Multe adevăruri incomode au devenit ascuțite și vizibile anul acesta. Și chiar dacă le știam pe unele dintre ele, pandemia le-a făcut imposibil de evitat. Criza aceasta a restabilit un adevăr fundamental, spune Raymond Bobar: muncitorii din ferme, salubritate și aprovizionare sunt mult mai importanți decât designerii de fonturi și specialiștii în comunicare.
Cele mai importante profesii în această perioadă au fost cele grele și plătite prost. Restul a putut să aștepte.
Raymond Bobar este un designer tipografic care trăiește și lucrează în Londra. A absolvit Masterul de Design Tipografic de la Universitatea din Reading din Marea Britanie, a studiat tipografie la Cooper Union în New York și fotografie la Universitatea de Artă din București. Este designer de caractere tipografice pentru studioul Newlyn din Londra și a lucrat pentru Galeria Plan B, Editura IDEA, Muzeul de Artă Contemporană, Fabrica de Pensule, Salonul de Proiecte, Galeria Nicodim, Black Button Books și altele.
Raymond este și unul din curatorii DIPLOMA Viewing Rooms, o platformă care reunește șapte colecții de lucrări de artă, arhitectură și design tânăr, selectate de la la edițiile 2017, 2018 și 2019 DIPLOMA, evenimentul care prezintă anual cele mai bune lucrări de diplomă ale viitoarei generații de artiști și creativi. Cele 7 expoziții sunt semnate de Diana Marincu (Flori, fete si etichete), Andrei Breahnă (Notă despre interdisciplinaritate), Raymond Bobar (Caractere critice), Roman Tolici (Ochiul, creierul și inima), Eliza Yokina (The New Now), Alex Gâlmeanu (Experiment fotografic) și Andrei Iovu (Chaos Reigns: How To Give Birth To A Dancing Star).
În alegerea lucrărilor din Caractere critice, Raymond a fost interesat de autorii care chestionează canonul cultural și care propun ceva mai mult decât formă sau utilitate. Pentru că, spune el, designul grafic are o istorie de mediu de dizidență care precede disciplina în sine.
Vorbim în rândurile următoare cu Raymond Bobar despre expoziția curatoriată de el în cadrul Diploma Viewing Rooms, design și artă, dar și felul în care criza declanșată de pandemie va schimba lumea.
Cum au fost afectate proiectele din cauza pandemiei
Proiectele care sunt în relație economică directă cu publicul și cu distribuitorii, editurile de carte și publisherii în general au suferit cel mai mult. Celelalte, care se bazează pe alte forme de finanțare, prin granturi sau sponsorizări, au suferit mai puțin, deși unele și-au restrâns activitatea.
Au fost oprite majoritatea proiectelor pur comerciale, cele de branding, unde eu contribui cu design de caractere tipografice. Însă, în mod paradoxal, au apărut colaborări noi, a unor start-up-uri, pentru care criza a creat o nișă de intrare pe scenă.
Tema expoziției tale DIPLOMA Viewing Rooms
Tema este Caractere critice, un joc de cuvinte care pornește de la tipografie, dar care are elasticitatea necesară cuprinderii unui mănunchi mai complex de idei și forme de reprezentare. Intenția mea a fost să plasez tema cât se poate de actual, atât în contextul istoric, dar și în cel ideologic, amândouă fiind inevitabile. Desigur, tema e izvorâtă din obsesiile mele, dar inspirată de lucrările selectate, și sper că însoțește în mod relevant expoziția. Listez mai jos, pe scurt (cu riscul de a fi superficial) câteva idei mi-au trecut prin minte gândindu-mă la temă.
Designul grafic are o istorie de mediu de dizidență care precede disciplina în sine. Disciplina care a fost formată pentru educația academică nu este mai veche de 50 de ani. Tot de atunci a început discuția despre designer ca autor. Pe de o parte teoreticieni ca Müller-Brockmann susțineau că „designerul se supune voinței sistemului, renunță la personalitate și nu interpretează”, iar de cealaltă parte manifestul „First Things First” punea responsabilitatea pe seama designerului, care ar trebui să-și selecteze colaborările nu doar pe criterii comerciale, ci și etice (deși, în opinia mea, manifestul a fost naiv și superficial).
Apoi am avut Emigre, unde totul a fost creat de designeri, text și design, sau mai precis designul era conținutul revistei, angajat politic, și extrem de critic la adresa industriei de comunicare. Valul nouăzecist care a adus o doza benefică de anarhism, unde oricine putea fi designer grafic pentru că devenise o formă generală de expresie.
A urmat reprofesionalizarea din anii 2000, și cel mai recent, fragmentarea pieței în studiouri independente, la fel ca în anii ’60, la început, când designerii erau independenți, deci am avut o mișcare de revoluție completă a domeniului. Singura diferență e că acum sunt multe mii de designeri concurând pe o piață, e drept, mai mare, dar mai restrictivă dpdv conceptual, pentru că avem un sistem global de management al comunicării care a închis supapele.
Faptul că designul grafic este intrinsec legat de comerț, face ca un segment din populația de designeri să revină la un discurs critic în proiecte paralele sau în cele inițiate independent. Designul critic nu va schimba lumea, însă e un mediu foarte sau chiar cel mai potrivit pentru dizidență.
Cum ai selectat lucrările din expoziție
Am avut la dispoziție trei generații de lucrări de absolvire, așa că materialul general și selecția în sine a fost un fel de retrospectivă. Am fost interesat de lucrările care chestionează canonul cultural, cele care propun ceva mai mult decât formă sau utilitate. În ordine inversă, criteriile ar fi: calitatea intrinsecă a designului vizual, coerența formei și a stilului. Apoi relevanța amprentei personale și unghiului de interpretare și, finalmente, conceptul guvernator al lucrării.
Melissa Ruba, Nemernica, un manifest nuclear
Însă cel mai important e că toate aceste lucrări sunt realizate multidisciplinar: editare, layout, culegere, ilustrație și producție. Sunt impresionat de lucrările în care designerul a îmbrățișat rolul de autor complet, pentru că e o lucrare de licență, unde nu sunt restricții comerciale.
Livia Fălcaru, Dictionary of Obscure Sorrows
Un alt aspect important, pentru mine, este calitatea culegerii textului: dimensiunea literelor în scala paginii, spațierea lor, a cuvintelor și a rândurilor. Aici, fiecare proiect a avut o direcție diferită de celelalte, uneori extrem de aplicat, la un nivel aproape poetic. Însă calitatea culegerii tipografice e impresionantă în fiecare dintre ele.
Claudia Draghia, Exerciții în spațiul public
Cum va schimba această perioadă comportamentele viitoare ale creatorilor & ale publicului
Criza a apărut într-un moment când multe lucruri fundamentale erau deja în criză. La nivel economic, o mare din parte din populația globală actuală este adâncită în precaritate, iar o mică parte se baricadează cu mecanisme legale de îmbogățire obscenă, predicând neconvingător frugalitatea. Partea de mijloc are influența cea mai vizibilă asupra valorilor comune, însă fiind material aspirațională perpetuează o formă de ipocrizie, în timp ce menține în grup restrâns și solidar, codul cultural dominant.
Ca urmare, la nivel uman mai profund, avem foarte multă suferință, căutare, dar și o formă de post-speranță în orașele contemporane. Se dărâmă statui, se dezbate intens eradicarea discriminării și a rasismului sistemic (care e și el economic, blochează accesul la spații și resurse). Cred că noua criză și sentimentul de apocalipsă inevitabilă dau curaj multor oameni să-și învingă temerile și să ia decizii mari.
În dărâmarea publică a statuilor, coregrafia spontană din Bristol nu cred că are egal în istoria contemporană. Cea mai autentică formă de artă iese din vernacular, și iată că nu am fost dezamăgiți.
Un scenariu de viitor: Cum va arăta noul normal
Una dintre imaginile emblematice ale acestei perioade a fost cea a avioanelor fără branding, complet albe, cărând muncitori români sezonieri în Marea Britanie. Probabil că lipsa brandingului n-a fost intenționată (greu de crezut), însă acolo unde branding înseamnă „legitimate business”, lipsa lui a fost simbolică pentru un fenomen „dodgy business”, care e definitoriu pentru Europa de est: exportarea mai mult sau mai puțin abuzivă a forței de muncă.
E important să interiorizăm această identitate de percepție proiectată asupra noastră din nord-vestul Europei, care importă muncitori. Criza de sănătate a restabilit un adevăr fundamental: muncitorii din ferme, salubritate și aprovizionare sunt mult mai importanți decât designerii de fonturi și specialiștii în comunicare. Cele mai importante profesii în această perioadă au fost cele grele și plătite prost. Restul a putut să aștepte. Aceasta e lecția cu care mă uit la viitor.
