[Light & Sound] Vlad Stoicescu: Rolul unui om de sunet este și de mesager. El este puntea dintre artist și public la concerte

Vlad Stoicescu are în spate 9 ani de sunet, în care a stat la butoanele mai multor trupe locale, printre care Toulouse Lautrec, Jurjak, Harlequin Jack, Robin and the Backstabbers, Grimus, Les Elephants Bizarres sau Norunegru. Crede că lumea e încă închisă în cutie și preferă să asculte aceleași trupe difuzate la radiouri de 100 de ori pe zi, în loc sa încerce și ceva nou. Rolul lui în toată povestea? Să facă legătura cât mai bine între artist și public.

"Consider că trebuie să-ți placă și să înțelegi muzica. Să înțelegi artiștii/trupa cu care lucrezi precum și mesajul melodiilor lor. Eu cred că rolul unui om de sunet este și de mesager. El este puntea dintre artist și public la concerte", spune Vlad Stoicescu.

Pandemia a lovit puternic în domeniu, iar pentru mulți sunetiști a echivalat cu mutatul în orașele natale, în lipsa spectacoelor, iar pentru Vlad revenirea la afacerea de familie dar și la munca din studioul GreenVille. Un lucru bun, spune el, e înființarea Asociația Lucrătorilor din Industria Spectacolelor (A.L.I.S.) prin care pot discuta cu autoritățile în mod direct, cu gândul spre un 2021 incert din punct de vedere al showbiz-ului.

Primul sunet

În 2011 m-am înscris la SAE pe profilul de inginerie audio. Acolo l-am cunosct pe Bogdan Dragomiroiu, toboșarul de la Toulouse Lautrec. Ne-am împrietenit și am început să colaborez cu trupa pe partea de live-sound în următorul an după absolvire.

Job # 1

În 2008, tatăl meu a oferit pivnița casei pe post de sală de repetiții pentru trupa Zăduf. Ulterior trupa s-a destrămat și o parte din membri au inițiat un nou proiect sub numele de Classic Beat Orchestra. Eram prezent la toate repetițiile lor, că deh', erau acasă la mine? îi ajutam cu căratul sculelor, mergeam cu ei pe la studiourile de înregistrări, conduceam spre locațiile de concerte etc. Era o experiență cu totul și cu totul nouă pentru mine și îmi plăcea enorm. Mai târziu, la una din repetițiile lor, curiozitatea de nestăpânit atunci, m-a împins direct spre mixerul din sală, un mixer analog cu multe butoane. Aia a fost! Din acel moment am început să învăț mixerul pe toate părțile. Băieții au avut încredere în mine și mi-au oferit prima ocazie de a mă ocupa de sunet. Primul meu concert cu ei a fost pe terasa unui restaurant de cartier.

Colaborările mele din prezent și din trecut sunt cu trupele: Toulouse Lautrec, Jurjak, Harlequin_Jack, Tourette Roulette, The Kryptonite Sparks, Robin and the Backstabbers, Grimus, Les Elephants Bizarres, Norunegru, Domino, Trees Orchestra, The Pixels, Amadeus.

De unde înveți

Nu știu dacă există o rețetă anume pentru cum să te apuci de această meserie. La mine s-a nimerit cu tatăl meu și sala de repetiții. Acesta a fost declanșatorul. Totuși consider că trebuie să-ți placă și să înțelegi muzica. Să înțelegi artiștii/trupa cu care lucrezi precum și mesajul melodiilor lor. Eu cred că rolul unui om de sunet este și de mesager. El este puntea dintre artist și public la concerte.

Ce nu știm despre voi

Există o vorbă printre sunetiști: "dacă la concert nu s-a auzit bine, e de vină sunetistul. dacă s-a auzit bine, a cântat bine trupa".

Din ciclul piele de găină

Mi-e greu să aleg un proiect anume deoarece cu fiecare trupă cu care am mers la drum, am avut parte de experiențe și povești unice.
Cu Toulouse Lautrec am avut cea mai lungă colaborare (8 ani). Pe lângă partea de live-sound, m-am ocupat și pe partea de studio.

Alături de colegul meu Bogdan, am înregistrat și mixat 2 albume - "Dejun pe iarbă" și "X".

A fost o colaborare lungă cu multe lucruri de povestit și multe experiențe frumoase, festivaluri, concerte prin toată țara, jocuri de poker și de whist, vinuri bune, am cunoscut oameni noi, certuri despre nimic, ski, snowboard, călătorii și multe multe altele.

30 de ani de tragempinge

Acest domeniu (inginer de sunet-live/sunetist) este dependent de trupe/muzicieni. La rândul lor, artiștii sunt dependenți de locuri/cluburi/festivaluri unde pot performa. În ultimii 10 ani, întreaga industrie a evoluat, au apărut mai multe festivaluri, mai multe locații de concerte și astfel tot angrenajul s-a dezvoltat. Cred că în acest moment sunt și mai mulți artiști pe scena muzicală din România decât erau acum 15 ani să zicem.

Ne lipsește gândirea out-of-the-box din păcate! Majoritatea consumatorilor de muzică din România nu au dorința de a încerca măcar, să asculte și altceva în afară de aceleași stiluri comerciale difuzate de 100 de ori pe zi la radio.

Cum arăta o zi înainte de virus

Fără măști și mai mulți oameni.

Înapoi la normal

În momentul în care scriu răspunsurile la aceste întrebări, numărul de cazuri crește de la o zi la alta. Momentan suntem într-o stare de "amorțeală" și nu văd cu prea mult optimism lunile ce urmează. Să sperăm că la anul lucrurile vor sta altfel.

Povești de pandemie

Tot felul. Unii colegi de breaslă, nemaifiind capabil să-și plătească chiriile, au trebuit să se întoarcă în orașele natale. Dar se întâmplă și lucruri bune. S-a înființat Asociația Lucrătorilor din Industria Spectacolelor (A.L.I.S.), - Alex Mihuț (Sonerie) este unul dintre fondatori. Avantajul principal este că toți cei care lucrează în acest domeniu (de la sunetiști la luministi la tehnicieni de scenă) vor fi reprezentati în fața statului de către această asociație. 

Sunt multe incertitudini la nivel guvernamental. Așadar relația cu artiștii este afectată în mod direct, deoarece pare că nimic nu mai e sigur. În ultimele luni am lucrat pentru afacerea familiei.

La anul și la multe dorințe

Încerc să fiu ancorat cât mai mult în prezent. Nu mă gândesc la viitor, dar cu siguranță în 2021 îmi doresc că totul să revină la normal.