Privesc foaia alba si mi-o imaginez ninsa, un blat apetisant de zapada. Ma felicit in gand ca am ajuns aici primul si ca imi revine dreptul, dar si responsabilitatea, de a folosi aceasta suprafata virgina pentru a reitera un act imemorial ce pulseaza irezistibil sub cureaua speciei. Acela de a comunica maselor conform manualelor de identitate rupestre din Lascaux si de a filma apoi din mana aceasta capodopera de publicitate ratata. In ciuda vantului, voi incerca sa raman lizibil si cursiv, pentru a tine astfel pasul cu publicitatea romaneasca si ochiul vandalizat al consumatorului. Sa dam deci cep acestui modest tribut adus prostului gust, cu o litera mare, "de mana".
De luni incepe "show"- ul. Si nu se va sfarsi marti. Va continua si lunea viitoare. Probabil si la anul pe vremea asta va fi la fel. Cu putin noroc, o sa avem si zapada si astfel vom putea caligrafia, topind cu tocul, mesaje renale in aparenta calde, in realitate galbene, publicului telespectator. De ce sa-l iertam? In sinea fiecarui om cu telecomanda in mana palpaie ca un bec slab un degustator rafinat de divertisment prost si bascalie. Altfel nu-mi explic de ce, din cand in cand, cate un spot se incapataneaza sa satisfaca o nevoie care nu si-a gasit loc in piramida lui Maslow.
Luni a aparut pe piata "Saptamana financiara", o revista in sprijinul "tuturor ce au un cont in banca", fara discriminare. Cu un format "de zile mari: 3 caiete de cate 16 pagini" si un target atat de generos, lansarea publicatiei a oferit prilejul perfect agentiei GMP de a pune in circulatie balastul creativ ramas din campania electorala. Pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ca pentru scenariul acestui episod nefericit s-a mai facut un brainstorming. Un domn, ce "pare" a fi presedintele Basescu, stand in fata unor urme de urina si confruntand probele biologice cu evidentele grafologice in timp ce "suvita" primului barbat al tarii subtitreaza in prim-plan succesiunea starilor de spirit, aduce mai degraba a story board despaturit direct in cos, decat a campanie de lansare a unui saptamanal, fie el si unul plin de "bizz-show" si "manevre". Poate credeti un produs pozitionat mid-market cere executii cat mai populare. In principiu, aveti dreptate. Ma indoiesc totusi ca cel ce a reusit sa utilizeze cu succes un card bancar ar avea dificultati in a gusta o gluma mai fina.
Spre exemplu, mai exista si alte personaje recurente ce au reusit sa devina populare fara sa acroseze absurdul. O gluma inepuizabila ce paraziteaza inspirat spoturile Altex puncteaza intotdeauna la final cu o trimitere seaca: ala negru care respira greu. E de ajuns pentru ca in mintile noastre sa fie trasa piedica sensibila a awareness-ului. Pastrand proportiile, privesc cu tristete brand-ul Basescu care, intre doua momente publicitare, pare sa fi cazut in desuetudine. Asta daca intr-adevar a existat un brand numit "Basescu". Dupa modul in care evolueaza lucrurile, acesta pare din ce in ce mai mult o franciza cu dificultati in exploatare, decat un simbol cu valente publicitare capabil sa vanda convingator sub umbrela calitatilor lui si altceva decat pe el insusi.
Despre oportunitatea rularii unui astfel de spot in prime time dau cuvantul in continuare CNA-ului. Insa, intamplarea face ca printre ei sa avem si un potential candidat la fotoliul capitalei. Ii las, in spiritul campaniei, un mesaj pe bucatica de zapada ce ma mai desparte de finalul articolului: Show pe ei! Sau vii si dumneata la primarie?
