[Spațiul necesar] Alexandra Rigler: Spațiul cu adevărat public trebuie să includă și să ofere siguranță. Să se țină tare în lupta cu spațiul privat

De ce este lumea modernă atât de urâtă? O întrebare retorică, la prima vedere, dar care primește multe răspunsuri în acest articol despre istoria recentă a arhitecturii și felul în care spațiile construite pot influența psihicul indivizilor, dar și spiritul comunității. Despre arhitectură, responsabilitate și regândirea spațiului în care trăim vorbim și noi cu Alexandra-Maria Rigler, coordonator Beta 2020, bienala timișoreană de arhitectură ajunsă la a treia ediție, care începe mâine la Timișoara. Tema de anul acesta a bienalei este responsabilitatea. Responsabilitatea față de mediul construit și față de ceea ce nu am construit încă. 

Dacă noi, ca arhitecți și ca organizație profesională (Ordinul Arhitecților din România) nu articulăm o poziție față de presiunile în continuă creștere (de ordin ecologic, social, cultural, economic etc) pe care sectorul construcțiilor le generează, atunci cine? Prin Beta ne-am asumat responsabilitatea de a informa și oferi soluții în acest sens. 

Alexandra este arhitectă și manager cultural, activă în ONG-uri care se ocupă de stimularea interesului public pentru condițiile urbane actuale și susținerea unui dialog responsabil privind educația de arhitectură. De peste 3 ani, Alexandra este implicată în F O R, o platformă care își propune să ofere soluții la provocările actuale legate de producția spațială și redefinirea felului în care muncim. Anul acesta, în cadrul acestui proiect, au lansat FABER, un spațiu industrial reconvertit, dedicat comunității creative.

În interviul de față, Alexandra vorbește despre felul în care se manifestă responsabilitatea în România, despre spațiul public și privat, cum s-a schimbat perspectiva vizavi de acasă și afară, de ce trebuie să regândim raportarea la ceea ce construim. 

Responsabilitate în pandemie

Pentru mine, a fi responsabil înseamnă a-ți asuma, activ, grija față de un bine comun. Pandemia ne-a pus în situația de a exersa responsabilitatea la nivel colectiv, de a înțelege că „îmi e bine, dacă ne e bine”.

Cum s-a schimbat ideea de responsabilitate în ultimii ani

Aflăm din ce în ce mai multe despre impactul pe care activitățile umane îl au asupra planetei și sunt sigură că, la nivel individual, mulți dintre noi am dezvoltat sau suntem pe cale să dezvoltăm comportamente din ce în ce mai responsabile. Însă mecanismele de producție și consum sunt atât de puternice încât e nevoie de măsuri la toate nivelurile - provocarea ultimă și cea mai importantă fiind colaborarea la nivel global.

Ce e bine și ce lipsește în România la nivel de responsabilitate

Suntem o țară mai puțin „dezvoltată” - iar acest lucru, în lupta pe termen lung, ar trebui privit nu ca un handicap, ci ca un răgaz de a nu repeta greșelile celor mai „dezvoltați” decât noi, care, din nefericire, au făcut câțiva pași greșiți.

Bienala de la Timișoara: o poziție de presiune

Sectorul construcțiilor este responsabil pentru aproape jumătate din consumul global de energie, produce 40% din emisiile de gaze cu efect de seră, consumă 25% din totalul de apă potabilă și reprezintă 20% din totalul deșeurilor solide produse. (UN)

Dacă noi, ca arhitecți și ca organizație profesională (Ordinul Arhitecților din România) nu articulăm o poziție față de presiunile în continuă creștere (de ordin ecologic, social, cultural, economic etc) pe care sectorul construcțiilor le generează, atunci cine? Prin Beta (bienala timișoreană de ahitectură) ne-am asumat responsabilitatea de a informa și oferi soluții în acest sens. 

Impactul perioadei de criză asupra proiectelor voastre

Pandemia ne-a găsit undeva între etapa în care finalizam fundamentarea temei Beta 2020 și etapa de planificare a implementării - într-o perioadă în care puteam pune totul la cale și de acasă. Însă toți parametrii pe care în mod normal i-ai lua în calcul într-o planificare au fost dublați de noi parametri, asupra cărora am avut control redus. Să amânăm? Pe când? / Să ne mutăm în online? Oare funcționează (pentru ceea ce ne propunem noi)? - au fost întrebările în jurul cărora ne-am tot învârtit. Pentru că Beta 2020 a fost programată pe toamnă, am decis să construim cu gândul că se va întâmpla și dacă e să nu se întâmple, punem pe pauză și reluăm în condiții mai favorabile. Ne-a ajutat să construim în continuare și ne bucurăm tare mult că suntem pe punctul de a prezenta rezultatul muncii noastre.

Schimbări

În arhitectură, efectele pandemiei se vor resimți mai târziu, după ce inerția proiectelor începute se va fi terminat. După, cred că vom fi mai atenți atunci când vine vorba de a începe ceva nou și cu atât mai mult la resursele pe care un proiect de arhitectură le implică.

Efectele pandemiei asupra oamenilor

Nevoia de a ne apropia și atinge unii cu alții ne-a fost suprimată. Dacă strângerile de mână sau îmbrățișările erau comportamente acceptate și încurajate la nivel societal, dintr-o dată pornirile de acest tip trebuiesc oprite. Suntem nevoiți să găsim noi modalități de a ne introduce, de a ne arăta aprecierea și afecțiunea. Totodată, un zâmbet de sub mască nu mai are același efect, cel puțin nu pentru destinatar.

Cum s-a schimbat perspectiva despre acasă și despre afară

În perioada stării de urgență, când puteai ieși din casă doar cu declarația la purtător și pentru lucruri absolut urgente, cred că am realizat cu toții importanța spațiului public de lângă noi - acele spații publice reprezentative la nivelul orașului, spre care ne îndreptam până atunci, devenind inaccesibile și deci mai puțin importante.

Spațiul public ideal

Spațiul public trebuie să fie cu adevărat public - să includă, integreze și ofere siguranță. Să se țină tare în lupta și raportul cu spațiul privat. Să fie proiectat și remodelat la standarde calitative și pentru viitor - unul în care spațiul verde, transportul în comun și mijloacele de transport alternative, dar și accesul la cultură sunt prețuite.