Cand ne urcam in metrou, nu avem asteptari prea mari. Vrem doar sa prindem un loc, sa mai avem baterie la telefon si eventual, sa dam intamplator peste iubirea vietii noastre. Sa fim realisti, totusi, e greu sa prinzi un loc.
O calatorie cu metroul e un awkward silence in conversatia noastra citadina. Si nu prea stim cum sa ne comportam. Am adoptat noi niste gesturi conventionale, unanim acceptate, precum scrolling-ul newsfeed-ului - cu sau fara casti pe urechi, cititul unei carti sau tinutul cu mana de o bara. Dar cam atat. De conversatie cu un strain nici nu poate fi vorba, pentru ca, dincolo de retinerea noastra, mai e si suieratul accelerarii si decelerarii metroului dintre statii, care suna ca niste inspiratii si expiratii asurzitoare, din plamanii lui metalici.
In conditiile astea, imaginatia noastra tinde sa compenseze realitatea si creeaza tot felul de scenarii. Daca nu suntem ocupati cu rationalizarea deciziilor luate pana sa ne urcam in metrou, sau cu planificarea celor de dupa iesirea la suprafata, s-ar putea sa incepem sa ne imaginam tot felul de lucruri. Cei de la 72andSunny LA au propus un astfel de exercitiu vizual, pe soundtrack-ul celor de la The Rolling Stones’ - “She’s a Rainbow”, prin care construiesc o lume suprarealista si expun capacitatile grafice a suitei de aplicatii creative de la Adobe.
