Când ai un vis și-ți pui drept scop îndeplinirea lui, numaidecât vor apărea niște idei și oportunități care să transforme irealul în real. La așa concluzie a ajuns Andrei Ganja în timp ce se apropie cu pași grăbiți spre finalul „călătoriei-maraton” din Grecia. La începutul verii, și-a luat rucsacul cu 2 powerbank-uri, periuța și pasta de dinți, îmbrăcăminte pentru nopțile în aer liber, mașina de bărbierit și dus a fost. Către îndeplinirea visurilor.
„Am drept scop să alerg 2000 de km în 90 de zile. Chiar dacă vor fi mai mulți km parcurși, scopul rămâne, totuși, să alerg încontinuu în timpul stabilit”.
Face story-uri zilnice pe facebook și instagram despre experiența lui. Și îl bucură mult când cineva se inspiră și ajunge de la teoria „vreau și eu” până la practică. Andrei ne-a povestit despre cum s-a văzut pandemia în Grecia, cum e să alergi zilnic, despre schimbări, noi recorduri, rutină, cum a rămas fără bani și de ce alte întâmplări nefericite a mai avut parte.
Biografia pe scurt
Vin din Republica Moldova, raionul Ștefan Vodă, satul Olănești. Am învățat la Universitatea Agrară. Am lucrat 8 luni în sfera pădurilor. Apoi, mi-am petrecut 5 ani la Moscova, activând în domeniul montării fierului și lemnului. După care am venit în Londra, unde se află fratele și sora. Acolo am venit pentru a învăța limba engleză. Am înțeles că trebuie să mă înconjor cu vorbitori de engleză, de aceea m-am angajat într-un restaurant. Am nimerit într-o bucătărie cu spanioli, italieni. Așa, timp de un an, pe lângă engleză, am mai învățat și spaniola.
Înainte de carantină
În 2018, când am împlinit 30 de ani, am început să practic Jiu Jitsu Brazilian. Am fost la competiții în Marea Britanie, Germania. Din cauza carantinei am abandonat pentru un timp. Nu știu când o să revin, dar sper să revin totuși.
Am lucrat vreo 2-3 luni într-o cafenea de healthy food. Aveam demult dorința de a veni în Grecia. Dar am uitat de ea. Și am spus că pandemia poate fi timpul oportun pentru realizat visuri.
Sportul
Mi-a plăcut de mic copil. Mă inspiram din filme, emisiuni TV. Ridicam greutăți. Eram mai „umflat” când aveam 20-25 de ani. Alergam, dar alergam rar. Eram pasionat de yoga, flexibilitate. La Jiu Jitsu, din cauza flexibilității mele, mulți refuzau să lupte cu mine, deoarece multe tehnici nu funcționau. :))
Primul maraton
A fost în 2017, la Chișinău. Însă înainte de asta am alergat 2 semi-maratoane la Moscova. După ce am plecat din Moscova și am ajuns acasă, mi-am luat rucsacul de 20 kg în spate și șase zile am mers pe jos din Ștefan Vodă, până la Vadul lui Vodă.
La maraton simți niște emoții de nedescris. Atmosfera te mișcă din interior. Când vezi un om în vârstă care aleargă, cineva cu căruciorul cu copil, asta foarte mult te inspiră.
Grecia
I-am urmărit pe Vladislav Pușnei, care a călătorit cu bicicleta toată Europa, Andrei Plugaru care a mers pe jos din sudul Italiei până în celălalt capăt al țării. Văzându-i pe ei, mi-am spus: de ce n-aș face și eu asta?! M-am gândit că aș vrea să călătoresc într-o țară în care nu cunosc limba, să fie cald, să aibă o cultură mai interesantă. Grecia pentru mine era o pădure neagră, ceva necunoscut.
Motivația
În 2019, pe 27 august, de ziua independenței, eram în Londra, am fost inspirat de un băiat afro-american, care alerga vreme de 2 ani în fiecare zi. Mi-a părut curioasă această idee, să spun și eu cândva că alerg în fiecare zi.
Am început să alerg: o zi două, șapte, nouă. Alergam nu mai puțin de 13 km pe zi. După, am început să alerg 22 km.
Puneam mereu pe cântar: să alerg sau să fac o călătorie ca și Andrei Plugaru? Mă gândeam că eu doar alerg, n-o să pot să alerg cu un rucsac foarte mare în spate. De 49 de zile, a plouat doar de două ori. Dacă nu plouă, dacă nu-i frig, m-am gândit că nu am nevoie de multe lucruri cu mine. Respectiv, va fi ca în Londra, unde alergam, în loc să folosesc transport public.
Scopul călătoriei
E să arăt că e posibil de călătorit și în așa fel. Că se poate de combinat alergatul cu turismul. În Londra am alergat toate traseele posibile și imposibile de lângă casă. Am ajuns să fac figuri pe hartă. Era deja plictisitor, voiam ceva nou pentru creier. Așa cum în alergat mai mult depinde de creier decât de picioare.
Am drept scop să alerg 2000 de km în 90 de zile. Chiar dacă vor fi mai mulți km parcurși, scopul rămâne, totuși, să alerg încontinuu în timpul stabilit.
A fost și ca un experiment pentru mine: o să pot sau nu. Acum pot să zic că se poate.
În rucsac
Mi-am luat haine, ca să mă îmbrac noaptea. Pe la vreo 3 dimineața e frig deja. Documente, încărcător, mașina de bărbierit, pasta de dinți, scobitori. Și 2 powerbank-uri. Am încercat să-mi iau cât mai puține lucruri ca să pot fugi cu toate astea în spate.
Finanțe
Când am venit în Grecia, speram că voi fi plătit de Marea Britanie, că eram angajat. Dar când am ajuns, am aflat că nu mai am un job. Pur și simplu afacerea nu a suportat pandemiei. I-am înțeles. Dar am rămas fără finanțe.
Cineva mi-a sugerat că ar fi bine să-mi creez un cont de paypal. Ca un fel de plan B. Iar oamenii m-au susținut.
Despre călătoria mea știau doar apropiații. După, am început să postez pe rețelele sociale. Unii îmi spuneau că story-urile mele zilnice s-au transformat pentru ei ca un serial și că mereu așteaptă să vadă ce va fi în episodul următor, în ziua următoare.
Rutina
Când am început călătoria, era un fel de rutină, acum e altfel. Mă scol dimineața, dacă dorm lângă mare, mă duc să înot 100 metri într-o parte, 100 de metri în altă parte, fac încălzirea și încep să alerg.
După, mă uit unde sunt cafenele, marketuri, unde aș putea să găsesc wifi, să mănânc, să-mi încarc powerbank-urile și telefonul. Apoi, dorm sau învăț araba. Fac anumite exerciții, pe care le puteți vedea în fiecare zi pe story-uri. Și vreo oră, două, postez tot materialul multimedia care s-a mai adunat în telefon.
Seara stau prin cafenele, unde este internet. După, caut loc de culcare. Și-i noaptea deja.
Mâncare
Dacă mulți cred că eu sunt cu voință de fier, să știți că nu-i chiar așa. Din 2018 până am venit aici, în Grecia, nu mâncam mâncare animală, doar vegetală. Când intram în cafenelele de aici și le spuneam oamenilor ce vreau, se uitau ca la un nepământean la mine. Odată, mai în glumă, mai în serios cineva mi-a spus: „I hate vegans”. Pe termen scurt, în Grecia, poate că poți fi vegan, pe termen lung cam nu.
Mănânc multe dulciuri, înghețate… mai cumpăr și fructe, ca organismul să fie în stare relativ bună. Chiar dacă se arde tot în timpul alergatului, nu-i foarte bine de consumat astfel de produse. Când revin înapoi, la viața normală, o să-mi schimb dieta.
Somn
De la începutul călătoriei am dormit în munți, am dormit pe o bancă udă în centrul Atenei - cea mai grea noapte. Nu puteam să adorm. În rest, mă strădui să dorm pe plajă. La unele plaje am fost rugat să eliberez locul, în altele nu. Dacă-s departe de plajă, pot să mă culc pe vreo bancă, prin livezi de măsline, de portocale, de lămâie.
Maraton
Pe zi vreau să alerg nu mai puțin de 22 km. N-am alergat până acum mai puțin. Mi-am bătut recordul personal și am alergat 51 km. De mai multe ori am alergat maratonul, adică 42 km. Am avut mai multe recorduri. Pe săptămână. Și pe lună: 843 km am alergat.
Reacții
Mulți oameni care mă întâlnesc mă încurajează. Mulți sunt indiferenți. Puțini au fost care mi-au zis că sunt nebun. Dar majoritatea au niște reacții destul de bune.
Prin magazine când intru, chiar înainte de a vorbi ceva, ei depistează că eu sunt turist. Mă uit pe străzi, pe la arhitectură, pe la oameni ca un gură cască. Mai mulți îmi dau ceva de-ale gurii. Un tânăr mi-a dat o pâine dulce. De la cineva am cumpărat niște piersici, i-am povestit istoria mea și mi-a dat și niște banane cadou.
M-am întâlnit cu o moldoveancă care mi-a dat de mâncare și 20 de euro. Recent, un omulean grec m-a servit cu salată, m-a dus până la plajă și tot vreo 20 de euro mi-a dat.
Multe reacții pozitive am primit online. Mesaje am multe. Mi-a plăcut să îi văd pe unii oameni apropiați că au început a alerga, că au călătorit altfel, chiar dacă vreo 2-3 zile. Au făcut o schimbare, și asta mă bucură enorm.
Locuri
Multe se aseamănă. Mai mult am călătorit prin Atena. Mă impresionează peisajele naturale pe care le văd. Am văzut multe biserici, castele, clopotnițe. Am un hobby nou, când nu mă vede nimeni, trag din clopote de câteva ori.
Pandemia văzută din Grecia
Acolo era cu totul altă atârnare față de pandemie. Oamenii erau foarte relaxați. Așteptau mai repede să se redeschidă hotarele. Prin Atena, în centrul capitalei, nu se respectau așa de mult regulile cum în Moldova. Abia în ziua 31 am ajuns într-un oraș, unde mi s-a spus să îmbrac masca.
Limba arabă
Am început să o învăț pe DuoLingo. M-a făcut să învăț una din nepoatele mele. Fiica unei surori, căsătorite cu un arab în Palestina. Ne-am luat la rămășag, ea învață română, eu - arabă. Nu știu ea la ce etapă se află, dar eu am luat acest lucru în serios și n-am de gând să cedez.
Întâmplări nefericite
Mergeam printr-un loc, care nu arăta nici a sat, nici a oraș. Erau vreo câteva case prin părțile acelea. Și acolo câțiva oameni (nu chiar de bună credință). N-am observat când mi-a fost furat telefonul. Dar am obiceiul de a verifica la vreo 50-100 de metri dacă nu mi-a sărit din buzunar. M-am întors înapoi să-l cer, iar cel care mi l-a sustras m-a lovit.
Puteam să dau înapoi, dar așa nu mai vedeam telefonul. Plus, eu eram într-o minoritate tristă, puteam pierde mai mult, nu doar un smartphone. După câteva discuții în engleză cu unul din ei, făptașul mi-a întors ce-a furat. În ziua aceea mai aveam de alergat încă 14 km. Erau în plan 43. A fost destul de motivant să alerg în ziua aceea. :))
Impresii
Din prima jumătate am rămas cu impresii bune. Simt că fac ceva util și interesant. E o experiență nouă. În afară de familie, nu știa nimeni de mine. Acum simt că am devenit un pic mai cunoscut.
„Mi-am supraîncărcat” locul care răspunde de impresii din primele săptămâni. Acum deja îmi pare totul la fel, aceeași arhitectură, aceleași drumuri, aceeași Grecie. Mai târziu, o să-mi aduc aminte cu drag.
Provocări
Să-mi cer voie să încarc telefonul, să cer internet, să dorm pe banca udă.
Înainte de călătorie, eram în Londra, și am hotărât să merg 2 zile, din Londra spre ocean, unde se duc corăbiile spre Franța. Am dormit 2 zile pe jos, era foarte frig. Mă gândeam că nu voi putea să petrec 90 de nopți așa. Când eram în Moldova, am încercat să fac un test de rezistență să dorm în iarbă. După ce a început roua, la 4 dimineața am intrat în casă. Dar aici, în Grecia, îmi pare mult mai ușor.
Schimbări
Am devenit mai sociabil. Am început să fac story-uri, să vorbesc mai mult cu oameni diferiți, pe care-i cunosc și pe care nu, s-a mărit cercul de prieteni etc.
Concluzii
Când vrei să faci ceva care-ți pare ireal, pune-ți un scop și numaidecât vor apărea niște idei și oportunități care să transforme irealul în real.
De la mulți primesc mesaje cu „vreau și eu”. Până la urmă, mulți vor, dar nu fac pentru că se tem sau au alte priorități. Și eu mă uitam la maratoniști ca la niște super-oameni. Mi-am sădit în minte că eu o să pot și o să fac. Normal că nu se întâmplă dintr-o dată. Pas cu pas și ajungi unde ți-ai propus. Nu trebuie să-ți fie frică să pari ridicol sau straniu. Oamenilor nu le pasă cum arăți, ce faci. Pentru dânșii contează cum arată ei. Comportă-te natural și fă ceea ce dorești.
Ce urmează după
Drumul spre Londra. Aș vrea să mă văd cu toți oamenii care m-au susținut pe parcursul călătoriei. Apoi, mă gândesc să comprim tot materialul și să-l pun pe youtube. Plus, să-mi găsesc surse de existență, vreun job ceva.
Când o să mă întorc, primul lucru pe care-l voi face, o să-mi despletesc părul pe care mi l-a împletit sora înainte de a pleca. Și o să fac o baie normală, omenească. :)))
