[Voci online] Paul Alexandru: Ajungem să ne refugiem în grupuri de Facebook în care nu suntem niciodată contraziși, lucru care mi se pare greșit

Paul Alexandru este pasionat de fotografie și de advertising, zone în care a și rămas profesional, chiar dacă a terminat o facultate de ingineri. Nu i-a plăcut domeniul, nu l-a explorat. A descoperit internetul la 13 ani, a ajuns timid pe Facebook în urmă cu 10, iar astăzi se exprimă cu simț de răspundere în fața a peste 10.000 de oameni, care îl urmăresc online.

A devenit o voce cunoscută după ce a avut inspirația să pornească un soi de revistă a presei în social media, mai întâi zilnică, apoi săptămânală. Încă trimite un newsletter cu selecții de știri și noutăți digitale, dar scrie acum și despre conspirații sau fake-news de pandemie.

”Țin neapărat să dau informații noi. Dacă o știre este de ieri sau alaltăieri, iar eu o dau mai departe azi, cu siguranță nu mai interesează pe nimeni, “bula” mea a aflat-o deja. În schimb, acum, în ce privește epidemia și coronavirusul, îi sfătuiesc pe ceilalți să nu ia de bună orice informație vehiculată azi, chiar dacă e o sursă de încredere, ci doar să o aibă în vedere și să aștepte”

Paul Alexandru este fotograf de portret la As seen by Paul Alexandru. Povestim cu el în continuare despre opiniile publicate pe Facebook și aflăm cum vede granița dintre liderii de opinie și influenceri.

Biografie pe scurt

Sunt doar un alt provincial venit din Piatra Neamț la București pentru facultate și care a rămas aici. Am terminat Ingineria Instalațiilor și nu am vrut să mai continuu cu master pentru că nu era pentru mine și în plus am o aversiune față de modul de facultatea din România, în general. Încă de la începutul facultății am descoperit fotografia și advertising-ul, zone în care am și excelat până acum.

În prezent, am un newsletter pe Whatsapp despre inițativele oamenilor buni de prin țară, mici analize și rezumate de știri pe Facebook, ocazional ieșiri foto aproape de / în București, iar pe lângă acestea am un job full time pe partea de PPC, în echipa Kooperativa 2.0.

Prin online, pe diverse rețele

Pe internet mă aflu cam de 13 ani, iar pe Facebook de peste 10, iar atunci nu aveam aproape niciun prieten aici. Acum, aici îi am pe aproape toți ori de aici i-am cunoscut.

De cel puțin 5 ori am spus că vom migra altundeva, așa cum am înlocuit Hi5-ul cu acesta, și Facebook va dispărea, însă în afara realocării timpului către alte rețele, ca Instagram, Twitter, TikTok sau Pinterest, nu s-a întâmplat.

S-a supraaglomerat aici și, cu excepția paginilor pe care ai ales să le urmărești, este dificil să mai fii atent la prietenii pe care-i cunoști. La fel, algoritmul nu mai face față, dă rateuri și e de neînțeles. Mai departe, ajungem să ne refugiem în grupuri de Facebook în care toți sunt de acord cu noi și nu suntem niciodată contraziși, lucru care mi se pare greșit.

Mediul virtual și bula în care ești tu

Overall, aș zice că suntem cetățeni activi, dornici de schimbare, că ne implicăm în inițiative caritabile, suntem deschiși să donăm cât/unde putem și -mai ales- vrem să aducem mult bine viitorului nostru comun. Am întâlnit în ultimii ani mulți oameni care dacă nu erau deja într-un ONG sau o asociație umanitară, au intrat mai târziu. Chiar subiectele pentru newsletter le iau uneori, în funcție de cum mă ajută newsfeed-ul, de la cei din listă.

Știam că bula mea este anti-PSD și că votează candidați din partea USR și/sau PLUS, dar m-a suprins să aflu că sunt cunoscuți sau părinți ai lor care au decis să candideze la următoarele alegeri; să ajungă în consiliile locale, să propună și să voteze inițiative cu adevărat utile comunităților din care fac parte.

Puterea vocii și opiniilor tale

Nu mi se pare absolut deloc că am un profil urmărit. Sunt un om simplu și mă bucur de fiecare dată când sunt util cuiva cu o informație sau o doua părere. Cât despre cifre, am strâns 10 mii de followeri până acum, pe Facebook. Pe Instagram doar 1000, iar pentru LinkedIn nu am avut timp să aloc creșterii de conexiuni.

Lucrurile nu sunt, însă, atât de simpliste, pentru că toate rețelele funcționează pe baza unor algoritmi. Spre exemplu, pe Facebook o regulă e aceea că ai un engagement mai bun cu prietenii decât ai cu followerii, iar eu țin puține persoane în listă. În rest, oricine mă poate urmări sau comenta la postări.

Nu sunt foarte sigur cum anume am crescut, dar cu siguranță a luat startul din 2018, de când începusem să fac un fel de revistă a presei, mai întâi zilnic, apoi doar săptămânal. Mai am și eu o viață, totuși. Însă dacă tot îmi place să citesc pentru informarea mea, de ce să nu fiu util și să dau mai departe informațiile pe care le consider relevante? Nu știu cât de KOL sunt, dar mă bucur de fiecare dată când cineva dă mai departe prietenilor săi un text de-ale mele, fie că-s știri pozitive din newsletter, fie un fake news pe care am încercat să-l demontez.

Ce subiecte abordezi

Mă concentrez pe mass-media, selecții de știri sau de noutăți digitale, dar nu mă dezic de memeuri sau de fotografii din portofoliul propriu. Cel mai mult postez public, însă setez audiența și în funcție de utilitatea unei postări.

Așa cum am grijă să nu-i dezinformez pe ceilalți, așa prefer să urmăresc site-uri de presă care nu sunt implicate politic, un istoric curat și nu pleacă după fentă, cum a fost farsa lui Selly cu accidentul de mașină.

În ultimele luni m-am simțit provocat de manipulările privind pandemia, fie din presă, fie extrem de shareuite pe Facebook, pentru că sănătatea noastră și a celor din jur depinde de asta. Ba chiar mă măcină gândul că nu am dat atenție unui fake news anume, dar chiar nu merită deranjul să răspund oricărei inepții.

Responsabilitatea

Cu siguranță, devenind încet-încet mai urmărit mă face să devin mai responsabil în subiectele abordate, să-mi asum ce scriu și să nu dezinformez. Altfel, ce exemplu aș mai fi eu pentru ceilalți ori ce valoare ar mai avea opiniile mele?

Când ai vrut să renunți la Facebook

De prea multe ori. Aș renunța și acum dacă viața mea s-ar concentra numai pe un job remote, pe o insulă pustie. Până Facebook va deveni atât de nefrecventabil încât o masă critică de oameni îl vor părăsi pentru o alternativă, încă suntem aici și ar trebui să facem în așa fel încât să ne înțelegem. Foarte mulți uită că atunci când spui ceva public pe Facebook, ești văzut de mii de oameni, nu mai e doar o părere pe care o împărtășești în cercul tău de prieteni.

Conflictele

Rar observ conflicte. Evit să blochez oamenii doar pentru că vin să mă contrazică, mai mult sau mai puțin argumentat. De altfel, eu și țin rubrica de comentarii deschisă tuturor. Excepții fac atunci când vii să mă înjuri pe mine sau pe alții care au comentat înaintea ta. N-ai decât să te boscorodești acasă cu ai tăi, scutește-i pe cei mai civilizați decât tine.

Comunitatea ta și așteptările ei

Sunt un om simplu, rareori intru în conflicte cu alții, iar din bulă ies doar pentru a descoperi diverse teorii ale conspirației și a examina alte moduri de gândire.
Nu sunt sigur ce așteptări au ceilalți, dar dacă prietenii mă cunosc pentru fotografie, postez cel puțin o dată pe săptămână ceva nou. Pentru cei care mă știu privind fake news, cu siguranță săptămânal întâlnesc un subiect și îl explic. Alții mă urmăresc pentru rezumate, așa că mai fac sinteze, fie cu știri, fie cu ultimele modificări din Facebook/Instagram/Twitter, fie pe un alt subiect vizibil.

Contul de Instagram îl folosesc strict pentru foto, inspirație și alte idei, iar acolo nu urmăresc prieteni, ci fotografi străini sau modele.

Regulile de la care nu te abați

Țin neapărat să dau informații noi. Dacă o știre este de ieri sau alaltăieri, iar eu o dau mai departe azi, cu siguranță nu mai interesează pe nimeni, “bula” mea a aflat-o deja. Acesta era un avantaj al rezumatelor de știri pe care le postam prin 2018 în fiecare seară, că erau informații proaspete, de peste zi.

În schimb, acum, în ce privește epidemia și coronavirusul, îi sfătuiesc pe ceilalți să nu ia de bună orice informație vehiculată azi, chiar dacă e o sursă de încredere, ci doar să o aibă în vedere și să aștepte. Se întâmplă și ca specialiștii să se înșele, așa funcționează știința.

Încerc să nu fac spam și să mă limitez la una-două-trei postări pe zi. Oricum, algoritmul e împotriva ta cu cât postezi mai mult.

Granița dintre Key Opinion Leaders și Influenceri

E o linie subțire, însă influencerii se descurcă bine pe mai multe platforme de comunicare simultan și trăiesc din autenticitatea lor, pe când un KOL poate rămâne într-un singur loc și vei ști că găsești expertiza lui mereu acolo. Eu, spre exemplu, n-aș putea fi vreodată un influencer. Pur și simplu, nu pot vorbi despre lucruri cu care nu mă identific sau despre care cred că nu i-ar interesa pe cei care mă urmăresc.
Recunosc că nu urmăresc influceneri, iar deși am KOL la ale căror păreri apelez, prefer datele statistice și să verific informații din mai multe surse, pentru ce am eu nevoie.

Înainte de pandemie versus acum

First, cred că eram mai puțin implicat decât până acum. Scriam încă de anul trecut despre erori de logică, însă am început să scriu și despre știrile false - as in să explic în ce constă și să le combat cu informații verificate - căci fake news nu mai înseamnă doar Area 51 și Flat Earth. Avem în față o epidemie și mult prea mulți cetățeni care vrând-nevrând sunt păcăliți de alți formatori de opinie prin diverse manipulări.

Mi-am deschis și un blog pe această temă pentru a centraliza texte pe care le-am scris deja, însă îmi rămâne mult prea puțin timp pentru a mă coupa de el, plus că zilnic apar informații noi și s-ar putea ca ceva ce am scris luna trecută să nu mai fie valabil acum.
Am mare noroc și că la Kooperativa putem lucra remote sau de acasă în această perioadă și economisim un timp prețios pe care îl putem folosi în alt fel.

Ce vezi când te uiți în jur

Nu sunt sigur ce i-a afectat cel mai mult pe oameni, acel lockdown global sau faptul că au trecut 6 luni și pandemia n-a dispărut, iar ei își pierd răbdarea. Da, insinuez că românii în general nu pot valorifica statul în casă; nu citesc cărți, nu joacă boardgames cu familia, nu urmăresc tutoriale online pentru a-și dezvolta un nou skill.
Cred că am devenit mai agresivi pe Facebook decât eram înainte, nu mai putem avea o părere decât într-o extremă sau în cealaltă. Ne înjurăm și atacăm tot mai des decât să lăsăm loc de “bună ziua”.

În rest, îmi pare că oamenii preferă să se întoarcă -cu orice risc- la viața pre-epidemie, să se înghesuie din nou la terase, la plajă ori pe crestele munților.
Sper(am) ca după pandemie să ne folosim timpul și pentru noi, să învățăm să păstrăm distanța, să utilizăm mai des cardul și să renunțăm la banii lichizi pe cât posibil, să fim mai empatici și solidari în fața unei cauze comune.

În ceea ce privește alegerile nu pot fi deloc optimist, cred că în continuare majoritatea vor absenta de la vot, iar cei prezenți îl vor da în continuare unor aleși cu probleme.

O privire asupra autorităților în pandemie

Dacă aș începe să răspund, ar fi necesar un alt articol doar pentru asta. Cumva, la nivelul resurselor și al politicienilor cu care ne-a găsit anul 2020, sunt optimist, se putea mult mai rău.

În fond, însă, situația s-a gestionat execrabil. Spitalele nu erau pregătite, a fost necesară o mobilizare uriașă a cetățenilor și a mediului privat pentru a le echipa, copiii n-au putut face școală online, digitalizarea lipsește cu desăvârșire, persoanele fără posibilități sunt uitate de autorități și tot așa.

Guvernului Orban i-a ars de schimbarea premierului când epidemia era la graniță, legile existente au fost gândite pe genunchi, iar conflictele politice ne-au aruncat într-un haos generalizat. Achizițiile publice se fac în continuare netransparent, comunicarea este mereu incompletă, DSP-urile și Inspectoratele Școlare sunt politizate… să mă opresc?

În ce privește mesajele, cei mai mulți cetățeni nu mai au încredere în autorități, cu atât mai mult cu cât cele mai importante două partide ba au ignorat regulile sanitare, ba le-au declarat război pe față.

Dacă putem găsi o parte bună a crizei, care ar fi

Cu siguranță a adus cea mai mare mobilizare din ultimul deceniu în echiparea spitalelor. Am avut săptămâni la rând când newsletter-ul meu nu mai putea fi trimis pe Whatsapp, așa că trimiteam link-uri către documente în care notam cu liniuță donațiile enumerate. Ar trebui să ne amintim mai des că putem face mult bine dacă vrem.

Concluzii și lecții personale

Poate ar fi mai bine să revin cu concluzii într-un episod viitor, cândva, că nici pandemia nu s-a încheiat, dar cu siguranță pentru mine schimbările nu au fost atât de vizibile. Aveam deja colțul meu de lucru de acasă, iar activitățile care acum lipsesc -cum ar fi festivalurile- nu au fost nici înainte în focusul meu, recunosc.