[Single de România] Ionuț Cojocaru & Mihai Ionuț Andrei, Breathelast: Să ne mințim singuri este trendul care ne influențează în acest moment industria

Un single moare cum apare, dacă ai ghinionul să nu fi apărut când trebuie și să nu cânți ceva anume, crede Mihai Ionuț Andrei, vocea Breathelast. Fondată undeva în jurul anului 2010, Breathelast a pornit la drum cu un line up total diferit, iar sound-ul pe atunci era Nu Metal – Alternative. Alături de Ionuț Cojocaru, chitară, Mihai face portretul trupei la 10 ani distanță și nu ezită să pună pe tapet lucruri precum festivalurile cu aceleași trupe, greutatea de a impune lucruri din afară pe o piață încă nepregătită sau superficialitatea postărilor.

Aparițiile on line și interacțiunea pe internet cu oamenii interesați de ceea ce facem vor deveni o obligație (sau o normalitate) și modul prin care vom ajunge să ne prezentăm multe dintre piesele noi. Nu ne putem baza pe 2 concerte pe an, dacă vrem să facem chiar și cele mai mici cercuri în apă cu muzica noastră, spune Mihai Ionuț Andrei

Principiul americănesc de a băga măcar jumătate în promovarea produsului pare departe de idealul local, dar nu toată lumea aplică aceeași strategie. Rămâne imaginea, drive-ul care poate face diferența într-o piață din ce în ce mai aglomerată muzical.

Muzica nu mai este de ajuns, și chiar dacă povestea ta e frumoasă în nuanțe, dacă nu e redată adecvat, ai pierdut trenul deja, crede Mihai Ionuț Andrei

Cum s-au schimbat planurile în pandemie

Ionuț: Festival online, cântăm online, lansăm piese online, dar întrebarea noastră e: care planuri?

Mihai: Planurile noastre nu s-au schimbat foarte mult, fiind o trupa mică, fără ecou puternic pe plan local. Cel mai mult s-a simțit la concerte, aveam câteva pe an, care duceau muzica formației mai departe, acum e totul la sfert sau chiar mai jos. Lipsa concertelor denunță și hype-ul scăzut sau interacțiunea mai slabă a oamenilor de pe pagina formației (exemplu de reper). În rest, nouă ne place să facem muzică, așa că o să continuăm să o facem, chiar dacă, probabil, va fi numai pentru noi într-un an, doi.

Ce ar trebui să facă scenă locală în perioada asta

Ionuț: Singura soluție e să ne reinventăm/adaptăm la situație. Multe trupe care nu vor face față și vor dispărea din această cauza.

Mihai: Pentru trupele din underground, sau mai bine zis, ferite de cererea organizatorilor sau a publicului larg, pasiunea e cheie, să îți placă ce faci. Trupa nu poate să moară cât timp scoate muzică și se chinuie să o împingă undeva, între noutate și plafon local. Aparițiile on line și interacțiunea pe internet cu oamenii interesați de ceea ce facem vor deveni o obligație (sau o normalitate) și modul prin care vom ajunge să ne prezentăm multe dintre piesele noi. Nu ne putem baza pe 2 concerte pe an, dacă vrem să facem chiar și cele mai mici cercuri în apă cu muzica noastră. 

Single în 2020

Ionuț: Din cauza mediului online, în ultima vreme s-a observat o creștere a lansărilor de single-uri în detrimentul lansărilor de albume. Online 100%.

Mihai: CD ul / vinyl-ul (formatul fizic) presupune că există și cumpărători, dincolo de dorința de a îți vedea materialul în pachetul final, cu grafică și tot ce trebuie. Pentru noi, single-uri digitale înlănțuite pe o perioada mai lungă, fenomen ce se poate încheia cu un album fizic, care să le includă pe toate, pare să fie cea mai bună soluție. Avem și un ajutor din partea Universal Music România pe partea această de digital, ajutându-ne să ne orientăm spre acest tip de prezentare / lansări, de ceva timp deja.

Single-uri pe bandă rulantă sau album

Ionuț: Single-uri pe bandă rulată, albumul apare după ce scoți destule single-uri că să le poți bagă pe un album.

Mihai: A zis Ionuț deja, la fel gândesc și eu de câțiva ani. 

De la single la clip

Ionuț: Păi, având în vedere că în momentul de făță ne-am mutat aproape în totalitate în online, etapele s-au mai simplificat și scurtat. După momentul compoziției urmează înregistrarea piesei într-un studio sau acasă, o mică campanie de promovare și lansarea.

Mihai: Ideile apar la sală sau le aruncăm pe toate pe un grup comun, se aleg cele mai inspirate (de obicei cele care mă mișcă pe mine din loc să latru ceva peste, dar nu mereu, nu neapărat), după care se forjează la sală în fel și chip, se schimbă de o mie de ori și când am ajuns la o structura finală, înregistrăm un soi de pre producție pentru ce avem deja, că să o auzim per total. Că să ia naștere și o formă finală, durează cam o lună de zile (la o repetiție, două maxim, pe săptămâna). După aia întră pe lista de piese de repetat la sala și în timp ce o dăm, observăm alte potențiale modificări. Nu e o rețetă, am avut piese care au ieșit și în câteva zile de la jam session-ul inițial și au rămas așa. Piesele proaspete nu ajung imediat în studio, deoarece noi colaborăm cu un studio din DEVA (mai multe detalii mai jos) și trebuie să strângem măcar 3, 4 piese înainte de a pleca la drum, pentru că altfel este dificil să ne plimbăm atâta. 

Foto: Florin Barabaș

Cât mai costă o lansare 

Ionuț: aici depinde de cât ai bugetul în momentul respectiv, în orice caz pentru trupele underground este destul de greu, ne învârtim în cercuri mici.

Mihai: O lansare presupune o piesă nouă, deci timp de studio, probabil clip ( dacă îți permiți sau mai apuci să îl faci, timpul fiind prețios, că trebuie să facem bani în altă parte, că să facem asta), presupune un sunetist, un luminist, că să îți asigure un spectacol bun (de multe ori găseșți la club, de puține ori, nu), presupune campania plătită de promovare pentru seara lansării (sau piesa în sine) și grafică pentru single-ul propus pentru audiență / lansare. Asta că un minim. Și da, toate costă bani, în măsura în care vrei ceva unic sau personalizat pe ce ai vrut tu să transmiți acolo. Bugetul e mic în subteran și găsim de multe ori înțelegere în colaborările cu diverși artiși la care apelăm, însă nu e o situație normală, mai ales când lumea are pretenția ca toate trupele să se prezinte ca cele de succes. Dar încercăm să păstrăm aparențele, din respect făță de munca noastră. Muzica în sine nu mai e de ajuns. 

Principala piedică în lansarea unui single

Ionuț: Bugetul și riscul ca trupa să nu se autofinanțeze, asta ducând la dispariția ei în cele mai multe cazuri. În momentul în care poți face o promovare care să ajungă la mai multă lume, te poți gândi că ți se va întoarce proporțional cu cât ai investit. Sau nu. Există și varianta să nu investeșți nimic în promovare (doar timp), dar și rezultatul va fi pe măsură. Din păcate această abordare este la majoritatea trupelor din undergroundul românesc și rezultatele se văd.

Mihai: principala piedică o reprezintă plafonul invizibil (decretat și prin cerere, că nu oricine susține o trupa mică să ajungă la o scenă mare etc) marcat de aceleași nume, la aceleași festivaluri, fără că eforturile tinere să fie ajutate, încurajate (respectate, plătite, împărtășite pe fb, tag uite, whatever – sunt și oameni care fac asta, dar eforturile lor sunt egale cu eforturile trupelor, creându-se o comunitate de support, însă mult prea mică ca să conteze cu adevărat, pe termen lung). Un single moare cum apare, dacă ai ghinionul să nu fi apărut când trebuie și să nu cânți ceva anume. Dar asta nu e o problema de România, ci e o problema întâlnită și în alte părți. Trending killed the everything star. Sunt destule trupe oricuuum =)). 

Ce a prins cel mai bine

Ionuț: Monstrul 

Mihai: Singură lansare de care sunt mândru și care pare să fie o iluzie, cu cât trece mai mult timp de atunci, a fost lansarea albumului nostru full length, când a fost și singura dată când am avut un “sold out”. Concertul a avut loc în Clubul Control.

Cine vă inspiră

Ionuț: BMTH

Mihai: eu sunt mai sălbatic, consider că schemele din afară nu merg la noi, dacă nu ți-ai făcut cumva o nișă de evoluție proprie, la care lumea să adere și să fie martoră constant sau aproape constant. Așadar, nu am exemple din afară, deoarece toate mi se par dincolo de atingerea noastră sau aprecierea publicului local, dacă ar fi asociate cu Breathelast. De obicei încerc să construiesc cu băieții o imagine, o poveste, pentru fiecare piesă și să o prezentăm cât de bine putem sau ne permitem. E important să simțim că suntem sinceri cu ceea ce facem. Dar dacă trebuie să dau un link neapărat, eu sunt fan Every Time I Die, unde unul dintre chitariști e grafician demențial. Mi se par genul de trupă care a crescut bazându-se pe propriile resurse și trăiri și fanii lor sunt foarte fideli, întocmai.

Scule și colaborări cu oamenii care trebuie

Mihai: Am început aventura cu studiourile cu Studio148 și Marius Costache (încă de pe vremea când și eu colaboram cu el), un tip excelent și vizionar, foarte sincer și bun pe ce face. Am continuat cu Vladimir Ivanov de la Pinholes (voce, chitară), la studioul REAL SOUND and Vision, unde am tras câteva piese în română, atât electrice, cât și acustice, o experiență foarte faină de altfel. În cele din urmă ne-am hotărât că vrem să sunăm mai brutal, mai metal, mai apăsat și am decis să lucrăm cu Adrian de la Lowbass5 Studio (DEVA),  el fiind un împătimit al stilului agresiv și având o experiență mai vastă cu trupele de genul. Deja am tras 3 piese în română la acest studio, urmând să continuăm aventura, până vom avea un album întreg.

Mixurile / master-urile le ascult pe monitoare de studio Yamaha something something (rămase de la proiectul de studio din trecut) sau la niște căști ieftine Sennheiser.

Cât de importantă e imaginea

Ionuț: Suntem din păcate încă în epoca în care ambalajul vinde sau cel puțin are o importanță mai mare decât trebuie, dar e normal ca produsul să fie împachetat frumos totuși.

Mihai: E importantă, după cum am zis. Muzica nu mai este de ajuns, și chiar dacă povestea ta e frumoasă în nuanțe, dacă nu e redată adecvat, ai pierdut trenul deja. (asta nu înseamnă că o chitară și o voce nu pot să doboare obstacole grele, dar vorbesc aici de procesul prin care trec formații de gen abraziv sau prea serioase în tematică, mai ferit de ochii lumii, unde orice element personal împins în făță, ajută)

În materie de colaboratori, pe grafică am colaborat până acum (într-o ordine oarecare) cu Alexandru Daș (Valerinne) : (EP Maluri, LP 2018 – are un titlu prea lung - , proiecții, clipuri – Dead Coins)

SWEETER THAN REVENGE (Bogdan of The Boy Who Cried Wolf):  (digital covers for Îmi Lipsesc, Lumea Fiară, Indigo, Acoustic Live @ Quantic digital album cover, artwork for official videos .

Am mai colaborat și cu T-Shirt Factory pentru câteva modele de tricouri, unele chiar foarte dragi nouă (The Flood Tee).

DHOPEdesign este un alt brand cu care lucrăm foarte bine, prin Dark Side.Merch Division. Andrei Ionuț (CRIZE, Lunar Transmissions, Dark Side Ink Division, DHOPEdesign) este talentul din spatele celor mai noi modele de pe tricourile Breathelast (Ascuns în Pereți, Furtună). Alte colaborări de moment, dar foarte dragi nouă sunt și cele cu Noeye Patch, Dawn DD's Art, Adrian Sasu, fără să uităm de Dan Cozmuța( ex.: Chester, Pistol cu Capse), graficianul cu care am pornit întreaga aventură Breathelast, cu materialul de debut. Dacă am uitat pe cineva pe grafică, mii de scuze, chiar am încercat.

Strict pe partea de video / foto am colaborat cu Miluță Flueraș (ședințe foto oficiale, live sessions, videoclipuri - Maluri)

 Heartless Arsenal fiind mereu o experiență inedită 

sau BlueCat Studio:  (ședințe foto oficiale, live sessions, videoclipuri)

Cele mai multe clipuri recente sunt făcute în colaborare cu Anya / BlueCat Studio.

Scena locală în ultimii cinci ani

Ionuț: Au apărut destul de multe trupe bune, condiții mai bune de cântat. Acestea sunt lucruri care ne-au ambiționat să ne facem treaba mai bine.

Mihai: Lumea care cântă sună mult mai bine, păcat că mulți nu prea au pe unde cânta atât de des, sau mai nou, deloc. Îmi plac foarte mult eforturile locale, nu ca idee, ci în speță, trupe. Nu stau să dau nume, dar de obicei ce ne place ajunge și pe pagina Breathelast. Așa că le puteți găși acolo, dacă nu știți de ele deja. Cât despre influențat, eu fur stări pe care le adopt sau le transform, așa că pot să spun că am găsit inspirație destulă în vârfuri de emoție, din bucăți sau piese întregi, pe plan local. Plus că ajută să vezi pe cineva că ține, cu sufletul deschis și pus pe masă virtuală a scenei locale, mai ales dacă rezonezi cu ce face. Parcă nu mai eșți atât de singur. 

#Trending

Ionuț: În acest moment cam toate lucrurile se fac și mai mult în online că înainte de pandemie, avem până și festivaluri online. Apar mai multe producții home made, chiar și noi am făcut și vom mai face.

Mihai: Având în vedere că o glumă aleatorie din 4 cuvinte bate un videoclip nou, într-o postare pe pagină personală, cred că să ne mințim singuri este trendul care ne influențează în acest moment industria =)). Dar dacă lăsăm umorul deoparte, ne-am fi lăsat în a două zi de când ne-am apucat de făcut muzică. În muzica noastră nu am reușit să fim altceva decât noi și asta nu este contemporan cu vremurile, dar este sincer și benefic pentru noi ca indivizi. Cel puțin așa simțim și prin urmare, continuăm.