Băiețelul zâmbitor de pe Kinder are 57 de ani - printre multe altele, ne-a spus Daniela Herța, tânăra specialistă în comunicare din Republica Moldova cu care am vorbit despre startul său în publicitate. A pășit în industrie încă de pe băncile liceului. Dar nu prea a fost pe la interviuri de angajare. Spune că a ajutat-o mult prezența sa activă online - blog, statusuri frecvente pe facebook și twitter.
„Mă dădeam cu părerea și cu recomandările și așa m-au luat la ochi și mi-au zis să mă dau cu părerea și în altă parte”, spune Daniela.
Pe atunci credea că publicitatea e doar creație. Până s-a întâlnit prima dată cu feedback-ul și cu realitatea „nu toți gândesc așa ca mine”.
„E greu să lucrezi cu oamenii, mai ales oameni diferiți, din alte generații și cu mentalitate diferită, e greu să îi faci să accepte că lucrurile se schimbă și realitatea evoluează, iar tendințele sunt diferite în fiecare zi”.
Este totuși o realitatea care poate fi permanentă, invariabilă: seria noastră Start în creație - tineri talentați sunt mulți și mereu în vizorul IQads. De data asta, la tastatură Daniela.
Rendez-vous publicitar
Cred că ne întâlnim cu toții cu publicitatea de mici copii, de la băiatul zâmbitor de pe Kinder (care are deja 57 de ani), până la reclama cu jucării sau ciocolate din pauzele de la emisiunile plictisitoare ale adulților. Cât despre „să mă fac copywriter” nu cred că vreodată m-am gândit la asta și nici acum nu mă gândesc, sau nu mă consider… pur și simplu pot scrie binișor, CORECT, pot formula și dezvolta o idee și voila - tot copywritingul din mine.
Primii pași în industrie
Cred că sunt cea mai nepotrivită persoană pentru a da sfaturi în interviuri și căutări de job. Primul job (primele două, de fapt) le-am „primit” foarte întâmplător și neașteptat, dar cu mult entuziasm și poftă de a face ceva nou. Fiind foarte activă și implicată încă din liceu, mi s-a propus în clasa a XI-a să încerc să mă alătur unei echipe de Digital Marketing și să contribui cu ideile mele. Ceea ce m-a ajutat mult, atunci, a fost prezența mea foarte activă online, aveam și blog, scriam des statusuri pe facebook, twitter, mă dădeam cu părerea și cu recomandările și așa m-au luat la ochi și mi-au zis să mă dau cu părerea și în altă parte. :D
Studii
Probabil liceul a influențat mult în actuala mea „carieră”. Am absolvit Liceul Teoretic „Ion Creangă” (cel mai bun liceu din lume, sincer), unde am avut profesori foarte stricți, care m-au învățat să fiu super-perfecționistă, să mă leg de cuvinte, de cifre, să fac totul ca la carte și să mă implic oriunde, în orice. Așa am început să activez în diferite proiecte, unde mi-am manifestat capacitățile și punctele forte (și punctele slabe, evident, dar nu ele m-au ajutat mai departe :D ). Tot la școală am învățat că „Limba română este patria mea” și patria trebuie să o iubești, să ai grijă de ea, să te porți frumos și corect cu ea, să nu o blasfemezi și să nu o faci „de râs”. Profesoara mea de limbă română, chiar dacă nu m-a iubit niciodată, ne-a învățat pe toți până la sânge când, unde și cum să punem virgulele, cum să ne exprimăm fără să căscăm prea mult gura și să ne bâlbâim și cum să citim mereu, dar mereu toată literatura din program. Cu asta, cred eu, m-am format și am ajuns atât de pasionată de scris.
Job
Acum lucrez la agenția de PR și Comunicare strategică Parsec, unde fiecare zi e o nouă provocare și am ocazia să lucrez atât în proiecte comerciale, cât și proiecte non-guvernamentale, un lucru enorm, divers, consumator, dar și foarte valoros. Alături de colegi contribuim în fiecare zi la o comunicare mai bună, comprehensivă între instituții și publicul larg.
Așteptări, surprize
Nu aveam prea mari așteptări, dar îmi părea mai distractiv la 17 ani. Credeam că publicitatea e doar creație, nu și foarte multă muncă și mai credeam că aici toate ideile creative se acceptă, dar… ele se acceptă de șefi/manageri, nu și de clienți mereu. Lucrând în publicitate, atât în digital marketing, cât și marketing în sensul larg, sau în PR și comunicare, te ciocnești cu o componentă mai puțin ușoară - clienții (dacă ești agenție) sau șeful de sus (dacă lucrezi în departament) și aici totul devine mult mai greu, decât teoria celor 4 (mai nou 7) P. E greu să lucrezi cu oamenii, mai ales oameni diferiți, din alte generații și cu mentalitate diferită, e greu să îi faci să accepte că lucrurile se schimbă și realitatea evoluează, iar tendințele sunt diferite în fiecare zi. Totuși, mare noroc de colegi, dacă te enervezi - măcar ai cu cine bârfi și cui să te plângi.
Primele proiecte
Hmmm, am lucrat la o agenție și era vorba de mai mulți clienți interesanți, era un program turistic prin Moldova și era unul din clienții mei favoriți până acum, noi i-am dus de la început de apariție digitală și am reușit să facem lucruri foarte frumoase împreună - EduJoc. Pot să zic că mă mândresc cu tot lucrul meu, pentru că e multă muncă și din moment ce iei un proiect e ca și un copil de care ai grijă și îl crești, indiferent de timpul petrecut cu el. EduJoc și Moș Zaharia sunt cele mai de suflet pagini pe care le-am dus ca și comunicare, acolo am creat o atmosferă caldă și deosebită, care îmi e dragă până acum. Am lucrat mult cu vinurile în Digital Marketing și este un domeniu deosebit și foarte plăcut, te face să descoperi pentru tine noi lucruri și informație.
Tucano Coffee a fost o experiență de care sunt foarte mândră, pentru că am lucrat în echipa de dezvoltare a francizei și am reușit să facem multe lucruri frumoase pentru Tucano Coffee din toată lumea.
Doina Vin este un alt proiect de suflet, foarte consumator, dar de care mă mândresc mult și pentru care îmi fac griji chiar și acum.
Alt proiect de care mă mândresc cel mai mult a fost o mică șezătoare de copywriting, pe care am făcut-o în cadrul unui coworking space, unde în fiecare weekend veneau câțiva „elevi” pe care îi ajutam să-și pună bazele copywritingului, a fost o experiență minunată de a-mi împărtăși cunoștințele cu alții și de a-i ajuta să scrie corect și cu suflet pentru proiectele lor.
Greșeli sunt multe
Probabil unele le fac și acum. O chestie ar fi - să nu gândesc prea departe, codat sau prea „pentru mine”. Publicitatea și comunicarea înseamnă să ajungi la inimile tuturor, indiferent de preferințe și caracteristici, iar acesta e un lucru foarte greu. Trebuie să te detașezi de la eul tău egoist și snob sau, mai bine zis, cu un bagaj anumit de cunoștințe și să transmiți un mesaj la un grup mai larg de persoane, care pot fi mult mai sofisticați sau nesofisticați ca tine, dar care trebuie să înțeleagă mesajul tău.
Cea mai grea parte
Cum am mai menționat - șefii sau clienții, cei care iau decizia finală. E greu și până acum, pentru că oamenii din diferite domenii văd lucrurile diferit. Eu văd o zgârietură ca o chestie inofensivă, medicul poate vedea vânătaia care se va forma după, infecția care poate nimeri pe rană, dacă nu o dezinfectezi, și altele. Tot așa văd lucrul meu și cei care iau decizia, uneori suntem pe aceeași undă, alteori ne ajustăm după valuri.
Deadline-uri și scrisul la viteză
Of, cred că un mare plus al meu e că sunt foarte rezistentă la stres și bună la viteză. :D Sunt un student tipic care poate lăsa teza pentru ultima săptămână, dar care se ia în mâini și face o perlă (cu nopți nedormite și oboseală cronică, dar acestea sunt doar niște detalii). Încerc la maxim să-mi prioritizez lucrul, conform termenilor limită, ca să nu-mi dau sufletul în ultima noapte, dar mereu apar chestii care trebuiau făcute ieri și aici trebuie scrisul să fugă. Ceea ce mă ajută este că sub stres reușesc ușor să mă concentrez și să mă apuc de lucru.
Inspirația e o chestie pe care am învățat să o controlez sau să o trag mereu de mânecă, atunci când am nevoie rapid de ea. Totuși, dacă lucrezi destul în domeniu și dacă te concentrezi, poți face un text bun, corect, informativ și calitativ chiar și din punct de vedere tehnic, nu așteptând muza. Când zic tehnic, am în vedere să pui în funcțiune bagajul de cunoștințe generale, literatura citită, frazele celebre sau chiar să te inspiri din alte articole de pe internet; e clar că nu mai inventăm noi bicicleta acum, multe au fost spuse foarte bine deja și poate fi preluat în contextul de care ai nevoie.
Blocajul și lipsa de inspirație
Nu mă inspir de la mentori/ coach/ traineri etc. Sincer… nu prea cred în asta, înainte chiar îmi părea absurd, cu timpul mi-am dat seama că nu e absurd, e vorba de instruire - când știi ceva mai bine ca alții îi poți ajuta și instrui, cum făceau cu noi profesorii și părinții când eram mici. Totuși, crezul acesta în mentori nu e ceva ce m-ar caracteriza. Mă inspir din artă, de obicei. Citesc, ascult muzică - mereu când scriu ascult muzică, altfel chiar nu-mi vine niciodată nimic în cap; din teatru și filme mă inspir enorm, din muzee și expoziții de artă, din dans… Iar dacă este vorba de texte tehnice, specifice, lecturez câteva articole de specialitate, văd ce mai face lumea și fac și eu „ca toată lumea”, doar că ceva mai nou și diferit.
Creativitatea
Emmmm… eu am susținut teza de licență pe tema Creativității în întreprindere și tot nu pot să zic ce e creativitatea. :D E un termen atât de complex, atât de diferit și, mai ales, atât de influențat de mediul social. Cred, totuși, că nenea Einstein a descris cel mai frumos acest termen: Creativitatea este atunci când inteligența se distrează. Nu cred că mai pot adăuga ceva.
Formula echipei creative
Rolul designerului este unul foarte important, desigur, dar care are mare nevoie de implicarea noastră. Deseori, lucrând cu designeri, m-am ciocnit cu problema că nu am formulat eu corect cerința sau nu am explicat eu bine, ceea ce vrea clientul. Designerul e și el un artist, la rândul său, și are o viziune total aparte și subiectivă asupra lucrurilor, rolul nostru e să formulăm exact mesajul care vrem să apară vizual și să îl ajutăm să-l redea corect.
Când este vorba de frâu liber la creație - cred că art directorul este cel care poate pune baza și miezul produsului - iar de la el, contrar cazului precedent, vom porni deja noi mesajul și vom formula ideea în jurul viziunii lui.
CTA-urile
Desigur, un text nu trebuie să fie sec și despre nimic, sau care să nu desprindă nicio concluzie și morală, dar CTA ca frază și îndemn direct face parte din trecut. Dacă vrem cineva să facă click aici sau să intre acolo, atunci menționăm la sfârșit ce vrem de la cititor; dar dacă vrem de la el mai mult de atât, trebuie să formulăm textul în așa fel, încât fără să citească îndemnul, el singur să simtă și să înțeleagă ce am vrut noi să-i spunem prin acest text.
Feedback, reacții, comentarii
Dacă e vorba de utilizatorul final - le urmăream doar în scop profesional, pentru a gestiona și răspunde pe pagină și pentru statistică, dacă vorbim de reacția managerilor - e foarte important pentru mine, dacă ești indiferent nu poți evolua și vei face mereu aceleași greșeli și vei avea aceleași neajunsuri.
Feedback-ul superiorilor mei direcți e foarte important pentru mine, fiind în aceeași echipă cu toții avem un scop comun - să livrăm un produs bun și calitativ. Intru și în polemici, dar asta e pentru a dezbate o viziune împărțită între colegi și a ajunge la un numitor comun. Ce ține de clienți, am mai menționat - pot fi un dezastru, dar clientul mereu are dreptate. Sincer, am și învățat multe de la ei, am învățat cum trebuie să lucrezi pentru alți oameni și nu pentru mine și cercul meu de prieteni, cum să fac un lucru bun și comprehensiv pentru toți, nu doar pentru un grup mic.
Generația ta
Slavă Domnului nu prea am lucrat în companii cu șefi mult mai diferiți și „mari” decât mine. Diferența e mare între generații, totuși. Deși nu mereu vorbim de generație, ci de mentalitate - sunt și bătrânei de 90 de ani care au viziuni progresive, creative și foarte interesante, dar sunt și tineri de vârsta mea care au câte un căpăstru pe cap și nu văd decât sub picioarele lor. Cred că principalul avantaj al generației „tinere” este accesul la informație, posibilități și oportunități infinite, de care, din păcate, nu au avut parte cei „mari”. Trebuie să profităm de acest lucru minunat și să nu ne facem de rușine prin neștiință și ignoranță. Cred că dezinformarea e o mare rușine pentru tineri, noi suntem cei care aducem informația, viziuni mai noi, puncte de vedere diferite, care pot fi ajustate nevoilor actuale.
Topuri
Nu am un top, dar îmi plac mult reclamele sociale și cele care te ating de inimă. Adoooooooor reclamele de Crăciun, cred că plâng la aproape toate și mă emoționează mult. Coca Cola și „Vin, sărbătorile vin, sărbătorile vin…” o să-l țin minte pentru toată viața! Dove are reclame frumoase pentru femei, emoționante și care te pun pe gânduri. Lewis are reclame frumoase de Crăciun, o companie poloneză Allegro de limbi străine are un spot emoționant. Din reclamele cu bannere și texte bune sunt cele ale Volkswagen, BMW și alte mărci de mașini, care fac jocuri de cuvinte frumoase - e important să știi să te joci cu cuvintele într-un mod amuzant, dar și informativ.
Reclamele în Moldova...
Nu vreau să comentez, :D nu pentru că nu avem reclamă bună - este, dar avem și multă reclamă proastă, mediocră, vulgară chiar. Câte puțin învățăm de la frații noștri din România, ne inspirăm și din alte țări, dar trebuie să eliminăm stereotipurile și vulgaritatea din reclame.
Lucrul în pandemie
Greu, dar a fost. Ziceam că pot lucra sub stres - dar era vorba de altfel de stres. E un stres când ai un termen limită și lucrezi de îți sar capacele ca să reușești și e un cu totul altfel de stres, atunci când nu știi dacă vei avea mâine lucru sau dacă vei fi mâine sănătos, ca să faci lucrul, sau colegii tăi. Sper 2021 să fie mai sigur, să fim noi mai responsabili și să înțelegem că atunci când e vorba de sănătate nu ne jucăm. Pentru antreprenori sper să fie un an mai bun, să se mobilizeze și să treacă la maxim în online, iar noi suntem aici să îi ajutăm - și nu zic de bani, mulți dintre noi am ajutat și vom ajuta antreprenorii să se reabiliteze prin online, dar e nevoie să se înțeleagă acest lucru și să apeleze la noi, pentru că a face un lucru bun aduce mai multă bogăție în suflet și ajută și piața noastră să nu moară și să continue circuitului economic.
În loc de concluzie
Aș vrea să menționez doar ceea ce este cel mai important în reclamă, copywriting și creativitate - citiți, informați-vă, mergeți la teatru, la muzeu, călătoriți, perfecționați-vă. Doar așa vom reuși să facem un lucru calitativ și frumos, doar așa vom reuși să urnim lucrurile din loc. Cel mai important în creație este frumosul din sufletele noastre, inteligența din creierele noastre și munca din mâinile noastre - pentru aceasta trebuie să muncim asupra noastră și să nu uităm niciodată de sufletul nostru. Un poet rus, Nikolai Zabolotskii are o poezie minunată (pe care tot la școala mea iubită am învățat-o) și pe care o ador, zice cam așa: „Nu-i permite sufletului să lenevească, sufletul este obligat să trudească și zi și noapte, și zi și noapte”.