Noii cireșari urbani. Elena Lucaci: Bucurestiul este un oras atat de neprietenos cu copiii. Locurile de joaca sunt transformate in custi

Bucurestiul devine altfel dupa ce ai copii. Descoperi tot felul de lucruri. Ca nu exista trotuare, de exemplu. Ca o plimbare cu copilul in carut, pe trotineta sau bicicleta, din punctul A in punctul B este sport extrem. Ca nu prea e loc pentru copilarie. Acum, multe din luptele ONG-urilor se dau pe spatiul public. Iar pandemia a demonstrat ca avem nevoie de un ”afara” comun si de spatii publice prietenoase, unde sa se poata dezvolta comunitati. Din ce in ce mai multe asociatii mici isi apara drepturile si cer mai mult spatiu pentru folosirea comunitara. Pentru ca orasul sa redevina al locuitorilor lui. 

Elena Lucaci a infiintat Asociatia Parinti de Ciresari ca parte din lupta ei pentru un parc. ”Mamele de pe whatsapp” și-au pus puterile, resursele și talentele laolaltă și astfel s-a dezvoltat o comunitate care incearca sa faca mai mult loc in Bucuresti pentru copilarie. Despre proiectele lor, București, parcuri și copilărie, dar mai ales despre comunități mici și îndîrjite, vorbește Elena în rândurile de mai jos. 

Scurtă istorie personală

Venita in Bucuresti din Rm-Sarat, m-am inscris la Drept mai mult pentru a corecta cu mintea de atunci niste nedreptati intamplate in copilarie. Nici Facultatea de Drept si nici profesia de avocat nu mi-au “potolit” acest drive de a face dreptate. Ba din contra, mediul acela nu mi se potrivea deloc, asa ca am renuntat. In ianuarie 2017, se cerea in Piata Victoriei corectarea une nedreptati si am simtit ca trebuie sa fiu acolo. Acela a fost momentul in care eu nu m-am mai simtit singura si am simtit puterea unei multimi. Azi la 34 de ani, construiesc o comunitate pentru a reusi ce de unul singur este imposibil.

Povestea Ciresarilor

In 2018, dupa ce am nascut al doilea copil, am cunoscut in parculetul de langa casa un grup de femei cu aceleasi valori ca ale mele si cu copii de varsta alor mei. O prima problema comuna a noastra a fost lada de nisip integrata in locul de joaca din parcul Textila. Nu ne lasam copiii sa se joace acolo, era un loc plin de excremente si paraziti intestinali. Am scris petitii in nume propriu, evident, niciun raspuns. Intr-o zi am cumparat niste saci de rafie si am adunat tot nisipul. 22 de saci. ADP Sector 1 a venit, a ridicat sacii si problema noastra a fost rezolvata. Dupa acea actiune, s-au adunat mai multi oameni din cartier in jurul meu, hotarati sa ajute.

Grupul “mame de ciresari” de pe whatsapp a devenit un grup mare si de ajutor pentru mamele din cartier iar “Domeniile Ciresarilor” ramane grupul nostru de initiativa civica pe facebook si pentru toti locuitorii de la Piata Domenii. Mi-am propus obiective mult mai mari, unul dintre ele fiind obtinerea unui spatiu verde, generos, pentru comunitate, iar pentru asta aveam nevoie de implicarea tuturor.

Comunitatea

Misiunea noastra este aceea de a transforma cartierul in care locuim intr-unul prietenos cu copiii, batranii si toti locuitorii cartierului Domenii. Principalul obiectiv este de a patrunde dincolo de gardul din sarma al Bazei Sportive Ciresarii, inchisa de 13 ani si intr-o stare intentionata de degradare. Terenul valoreaza foarte multi bani, stim foarte bine care sunt interesele si vom interveni prompt daca va fi cazul.

Pentru ca nicio petitie in nume propriu nu isi gasea raspuns, am infiintat Asociatia “Parinti de Ciresari” impreuna cu alte 3 persoane din cartier: Oana Marin, Corina Cociorva si Ana Maria Malache. Andreea Matei s-a ocupat de identitatea vizuala a asociatiei. Fiecare contribuie in functie de timp si posibilitati pentru binele comun. Ei bine, cand petitiile au fost trimise in numele Asociatiei, brusc am inceput sa fim bagati in seama.

Proiecte

Vara aceasta a fost una neobisnuita. Toate actiunile noastre au fost mai mult in mediul online. Ne-am adaptat si asa cum s-a putut, ne-am organizat pentru cateva actiuni. Am creat o campanie impreuna cu Andreea Matei pentru responsabilizarea vecinilor stapani de patrupede, asta dupa ce o alta prietena din comunitate, Oana Marin, a numarat 70 de excremente canine in jurul parcului. 

Petitia noastra pentru spatiile verzi extrem de degradate din cartier, se plimba de la o institutie la alta. Am atras atentia asupra unui pom uscat umplandu-l cu baloane colorate iar azi a venit si avizul de la Divizia de Mediu a Primariei Capitalei. Campania #ciresarcautparc s-a desfasurat toata luna august cu sprijinul intregii comunitati in mediul online. Restrictiile ne-au limitat dar nu ne-au oprit.

Baza sportiva transformată în parc

Petitii se trimit de ani de zile, de noi si de alti vecini inaintea noastra care s-au resemnat vazand ca nimic nu se schimba. Noi venim cu o noua abordare. Cerem un parteneriat prin care ne dorim sa luam in administrare o parte impadurita din Baza Sportiva Ciresarii ca apoi sa o transformam intr-o frumoasa gradina pentru intreaga comunitate. O oaza de liniste, un loc al nostru.

Am cunoscut oameni politici care ar fi putut rezolva problema noastra in timp foarte scurt dar n-o fac, ba mai mult, dupa desemnarea candidatului unic din partea dreptei pentru alegerile locale, n-au mai raspuns la telefon. Proiectul este depus, asteptam cursul birocratic, alta varianta nu avem in acest moment.

Prin aceasta asociatie nu ne propunem sa fim un ghimpe in coasta Administratiei Locale. Aveam in plan sa ne cunoastem vecinii si sa ne gasim motive de a organiza in cartier diferite evenimente pentru comunitate. In iunie trebuia sa se desfasoare “Marele Picnic al Ciresarilor”, in cartier si doar pentru comunitatea noastra. Pandemia ne-a stricat planurile. Dar cum sa-i cer Primariei autorizarea unui eveniment inainte de a-i cere curatirea spatiului public de gunoaie si ingrijirea spatiilor verzi?!

Copilăria urbană

Bucurestiul este un oras atat de neprietenos cu copiii. Locurile de joaca sunt transformate in custi, toate sunt ingradite cu garduri ce au 1.80 cm inaltime. Ne dorim foarte mult sa le putem oferi copiilor nostri macar un strop din libertatea pe care am avut-o noi in copilarie. Un loc in care sa alerge in voie fara sa strigam continuu dupa ei “atentie, masina!”, “da-te jos ca-i periculos”, “nu pune mana acolo”, “nu te juca acolo”, un lung sir de NU. Toate aceste lucruri se pot rezolva usor daca am fi ascultati, dar acest lucru nu se intampla.

In pandemie

Inceputul pandemiei ne-a permis sa ne grupam cat de cat pentru playdates, apoi, starea de urgenta ne-a terminat psihic. Am inceput sa ne judecam pentru felul in care intelege fiecare respectarea regulilor. Am ramas impreuna in aceasta comunitate si am invatat sa acceptam ca nu suntem perfecti iar nevoile noastre nu coincid cu ale altora.

Acasa, caminul nostru cald si primitor s-a transformat in unitate militara cu reguli stricte de igiena si program de lucru pentru toti membri familiei. Afara era evadarea. Imi aduc aminte cat de mult ne-am bucurat sa ne sincronizam cu alte familii pe parcursul plimbarilor noastre in jurul parcului si cum ne-am strigat “Politia, ramai in urma!”, pentru ca depaseam numarul permis. Ciudate vremuri. Ne e dor unii de altii, obisnuiam sa facem picnicuri in comunitate.

Efectele pandemiei

Fiecare isi va acutiza tendintele anterioare. Unii cu o grija extrema fata de siguranta lor, altii neincrezatori in stiinta si plecati pe drumul conspiratiilor. Cei echilibrati sunt si vor fi din ce in ce mai putini putini. Interesant de vazut este cum vor convietui in aceeasi comunitate, primele doua categorii.

Cu ce speri sa ramana oamenii dupa pandemie

Cu toleranta. Sper sa fim mai toleranti unii cu ceilalti iar “Sa moara capra vecinului” sa se transforme in grija si actiuni de ajutor comunitar.