasă, așa că am vorbit să fie concertele în anumite terase și să fie difuzate în celelalte locații partenere. De accea a fost un turneu hibrid, cu trupa live, proiectată în alte orașe din țară, chiar dacă concertul era live din Iași sau din Timișoara. Am stârnit reacția pe care o căutam, cine sunt ăștia care cântă?. Proiecția nu s-a vândut, ci doar concertul din locație. Am avut 5 trupe în 4 locații. Fine It's Pink la Acaju pe 30 august, Kings are Overrated la Faber în Timișoara pe 6 septembrie, Blue Velvet la Cluj în L'Autre Cafe pe 13 septembrie, iar pe 20 septembrie la Expirat Black Water și Sea Section.
A fost un proiect pilot, foarte DIY pe partea noastră, unde doar la Iași am avut echipă de filmare. Noi ne doream doar să nu ieșim pe minus și am avut destul de multe reacții și views din locații, așa că am vrea să mai facem.
Muzică de export sau pentru popor
Dacă nu ar fi fost pandemie, aș fi putut să-ți dau nume care merg mai bine pe zona asta, dar acum e greu să zic. Nu am niște markere, dar o să-ți zic într-un an sau doi. Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut au ieșit din țară și nu erau singurii care trebuia să cânte în afară anul ăsta. Noi avem trupe care cântă și în engleză, pe cât posibil focusul nostru e și pe export, nu doar concerte, dar și pe partea de publishing.
Depinde ce vrei, ca trupă. Dacă vrei public român, să te conectezi cât mai bine cu poporul tău, atunci româna e mai ok. Cred că cel mai simplu e să cânți în română la început, apoi poți să ieși să cânți în engleză. Majoritatea trupelor sunt mai confortabil să cânte în engleză, dar atunci te compari cu cei din afară, trebuie să faci Muzică, ca să le poți face concurență.
Concerte la mese și măsurile de Covid
Încep prin a zice că mi se pare că s-a exagerat, dar nu aș vrea să fie prost interpretat. Nu cred că au fost cazuri influențate de evenimentele de genul celor pe care le facem noi și mi se pare că restricțiile s-au dat într-un mod destul de discriminatoriu. Partenerii noștri au respectat normele impuse, iar unele locații nu țineau cont de nimic și nu au fost amendate, apoi au fost introduse și mai multe restricții și pentru cei care le respectau oricum. Mi se părea normal să-i arzi mai mult pe cei care nu respectau restricțiile decât pe cei care nu-ți generează cazuri. Sau să acționezi pe sectoarele care chiar îți generează focare.
Cred că ne-am adaptat cu toții, sunt ok și aceste concerte la mese, dar nu sunt pentru toate trupele. Un concert cu oameni la mese se pretează pentru trupe mai light să zicem așa, dar nu pentru rock, metal. Am avut câteva panici de la trupe, dar nu am avut trupe care să refuze să cânte din cauza pandemiei. Sunt multe pe hold, totuși. Având în vedere că trupele sunt mici spre medii, mi se pare aiurea să arunci piesele pe net și atât. Așa că au fost și mai sunt foarte multe materiale care stau pe loc. De exemplu, asta am făcut cu Ruta A5, s-au lansat niște piese în acest proiect, s-au lansat niște albume atunci. Dar ca să faci câteva sute de views pe Youtube nu prea merită în momentul ăsta. Pa partea de video, avem mai multe echipe cu care lucrăm. Ultimul clip e cel de la Sea Section, Incorigibil, s-a filmat la Expirat și s-a lansat tot acolo. O să încercăm să ne fixăm și pe partea asta. Cred că o să apară mai multe clipuri decât albume.
O să definitivăm în curând studioul și site-ul pe partea de merch. Dacă înainte planificam totul pe jumătate de an înainte, acum, din cauza pandemiei, nu știm ce o să fie luna următoare. Ne-om descurca.
Ce ai în playlist pe repeat
Slow Corpse – Shores, Pinholes – Meandre și Son Lux – Plans We Made.
