De multi oameni obisnuiti, care sa faca gesturi marunte pentru ceilalti, este nevoie pentru a schimba lumea in bine. Nu neaparat de fapte marete. Asa crede Ioana Cartarescu-Petrica, presedinte al Asociatiei Fiecare Conteaza. Stiind ca nu toți oamenii isi permit sa cumpere carti, Ioana s-a gandit anul trecut sa faca o mini-biblioteca pe strada sa.
Biblioteca de cartier exista intr-un fiset cu trei sertare si avea tot atatea sectiuni de carte - fictiune, non-fictiune si carte pentru copii. Oamenii se puteau opri sa imprumute una, sa citeasca acolo cateva pagini sau sa doneze carti.
„Primele nopti aproape ca n-am dormit, iesind constant pe geam sa vad daca mini-biblioteca e inca acolo. Incet-incet, m-am linistit, vazand ca oamenii sunt cinstiti, ca se bucura sincer de carti, ca vin sa rasfoiasca, sa imprumute sau sa ne doneze volume si uneori chiar sa ne lase mici cadouri pe fiset.”
Dupa lunile de izolare, ONG-ul a castigat prin Street Delivery ReSolutii o finantare de 500 de dolari, iar biblioteca a reaparut in cartier, mai mare si foarte colorata, cu usi care acum se incuie. Cu Ioana Cartarescu-Petrica, membru fondator al Asociatiei Fiecare Conteaza discutam mai jos despre inceputurile organizatiei, Biblioteca de cartier si proiecte viitoare, atunci cand timpurile le vor permite.
Scurt istoric al Asociatiei
Fiecare Conteaza a reprezentat materializarea unui sentiment din ce in ce mai pregnant si mai apasator ca e nevoie sa facem ceva pentru educatie. A pornit in aprilie 2018, din convingerea ca numai prin acces neingradit la educatie si cultura de calitate se poate obtine schimbare reala si durabila si ca institutiile statului nu au, in acest moment, capacitatea de a asigura acest acces.
Mai pragmatic vorbind, pentru mine a inceput intr-un raion cu carti dintr-un supermarket, in timp ce tineam in maini trei carticele pentru baietelul meu de (atunci) 2.5 ani si faceam ochii mari observand ca insumeaza peste suta de RON. Vorbind despre asta cu sotul meu si cu prietena noastra dintr-un sat din Calarasi, am ajuns la concluzia ca pentru multi, cartea reprezinta un produs de lux. In special in mediul rural, oferta de carte este redusa si scumpa, parintii fiind nevoiti sa sa aleaga intre o lectura noua pentru cei mici si cele necesare supravietuirii.
Bibliotecile scolare nu exista in fiecare unitate de invatamant, iar acolo unde exista, functioneaza adesea cu program scurt si au aceleasi cateva carti date din mana in mana de generatii. Ne-am propus deci sa formam o asociatie si sa lansam programul “Vreau o carte!”, in cadrul caruia invitam elevi din scoli din mediul rural sa ne scrie pe biletele ce fel de carti ar dori sa citeasca. Noi adaugam lista pe pagina de Facebook si invitam publicul sa le doneze. Acest program s-a bucurat de un succes enorm, copiii au fost incantati - asteptau cartile cu sufletul la gura si erau fascinati de ele dupa ce le-au primit.
In acelasi timp, din respect si dragoste pentru bunicii proprii si din constientizarea faptului ca varstnicii nostri sunt adesea subapreciati, invizibili, insingurati, am dorit sa le dedicam si seniorilor activitati specifice: impartirea de carti si flori, respectiv martisoare de Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice, respectiv de 8 Martie. De asemenea, pentru ei avem planificata si o biblioteca mobila, a carei lansare am amanat-o din pricina pandemiei. Asa a inceput totul.
Ce a urmat
A urmat saga obtinerii personalitatii juridice, apoi o multime de actiuni in special dedicate copiilor, printre care distribuire de carti, organizarea unei vizite la Gradina Zoologica, colectarea de “scrisori catre Mos Craciun” si oferirea de cadouri celor mici aflati in dificultate (in special imbracaminte si incaltaminte), colectarea si oferirea de ghiozdane echipate cu rechizite elevilor cu situatie materiala precara din mediul rural si altele.
Scopul nostru principal a fost de a ajuta atatia copii cati putem sa nu trebuiasca sa se gandeasca la costul cartilor si al rechizitelor, sa nu-si puna problema ce va imbraca si incalta iarna, in drum spre scoala, ci sa aiba sansa sa fie copii si sa se bucure de cultura si educatie.
O privire asupra mediului neguvernamental
Cand s-a infiintat Fiecare Conteaza, mediul ONG era efervescent. Se vedeau clar in bula noastra din ce in ce mai multe initiative, din ce in ce mai multa dorinta de a ajuta. Ma refer la asociatii mici, de cativa oameni, fiecare facand rai pe bucatica lui. Ne-au inspirat enorm acesti oameni care nu aveau nici pe departe fondurile sau anvergura unor fundatii infiintate pe langa corporatii multinationale, insa aveau suflet, energie si dragoste de oameni. Si am zis: “putem si noi!”. Pana la urma, nu trebuie decat sa vrei.
Intre timp, odata cu venirea pandemiei, mediul ONG efervescent a devenit exploziv: am asistat la o mobilizare incredibila a sectorului nonguvernamental - nimeni nu se mai gandea decat cum sa ajute cadrele medicale si pe cei aflati in neputinta de a-si asigura cele necesare traiului in starea de urgenta.
ONG-urile s-au implicat cu mic, cu mare: au procurat si donat masti, echipamente de protectie si dezinfectanti, au livrat mii de cosuri de cumparaturi si portii de mancare varstnicilor, au confectionat viziere si ventilatoare mecanice - chiar si un spital de campanie, au informat, au consiliat, au facut awareness, au facut, fiecare din domeniul lui, ce a putut pentru a-si aduce aportul la ameliorarea crizei. Au fost solidari si acolo pentru oameni si cred ca lucrul acesta s-a vazut clar si dinspre public.
Strategia de comunicare pentru Fiecare Conteaza
Avand in vedere ca organizatia noastra e compusa din 3 oameni – eu, sotul meu Razvan Cartarescu Petrica – Vicepresedinte si Ionela Simigiu - Responsabil Calarasi - noi am fost si board si departament de marketing, si PR si oameni de serviciu. Strategia de comunicare si promovare a picat, deci, tot in sarcina noastra. Asa ca am avut si libertatea de a face exact ceea ce ne-am dorit: promovarea unui concept, nu vanzarea unei imagini. Am mers pe naturalete, pe onestitate, pe home-made - totul, de la nume, la logo si identitate vizuala e creat de noi.
Am cautat sa nu ne pozitionam ca “buricul” actiunilor, ci sa construim o comunitate in jurul dorintei de a sprijini accesul la educatie de calitate si la o viata mai buna pentru cei mai vulnerabili dintre noi. Mesajul nostru de baza e ca nu noi - astia 3 oameni din spatele tastaturii - suntem Fiecare Conteaza, noi doar pastorim initiativa. Oricine e binevenit sa se implice, sa ajute, sa propuna, sa contribuie. Si fiecare contributie, oricat de mica, e importanta. De aceea, am insistat sa ne tinem atat identitatea vizuala, cat si stilul de comunicare intr-un registru care poate fi replicat de oricine, indiferent daca este specialist sau nu in domeniu.
Ne dorim mult sa inspiram si sa fim “copiati”, sa aratam ca se poate - ca putem schimba un crampei de lume in bine si fara capital initial, si fara sponsori substantiali, si fara artificii de PR si marketing - doar cu dorinta de a investi putina energie in a face un lucru bun. Multi cred ca pentru a schimba lumea, e nevoie ca niste oameni deosebiti sa faca niste fapte marete. Noi suntem convinsi ca e mult mai necesar ca o multime de oameni obisnuiti sa faca in mod constant mici gesturi pentru a face viata altora putin mai usoara.
Impactul pandemiei pentru voi
Pentru noi, pandemia a fost o perioada grea, deoarece ne-a blocat accesul la elevi si varstnici, principalii nostri beneficiari. Scolile fiind inchise, nu am mai putut merge sa oferim carti copiilor. Mai mult, a trebuit sa amanam doua evenimente foarte importante pentru noi: deschiderea unui club educational in satul Cascioarele (care fusese planificata pentru 15 martie 2020) si inaugurarea bibliotecii mobile pentru varstnici, in colaborare cu un azil de batrani.
Bineinteles, siguranta beneficiarilor nostri vine pe primul loc, asa ca vom astepta cuminti pana cand va fi sigur sa reluam acest tip de activitati. Intre timp, ne-am adus si noi o modesta contributie la efortul comun al ONG-urilor pentru sprijinirea sistemului sanitar, redirectionand (cu permisiunea donatorilor) suma pe care o aveam stransa pentru distribuire de carti elevilor din mediul rural catre Fondul de Urgenta pentru Spitale.
De asemenea, ne-am concentrat pe un proiect care era viabil chiar si in conditii de distantare sociala: “Biblioteca de cartier”, directionandu-ne energia catre ea in vara aceasta.
De ce ati tinut cont cand ati comunicat
Dupa cum ne e obiceiul, in aceasta perioada am comunicat asa cum (ne-)am simtit in timpul pandemiei. Am indemnat la precautie si ne-am exprimat regretul ca nu ne putem desfasura activitatea obisnuita, incercand, in acelasi timp, sa pastram o doza de optimism si normalitate. Am inclus, pe durata starii de urgenta, o activitate care sa sustina parintii care ne urmaresc si sa-i distreze si invete lucruri noi pe cei mici: cate un live zilnic in care citeam cate o poveste.
Cel mai mult insa, ne-am reorientat catre a vorbi despre proiectul care se afla in derulare - Biblioteca - incluzand fotografii vesele si pline de viata din cadrul evenimentului Street Delivery 2020, la care am participat. Simtim oamenii obositi, speriati, anxiosi, trasi in multe directii in aceasta perioada - si ii intelegem, pentru ca si noi ne simtim la fel. Am incercat sa le oferim, deci, o pata de culoare, speranta si veselie in toata aceasta nebuloasa.
Biblioteca de cartier
Principalul proiect dezvoltat in lunile acestea, avand in vedere faptul ca nu am mai avut acces la beneficiari, a fost “Biblioteca de cartier”. In rest, a fost o perioada de planificare pentru ceea ce va urma.
“Biblioteca de cartier” a luat nastere in vara lui 2019, ca mini-biblioteca de cartier. Pe vremea aceea, era un fiset metalic cu 3 sertare - fictiune, non-fictiune si carte pentru copii - care a locuit in fata portii noastre pana prin iarna, cand vremea rea ne-a fortat sa-l retragem. De mult timp ne minunam de superbele biblioteci stradale din orase din strainatate si atunci cand ne-a fost donat acel fiset (impreuna cu alte piese de mobilier) de catre Netopia, nu ne-am putut stapani sa nu incercam si noi acest concept, sa vedem ce se intampla.
Primele nopti aproape ca n-am dormit, iesind constant pe geam sa vad daca mini-biblioteca e inca acolo. Incet-incet, m-am linistit, vazand ca oamenii sunt cinstiti, ca se bucura sincer de carti, ca vin sa rasfoiasca, sa imprumute sau sa ne doneze volume si uneori chiar sa ne lase mici cadouri pe fiset (am primit, in mod repetat, tartacute. :) Din pacate, neinchizandu-se etans si fiind predispusa la ruginire, biblioteca a trebuit retrasa pe durata vremii umede.
Ce a urmat
Tocmai ne pregateam sa scoatem din nou fisetul dupa incheierea starii de urgenta, cand am vazut apelul pentru proiecte Street Delivery ReSolutii. Vazand ca ofereau cate $500 pentru primele 10 proiecte, am vazut oportunitatea ca biblioteca noastra sa fie asa cum o visasem - mare, trainica, cu usi ce se pot incuia noaptea, si mai ales frumos colorata. :)
Am aplicat deci si spre marea noastra bucurie, am si castigat. In aceeasi zi in care am fost instiintati, am comandat dulapul metalic ce urma sa devina “Biblioteca de Cartier” 2.0 si in zilele urmatoare, am cumparat spray-uri si l-am vopsit cu mana noastra (la propriu, conturul mainilor mele se pot vedea pe laturile bibliotecii).
Partenerii Bibliotecii de cartier
In afara de cei de la Street Delivery (si partenerii lor - Fundatia Carturesti, Ordinul Arhitectilor, Urban Monkey etc), care ne-au oferit cei $500 initiali pentru a achizitiona noua biblioteca si a pregati evenimentul din cadrul ReSolutii 2020, singurii nostri parteneri sunt membrii comunitatii, cei care vin mereu catre noi, donandu-ne carti minunate, dezinfectant si toate cele necesare pentru buna functionare a bibliotecii. Nu avem finantatori, e o activitate realizata de oameni pentru oameni, de natura sa se autosustina (unele carti sunt luate, altele sunt aduse in permanenta).
Reactia comunitatii
Comunitatea a primit excelent proiectul nostru, oameni de toate varstele vin sa rasfoiasca si sa imprumute carti de la noi si, chiar daca nu iau nicio carte, trecatorii sunt placut surprinsi de initiativa. Am primit deja mult sprijin, sub forma donatiilor de carti (suntem in situatia de a nu mai accepta decat carti pentru copii, deoarece nu mai avem suficient spatiu de depozitare in urma donatiilor primite), de albume de arta, de CD-uri si DVD-uri, de puzzle-uri (da, avem si un raft cu astfel de obiecte), de dezinfectant etc.
Cel mai bun mod de implicare a comunitatii ni se pare folosirea cu drag si incredere a bibliotecii, popularizarea ei si daca exista posibilitatea “furarea” modelului si infiintarea unor “pui” si in alte zone. Suntem deschisi la a oferi orice tip de sprijin - de la oferirea fisetului nostru vechi in acest scop, la ajutarea cu carti pentru ea - in limita posibilitatilor.
Mesajele despre educatie si lectura, pe zgomotul de fundal al perioadei
Mesajele despre educatie si lectura nu ajung in afara bulei intelectuale, deci nu ajung sub nicio forma la cei care au cea mai mare nevoie de ele. Poate, cel mult, sub forma acelui “pune mana si invata”, deja zgomot de fond pentru orice elev sau sub forma stirii anuale obligatorie despre cat de putin citesc romanii, urmata de cea despre cat de putina pasta de dinti folosesc.
Mesajele acestea nu circula pentru ca sunt deseori formulate de persoane educate si cel putin middle class, intr-un limbaj elevat si condescendent la adresa celor lipsiti de educatie, contin idei nerealiste (ex. cartile sunt usor accesibile tuturor) si au ca destinatar nu pe cei care ne-am dori sa citeasca si sa se educe, ci pe restul intelectualilor din bula. Sunt practic mesaje emise pentru a ne semnala intre noi propria ingrijorare cu privire la soarta educatiei si a lecturii intre cei care sunt mai putin educati si iubitori de carte decat noi. Si asta nu se intampla doar in aceasta perioada a pandemiei, ci intotdeauna.
Viitorul organizatiei
Avem o multime de proiecte, unele dintre ele depind in mod direct de finalul pandemiei - sau macar de reducerea numarului de cazuri - cum ar fi deschiderea Centrului Educational din Cascioarele sau pornirea “Bibliotecii mobile dedicate varstnicilor”. Pe langa ele, avem si proiecte care nu depind de felul in care se va desfasura anul scolar, cum ar fi colectarea de ghiozdane echipate cu rechizite pentru elevii din medii defavorizate sau continuarea programului “Vreau o carte”.
Planuri ar fi multe, toate insa depind, intr-o oarecare masura, de contextul socio-economic si epidemiologic si de sustinerea pe care o vom primi din partea comunitatii.
Lectii pentru ONG-uri
Nu stiu daca exista lectii importante pentru mediul nonguvernamental in perioada pandemiei. E un mediu suplu, versatil, adaptabil, plin de oameni gata sa ajute acolo unde pot si unde este mai mare nevoie. Noi, la fel ca multe alte ONG-uri, ne-am adaptat si am contribuit cum am putut mai bine la bunul mers al societatii, in asteptarea unor momente mai favorabile actiunilor noastre.
Multi au facut acelasi lucru. Chiar daca unii dintre noi si-au pierdut, in mod temporar, accesul la beneficiari, atmosfera care a domnit in bula ONG-ista a fost una de solidaritate si de ajutor reciproc, in care fiecare a facut ceea ce a putut pentru a da o mana de ajutor. In functie de dimensiuni, de misiune si de resurse, unii s-au pliat mai bine pe nevoile publice decat altii, dar sentimentul nostru e ca s-a creat un corp comun, in care toti ne-am implicat, fiecare dupa posibilitati.
