[Sound & Light] Cătălin (Katala) Florescu: Cel mai mult am învățat în perioada în care am mers stagehand la concertele mari ce treceau pe aici

Dacă ai fost la concertele underground de prin cluburile bucureștene și ți-a plăcut ce auzi, poate e momentul să afli și cine era în spate la butoane, ocupându-se ca sunetul trupelor să ajungă cât mai fidel la urechile publicului. Cătălin (Katala) Florescu e clar unul din oamenii ăia, iar povestea lui de sunetist în pandemie e mai jos.

"Perioada stării de urgență a reușit cumva să ne pregătească mental pentru pseudo-sezonul ăsta de vară, ceea ce a dus la o colaborare foarte bună pe principiul „atât se poate, așa cântăm sau stăm acasă și ne uităm la alții”, spune Cătălin (Katala) Florescu.

A început treaba în urmă cu vreo 15 ani și de atunci a tot rotit la pianul cu butoane, de la Expirat la trupa Bucium, de la încărcător – descărcător la concerte în deschidere pentru Megadeth. O scurtă istorie a acestui domeniu în România, împletită cu cea personală, este povestită de Cătălin (Katala) Florescu după cum urmează. 

Primul sunet

În primăvara anului 2005, la club Underworld, când Albert a renunțat la a mai face sunet marțea la concertele de metal, și am convenit cu Morrisson că un dobitoc e mai bine decât nimic. Abia știam ce fac butoanele pe un mixer :))

Job #1

Primul proiect mare a fost asumarea statutului de sunetist al clubului Expirat, unde am învățat să fac sunet la serile săptămânale de folk, și apoi la concerte cu mai toate trupele din undergroundul alternativ. Al doilea a fost rolul de sunetist la concertele Metalhead din Underworld, mutate apoi la Viking și Utopia. Al treilea cred că l-aș putea considera concertul Avatar la Arenele Romane în deschiderea concertului Megadeth, unde brusc nu mai aveam mixer de 16 canale ci de 40, un rack întreg de aparate legate la mixer în loc de 2, și 2 cârnați de boxe de 200kg fiecare în loc de 2 boxe de plastic pe băț ca la cârciumă. Trebuie să menționez și colaborarea cu Bucium, începută tot atunci, proiect care nu are nici o șansă să se termine vreodată.

De unde înveți

După 15 ani de meseria asta consider că cel mai mult am învățat în perioada în care am mers stagehand la concertele mari ce treceau pe aici. Adică încărcător-descărcător de camioane, apoi împingător de cutii și echipamente pe scenă. Acolo am studiat, pozat și înregistrat cum se fac lucrurile pe o scenă, cum se pun microfoanele pe sursele de sunet, și ce înseamnă organizarea lucrurilor de la managementul cablajului la dispunerea boxelor. Ca și literatură din domeniu am citit majoritatea manualelor de utilizare a aparatelor (mixere, procesoare, microfoane), de unde am priceput ce fac butoanele și la ce mi-ar trebui :)) 

Ce nu știm despre voi

Aș pune aici tranziția programului de la munca normală (după facultate am lucrat la un institut de cercetări luni-vineri) la munca de weekend, și de la munca de zi (8-16) la munca de după masă-noapte (16-2).

De asemenea, tranziția de la munca de birou la cea de „teren” care include etapele montaj – demontaj, pe lângă munca fină de operare a pianului cu butoane. Pasiunea pentru sunet a bătut, totuși, oboseala și țiuitul de urechi.

Din ciclul piele de găină

Bestfest 2012, scena de metale, ultima oară când am folosit „an actual mixing desk”. Evident, este vorba de nostalgia hodorogului după sunetul și plăcerea de a folosi un mixer analog. Toți inginerii trupelor ce au cântat acolo au fost mai mult decât încântați când au văzut Midas XL200.

30 de ani de tragempinge

Acest domeniu în România a evoluat începând cu apariția aparatului X32, și a măririi raportului calitate-preț la boxe și celelalte echipamente. De asemenea, a crescut odată cu venirea unor trupe din străinezia, pe la festivaluri dar și pe la cluburi, ele (sau echipele lor tehnice) aducând și pretenții mai altfel decât cutumele locale, împărtășind, totodată și ceva knowledge unde au avut cui. De aici au evoluat și lucrătorii autohtoni, ceea ce a dus la un mediu de lucru ceva mai plăcut și pentru trupe și inginerii lor, dar și pentru tehnicienii și operatorii de la instalații.

La categoria „lipsuri” trebuiesc trecute scenele mici, spații în care s-au lansat, promovat și crescut mai multe trupe decât pot începe acum o carieră în muzică. Dar acum avem rețele sociale, fan-base, pandemia ne-a învățat că viitorul e online și că toată acea etapă de promovare din cluburi mici cu 10 spectatori trebuie înlocuită cu promovarea online.

Tot aici intră și acea sală de spectacole modernă, capabilă de 10.000 de spectatori plus spații tehnice, după care cred că plângem de când am început eu meseria asta :))

O zi dinainte de virus

Ora 15 la birt – montaj până la 16.30 – probe la 17 – open doors la 20 – spectacol 22 - 24:30 – 01 demontaj – 03 acasă. Arăta bestial ;)

Înapoi la normal

Ora 13 la birt, montaj până la 15, probe până la 17, open doors la 18 - spectacol 21 - 22:30 – 23 demontaj – 24 acasă. Arată urât!

Revenirea noastră depinde exclusiv de guvern și de mărirea numărului permis de spectatori la interior. La anul va depinde de relaxarea măsurilor de distanțare antisocială pentru a ne putea permite să sperăm la festivaluri mari. Deci, purtați mască!

Povești de pandemie

Eu am început să umblu la consola de lumini, ceea ce până toamna trecută era la categoria „niciodată”. Acum cam asta am făcut toată vara la club, fiecare trupă având inginer, iar clubul având luministul detașat pe litoral. Altfel, nu prea am auzit de schimbări de macaz în jur, așteptăm cu toții să se poată munci și facem ce putem pe lângă domeniu.

Perioada stării de urgență a reușit cumva să ne pregătească mental pentru pseudo-sezonul ăsta de vară, ceea ce a dus la o colaborare foarte bună pe principiul „atât se poate, așa cântăm sau stăm acasă și ne uităm la alții”. Atât ne e oala în care suntem cu toții, atât ne întindem :)

Șomajul tehnic să trăiască, familiile și prietenii să trăiască și să ne mai păsuiască!

La anul și la multe dorințe

Ceea ce spuneam mai sus: relaxarea măsurilor de distanțare antisocială și mărirea numărului premis de spectatori la interior. Adică să avem de muncă de să nu mai trecem p-acasă:))