Colajul e putin cunoscut in Romania. Si, daca te-ai lua dupa nivelul pietei artei, te-ai lasa de creatie si te-ai apuca de IT, spune Cristiana Bucureci, artist vizual & Founder Creionetica. Dar, totuși, Cristiana și cei de la Creionetica nu se lasă de artă, din contră, încearcă să îi popularizeze și formele mai puțin cunoscute. În acest sens, weekendul acesta va avea loc expozitia din cadrul Romanian Design Week, Colajul în epoca pandemiei, organizată de Creionetica la AM. Specialty Coffee.
Unul din 4 artiști e Cristiana Bucureci, pe care am luat-o la vorbe prin lumea colajelor și a artei în general. De la primele ei colaje pentru trupa Crowd Control, lupta pe bani de la stat, la brandul si shop-ul ei online Eyecut și feeling-ul pandemic în general. La început credea că arta e făcută cu un scop precis, dar pe traseu a descoperit că transformările interioare sunt cel puțin la fel de importante.
"Uneori arta este într-o mică măsură pentru public, este foarte mult despre sine, despre anumite trăiri și transformări pe care le trăieșți. Procesul te transformă și devii alt om. Dacă artistul reușește să transmită această trăire, emoție, metamorfoză publicului, atunci este un artist desăvârșit.", Cristiana Bucureci.
Cum ai intrat în lumea designului și a colajului
Să știi că îmi tot caut rădăcinile, încă nu le cunosc! Nu-mi explic setea mea pentru creație care mă face atât de împlinită. Nu provin dintr-o familie de artișți, nici măcar amatori de arte și design. Ce-i drept, tata are un scris caligrafic, foarte frumos, dar mai departe nu am dovezi de talente deosebite în familie. Părinții mei sunt antreprenori și oameni foarte pragmatici, lucrează în industria ospitalității și a evenimentelor, de aceea au încercat să-mi insufle o meserie “terre a terre” din care să pot trăi. Nu artă!
Am avut un gând puternic de a da la arhitectură, dar a venit mult prea târziu pentru a-l concretiza. Așa că am studiat pentru început la Academia de Studii Economice, Facultatea de Marketing și nu mi-a plăcut. Și în al doilea an de studiu am dat la SNSPA la Comunicare și Relații Publice și pot să zic că m-am regăsit foarte bine în meseria asta.
Cu toate astea, am fost autodidactă și m-am implicat în orice proiect și oportunitate de a face un vizual. Am învațat singură Corel Draw făcând webdesign pentru o platformă de voluntari și așa a început totul. De atunci nu m-am mai oprit. Nu mă pot laudă că sunt un graphic designer desăvârșit, dar mă ajută în creație și direcție vizuală, chiar și în strategiile de comunicare pe care le dezvolt în agenție. Sunt o persoană vizuală, îmi imaginez cum vor arată campaniile înainte că ele să se contureze și de multe ori nu-mi pot opri imaginația să debordeze chiar la întâlnirile cu clientul. Încerc să mă controlez.
Care e povestea Creionetica
Povestea Creionetica a început în 2013 după o lungă și frumoasă experiență în societatea civilă. Pentru opt ani am creionat și promovat proiecte de Responsabilitate Socială și Dezvoltare durabilă în Asociația REPER21 (Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile în sec XXI).
Urmăream încă de atunci campaniile promovate de Act-Responbile.org, o organizație care pune sub reflectoare campaniile de responsabilitate socială și de mediu din industria advertisingului din întreagă lume. Și visam și eu la așa ceva în România. Știam că agențiile mari aveau divizie de Cannes Lions și își antrenau creativitatea pentru a câștiga premii și a primi recunoaștere internațională, dar îmi doream ceva mai mult decât niște trofee. Îmi doream ca ONG-urile să fie mai vocale, mai creative și îndrăznețe în campaniile lor și, astfel, să atingă publicuri numeroase. Și pentru asta era nevoie de o agenție de comunicare dedicată lor, care să le înțeleagă valorile, misiunea și modul lor unic de a funcționa. Și aici mă refer la energia de a schimba lumea din jurul lor, mai valoroasă decât orice disciplină organizațională.
Am început Creionetica cu oameni pasionați că și mine de comunicarea cauzelor societățîi civile și în 2013 am adunat în jurul agenției oameni talentați și cu același drive creativ. Am funcționat chiar de la început ca un hub de creație și comunicare. Ulterior ne-am extins echipa din intern, dar am continuat să lucrăm până astăzi în sistem de rețea. Ne mărim ca peștele în apă în funcție de dinamică și amploarea campaniilor pe care le coordonăm.
Ce domenii au mers pentru voi cel mai bine
Au fost ani și ani, nu există o regulă. Au fost perioade când am lucrat intersiv pe campanii de mediu, altele pe identități vizuale de festivaluri sau campanii sociale. Sincer, cred în teoria energiilor care se atrag sau se resping, iar cu proiectele comerciale nu avem o chimie specială, decât dacă vorbim de produse/servicii autentice, cu atenție față de mediu, de oameni sau cu standarde mișto de design. Ne plac rău de tot proiectele care își propun să schimbe mentalitățile, să facă ordine în societate, să ajute oamenii sau să curețe natura.
Cum se simte pandemia în activitatea Creionetica
Cumva ne pregătisem deja pentru pandemie fără să ne dăm seama. În 2019 a venit Ilinca în familia noastră și de atunci ne-am reorganizat la nivel de agenție. Lucrăm destul de mult remote și în sistem de rețea de atunci. Deci pandemia ne-a găsit rodati pe partea asta. Și ne place!
În privința clienților și dinamicii proiectelor în agenție am simțit o schimbare în sensul că au picat toate evenimentele și festivalurile, un sector important pentru noi care ne va impacta la nivel de cifră de afaceri. În schimb, unii clienți au fost destul de rezilienți și și-au reorientat bugetele către platforme web, campanii de comunicare în online, materiale grafice digitale. Ne e dor de prinț, ne e dor de un festival la care să urmărim cu drag grafica noastră de pe iarbă, ne e dor de interacțiunea umană, de muzică, de artă. Sper să ne revenim curând și să ne alimentăm creativitatea din real life. În curând o să ne aruncăm cu toții macurile și iphonurile pe geam. Deși le foloseam și înainte, dar mai luăm și aer.
Acesta este și motivul pentru care am decis să organizăm expoziția Colajul în epoca pandemiei, weekendul viitor. Vrem o gură de aer creativ! Iar la AM Specialty Coffee chiar va fi din plin, au o curte boemă cu boltă de viță de vie, graffiti pe pereți, șezlonguri și o pisică. O să ne tihnească!
Highlighturile expoziției Colajul în epoca pandemiei
Aș vrea că expoziția să fie un context de relaxare, dar și de siguranță, cu atât mai mult cu cât vom veni cu pitica la eveniment. Am gândit special două zile de vernisaj și un orar pe toată ziua, că să nu ne aglomerăm și panicăm că suntem prea mulți. Deci, deschiderea expoziției va fi pe 12 și 13 septembrie de la ora 14:00. Vă așteptăm!
Expoziția va conține lucrările a patru artișți de colaje: Andrei Stan, Ada Moisa, Ramona Iacob și ale mele, realizate în timpul sau în preajma pandemiei. Împreună facem parte dintr-un colectiv mai amplu Dreaming in Collages România, inițiat de Andrei Stan, anul trecut cu ocazia Collage Festival. A fost prima expoziție colectivă de colaje de această amploare, cu 14 artiști. De atunci ne tot propunem să organizăm evenimente împreună. Eu și Andrei Stan am mai expus împreună anul acesta pe 29 februarie - Mind Universe, chiar înainte să ne lovească pandemia.
Lucrările pe care le voi expune sunt realizate chiar în izolare, la părințîi mei la Tulcea, care locuiesc la casă și, astfel, ne-am putut bucură de perimetrul curții și de cerul de deasupra. Pentru mine a face colaje, în special decupate și lipite manual, reprezintă o formă de terapie. Puține lucruri mă eliberează la fel de mult de griji și probleme, poate cititiul unui român bun sau plimbarea în natură.
Ce muzee de pe la noi recomanzi
Din impresiile auzite se pare că Muzeul de Artă Recentă are un vibe fresh și european, dar recunosc că nu am ajuns încă la nicio expoziție. Lansarea lor a coincis cu sarcina mea și nu prea am avut timp. Altfel, nu sunt un fan al niciunui muzeu de la noi, nici măcar MNAC. Încerc să nu ratez expozițiile de colaje, care sunt destul de rare. Am văzut cam tot ce a expus Ion B, sunt un fan al lucrărilor lui. Merg an de an la Romanian Design Week, poate cea mai faină manifestare artistică de la noi, de nivelul celor din vest. Mai merg și la Art Safari, deși nu sunt un fan al conceputului de târg de artă, mereu am sentimentul că merg la mall după ce fac turul. Și anul acesta vreau să ajung pentru Guerrilla Girls pe care le admir foarte tare! Am și promovat campaniile lor în cadrul expozițiilor de postere activiste A4Activism organizate cu Creionetica. Aștept cu nerăbdare să vizitez pavilionul lor!
Eu și Andrei, soțul meu, ne regăsim tare bine în muzee de câte ori călătorim. Petrecem ore în șir absorbiți, dar e important și cu ce expoziții ne întâlnim. Una memorabilă despre care povestim foarte des este Geniale Dilletanten pe care am văzut-o în Hamburg. N-am știut de ea până să ajungem în oraș, am fost foarte norocoși. Este o expoziție despre cultură punk în toate manifestările ei: muzică, design interior, fotografie, ilustrație, you name it. Și experiența trăită este una intensă și eclectică, un traseu vizual și auditiv memorabil.
Piața de arta din România
Dacă analizezi piață artei din România, te lași de creație și treci pe IT&C, mai ales la nivelul la care suntem noi, comunitatea artiștilor de colaje. Sunt puține expoziții de colaje, iar această tehnică este destul de puțin cunoscută publicului larg. Până la Collage Festival nici măcar noi, artiștii de colaje, nu ne cunoașteam între noi. În afară de Ion Bârlădeanu, Ovidiu Solcan și sporadic Ștefan Ungureanu, nu știam de existența altor artișți contemporani de colaje în România. Acesta a fost și scopul comunității, să ne cunoaștem, să schimbăm experiențe și să realizăm expoziții colective.
Cine te inspiră
După cum spuneam, sunt puțini artișți români care să folosească tehnica colajului, îi poți numără pe o mâna. La nivel internațional am o lista foarte lungă de artiști contemporani care mă inspiră: Leif Podhajsky, Julien Pacaud, Sammy Slabbink, Anthony Zinonos, Francisca Pageo, Rocio Montoya, Eugenia Loli, Julia Geiser s.a. Susțin ori de câte ori am ocazia inițiativele lor de crowd funding prin care își lansează un album personal sau unul colectiv. Cred că este nevoie de așa ceva. De la Julien Pacaud am două volume superbe cu colajele sale, Perpendicular Dreams, în care face un versus de poezie și colaj împreună cu colegul său Jean-Christophe Sanchez.
Ce orașe din țară se mișcă cel mai bine pe plan visual
Din ce am văzut tot Bucureștiul e mai activ, cu ceva săgetări prin Cluj și Timișoara. La Cluj e Casa TIFF și la Timișoara e Ovidiu Hrin cu Synopsis care face niște expoziții splendide cu conceptul Typopassage. Sunt puțini, dar foarte buni! Una din cauze și cea mai importantă este oferta limitată de finanțări culturale. Ne batem cu toții pe AFCN-uri ca pe ultima speranță. Înainte de pandemie, banii din cultură se risipeau în proporție mare pe festivaluri pentru publicul larg. Acum nu mai sunt nici aceste fonduri, s-au dus pe criza sanitară. Vai de noi, vai de artișți!
Eșți pentru artă de dragul artei sau preferi artă angajată
Să știi că înainte să mă lansez ca artist, credeam cu înverșunare că artă are înainte de toate datoria de a schimbă mentalități, de a trage semnale de alarmă, de a trezi conștiința colectivă adormită. Și încă mai cred asta! Însă, eram destul de critică în privința artiștilor care pictează apusuri de soare și natură moartă.
Doar că pe măsură ce creez și mă imersez în lucru, îmi dau seama cât de important este procesul artistic în sine, poate mai important decât rezultatul. Uneori arta este într-o mică măsură pentru public, este foarte mult despre sine, despre anumite trăiri și transformări pe care le trăieșți. Procesul te transformă și devii alt om. Dacă artistul reușește să transmită această trăire, emoție, metamorfoză publicului, atunci este un artist desăvârșit. Cu toate acestea, eu mă conectez mult mai bine la artiști precum Banksy, care face din arta sa o oglindă a societății contemporane.
Cum a fost să faci designul pentru albumul Loud Blood Youth al trupei Crowd Control și care a fost experiența expoziției din Israel?
Cu Loud Blood Youth a început totul. A fost prima dată când am făcut colaje cu scopul de a le expune, într-un concept unitar, dar și prima dată când am realizat un artwork de album. Andrei, partenerul meu de viață și de business, și colegii lui din trupa Crowd Control, frații Răzvan și Cosmin Gabăr, mi-au oferit încrederea și mi-au dat această temă de lucru prin care să-mi dovedeasc mie și celorlalți potențialul. Până în acest punct făceam graphic design și concepte vizuale în agenție, dar nu este deloc similar. Mi-am luat foarte în serios provocarea și am creat multe nopți la rând, după jobul de la agenție. Au fost 12 piese, deci 12 colaje și un artwork de cover, toate realizate digital. Eram mai stăpână pe Photoshop decât pe cutter și foarfecă.
Lucrările au fost apreciate peste așteptările mele, lucru care mi-a dat multă încredere în mine. Prima mea expoziție a fost cu ocazia lansării albumului Loud Blood Youth în club Control, un loc contra indicat pentru expoziții, lumina fiind direcționată pe show, normal. Dar pentru mine a fost o ocazie bună de a primi feedback de la prieteni și cunoscuți. Și așa a început totul. Au urmat mai multe expoziții cu lucrările Loud Blood Youth: Romanian Design Week, ICR Tel Aviv, Mind Universe Bucureșți. În Israel am însoțit trupa Crowd Control în turneul lor de promovare a albumului și, astfel am expus și colajele mele. A fost o experiență condimentată la propriu.
Cum vezi din punct de vedere artistic perioada pandemică, te-a inspirat sau te-a ținut pe loc?
Am trecut prin ambele stări, dacă la început mi-a oferit un respiro forțat de la alte proiecte care s-au amânat și astfel am intrat foarte bine într-un mood creativ și productiv, ulterior pandemia m-a ținut pe loc. Cred că pe măsură ce avansam în situația asta de semi-libertate, creștea și anxietatea, ceea ce poate da creative block sau demotivare. Planuri anulate, un viitor incert, teama pentru siguranță celor dragi, nu sunt ușor de gestionat. Dar iată că pandemia a dat naștere acestei expoziții Colajul în epoca pandemiei / Efectele izolării pentru artiștii de colaje. Și exact despre asta va fi vorba, cum ne-a influențat creativ criza sanitară mondială. Așa că ne vedem la poveșți și colaje în weekend la AM Specialty Coffee între 14:00 și 21:00.
Brandul Eyecut, cum s-a dezvoltat și ce-ți propui cu el
Brandul Eyecut este încă în incubație cumva și din cauza pandemiei. Îmi doresc să declin colajele mele pe produse de design vestimentar și design interior, dar să le vând și ca piese de artă, bineînțeles. Lucrez la un shop online și la optimizarea unor linii de producție. Inițial va fi prinț on demand pe diverse articole vestimentare și mă bucur că am găsit colaboratori precum Printoteca, Devilsprint și My Simplicated care propun haine cu label-uri Eco și Social ware. Mă simt mult mai bine să vând niște produse cu grijă față de mediu și respect față de munca oamenilor.
Planul meu înainte de pandemie era să lansez brandul la diferite târguri și festivaluri, unde puteam să obțin mai ușor și feedback-ul cumpărătorilor. Dar, ceea ce pare a fi o piedică se pare că este o oportunitate, deoarece în pandemie comerțul online a explodat și poate fi benefic pentru shopul Eyecut.
Așa că ne auzim până la finalul anului cu shopul și produsele pe care le pregătesc.
Cum te promovezi
Folosesc Instagramul pentru a mă promova și a-mi prezența colajele. Mi se pare mult mai eficient decât un website personal. Pagina mea este www.instagram.com/cristiana_bucureci și am fost plăcut surprinsă de câte conexiuni am reușit să fac cu alți artișți, branduri, colaborări interesante. Instagramul este în continuare un instrument magic pentru artiști, îți deschide constant noi oportunități la care nici nu ai visat.
În ultima perioadă am descoperit cu plăcere că este din ce în ce mai prezent colajul în direcțiile vizuale ale festivalurilor, evenimentelor, afișelor de film sau chiar revistelor. Mulți artișți muzicali își lansează videoclipuri cu animații de colaje care mă încântă și inspiră. În semn de mulțumire pentru acest interviu și oportunitatea de a povești despre expoziția din weekend, închei cu un clip hipnotizant și halucinant în sensul cel mai bun, de la Flying Lotus:
