[De la IQads] Silvia Floares: În România pare că se apelează la publicitate și specialiști în comunicare ca la dentiști, doar când e musai nevoie

Silvia Floares a fost primul angajat fulltime IQads. Avea 20 de ani, era o studentă silitoare și a învățat aici cum să lucreze autonom și să rezolve probleme pe cont propriu. Timp de 3 ani, în cel mai pur spirit antreprenorial, a făcut de toate: a organizat AdBreak-uri, a urcat sute de spoturi din România și de afară, a trimis newslettere, a emis facturi si a ordonat lucruri pentru contabilitate, a postat communicate de presă și a fentat mersul la conferințele și evenimentele industriei. 

După IQads, au urmat 9 ani la Millenium Communications și The Institute – cu PR, evenimente, Romanian Design Week, Gala Societății Civile, Internetics, Effie, iar de doi ani este antreprenor. A pus  bazele unei comunități de antreprenori și producători de val nou la Mezanin Market, iar la Roditor, peste 150 de oameni cu inițiativă și optimism care încearcă să facă business în România. Pe timp de pandemie, când s-au anulat multe din evenimentele pe care le organiza, a lansat un proiect-hobby de decorațiuni și obiecte pentru masă, Sorbitor. 

În rândurile de mai jos, Silvia povestește despre începuturile IQads, cum s-a schimbat și nu s-a schimbat industria de comunicare din România, despre publicitatea de atunci și cea de acum și adaptarea la situația de criză declanșată de pandemie. 

La IQads

Am ajuns la IQads printr-o recomandare după o scurtă perioadă de voluntariat, avem aproape 20 de ani, profilul tipic al studentei silitoare și ușor speriată de bombe. Citeam AdMarket la BCU și eram convinsă că nu o să mă angajeze nimeni, aveam cele mai siropoase mailuri de intenție și mă tot vedeam cu oameni.

IQads era la foarte început și echipa permanentă era Marius alături de o echipă de colaboratori pe editorial, Costin Radu și Viorel Copolovici. Făcuseră o ediție de AdBreak și Marius avea nevoie de cineva care să fie acolo aproape zilnic, să învețe și să țină relația cu agențiile și comunitatea. Am fost primul angajat fulltime.

Cât ai lucrat, ce ai făcut aici

Au fost aproape 3 ani și în cel mai pur spirit antreprenorial am făcut de toate. Am organizat multe AdBreak-uri, am urcat sute de spoturi din România și de afară, am trimis newslettere, am emis facturi si am ordonat lucruri pentru contabilitate, am postat communicate de presă și am fentat cât am putut eu de mult mersul la conferințele și evenimentele industriei, am pus la cale proiecte noi.

La un moment dat le-am recrutat pe Diana și Ana de la facultate, Marius a descoperit niște oameni foarte faini pe editorial și echipa a crescut de la 2 oameni la aproape 12.

Cum a fost experiența, cu bune și cu rele 

Cred că în mod ideal este bine să te formezi profesional cu procese organizaționale și proceduri care să îți dea și încredere și optimism – totul a fost puțin haotic, dar m-a pregătit pentru experiențele ulterioare, să lucrez autonom și independent.

Îmi amintesc cel mai clar AdBreak-urile pe care reușeam să le organizăm lunar ca și cum ar fi fost cel mai natural lucru: discutam cu colegii tema, pe cine invităm și apoi totul se întâmpla din entuziasm, cu mailuri eficiente, cu energie, lună de lună. Devenise un fel de ritual și chiar dacă nu erau toate edițiile la fel de efervescente, publicitarii se bazau pe întâlnirile astea, care erau foarte puțin despre premii și orgolii și mai mult despre socializare, discuții, voie bună.

Cum era publicitatea în perioada aceea

Publicitatea e pentru mulți ca Vama Veche. Există multă nostalgie pentru cum se făcea publicitatea acum 15 ani. Da, era poate mai mult umor și campanii cu ceva emoție, dar în esență nu s-a schimbat nimic, aceeași băiețeală. Mi se pare incredibil că sunt mii de companii medii și mari, dar doar câteva corporații au parteneriate pe termen scurt cu 20-30 de agenții. În România pare că se apelează la publicitate și specialiși în comunicare ca la dentiști, doar când e musai nevoie. Ca norocul urmează o criză.

Învățături

Am învățat să lucrez autonom și să rezolv majoritatea problemelor pe cont propriu, ceea ce nu e chiar cel mai bun lucru când lucrezi într-o echipă, dar a fost cea mai bună pregătire pentru viața de antreprenor.

Cum te-ai hotărât să pleci de la IQads

De la IQads am plecat în cel mai bun moment, echipa mare și mișto, tocmai intrase în grupul Cațavencu, eram pe val. Dar pentru că urăsc să cer măriri de salariu și nu-mi place să refuz oportunități am decis să fac o schimbare.

Ce a urmat

După IQads, au urmat 9 ani la Millenium Communications și The Institute – cu PR, evenimente, Romanian Design Week, Gala Societății Civile, Internetics, Effie, proiecte editoriale și același mediu antreprenorial.

După 3 ani de exercițiu la IQads deja interiorizam fiecare proiect, campanie, lansare ca și cum aș fi fost cel puțin partener de business cu Andrei Borțun. Am învațat să fac un plan de afaceri, dar și unul financiar, să îl modific de 7 ori pe parcursul anului, să mă adaptez din mers. 

Acum trei ani am început mai multe colaborari pe partea de comunicare, finanțări și sponsori pentru Mezanin Space alături de Alexandru Aron și Adrian Toma, UNFINISHED Festival, World Press Photo, Summer Well, Ideo Ideis și am fost partner cu Andrei Lăscuț în The Temple Agency cu proiecte digitale pentru OMV, Trend Consult, Jacobs.

Ce faci acum

De 2 ani sunt antreprenor și am pus bazele unei comunități de antreprenori și producători de val nou la Mezanin Market și pe www.roditorfoodmarket.ro, peste 150 de oameni cu inițiativă și optimism care încearcă să facă business în România.

În 2020 am anulat 12 evenimente, și am lansat un proiect-hobby de decorațiuni și obiecte pentru masă – www.sorbitor.ro. Toate astea au fost posibile pentru că îi am alături de Robert Șopârlache și Alexandra Besnea, partenerii mei, care au puțin mai mult zvâc și ambiție decât mine și m-au susținut.

Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra industriei de comunicare 

Nu cred că așteptările de la 20 de ani sunt neapărat o referință. Mi-ar fi plăcut să nu fie un domeniu al relațiilor, relevanța și competențele să conteze mai mult decât networkingul, dar am înțeles că este important să câștigi încrederea la nivel personal și apoi poți face asta și profesional. E o chestiune de exercițiu și perseverență, mai ales dacă ești introvertit și vrei să faci new business.

Nu au fost schimbări semnificative, lucrurile au fost călduțe și la fel.

Peisajul industriei de comunicare în Ro

Sunt amuzante încercările de inovație prost înțeleasă: AR, VR, photo booth pentru Instagram, activări cu ceva tehnologie, aplicații de mobil fără sens pe termen lung, microsite-uri de campanie, platforme de conținut fără echipe dedicate, dar cu 2-3 oameni din agenție. Toate astea devin mai apoi enervante când sunt prezentate la festivaluri folosind ca argument cifrele și rezultatele campaniilor de TV.

 Din câte am observat în ultimii 15 ani comunicare eficientă are 2 abordări – una de tip explozie, investiție mare sau declarație de poziție curajoasă (și când scriu curajoasă mă gândesc la genul care generează discuții) sau a doua variantă pe care o cunosc îndeaproape: nu sunt bugete mari sau campanii ieșite din tipare, dar ești consecvent și construiești pas cu pas, zi de zi, lună de lună, an de an, fără pauze.

Efectele pandemiei

Toate evenimentele pe care le aveam în plan s-au anulat. Cea mai importantă lansare de anul acesta era Roditor Food Market, o platformă de prezentare și vânzare pentru noul val de producători și antreprenori locali pe care cu susținerea UniCredit Bank am lansat-o online www.roditorfoodmarket.ro și lucrăm la alte dezvoltări pentru următoarea perioadă. În paralel extindem www.sorbitor.ro cu un mic spațiu de showroom, ne bucurăm de mese frumoase și ceva dichis.

Un scenariu de viitor

Memoria colectivă are picioare scurte. O să uităm în 2-3 ani ce s-a întâmplat și vom continua ca și cum nimic nu s-a întâmplat și dacă ne vom aminti vom zice că oricum că s-a exagerat.