Andrei Drăgușanul, vocea trupei Toy Machines, crede că perioada pe care o traversăm e perfectă pentru ca trupele să-și aprofundeze materialul, în ideea că fanii vor fi și mai însetați de muzică după. În calitate de organizator, însă a trebuit să privească de pe margine cum festivalurile la care a lucrat tot anul s-au dus pe apa pandemiei.
"Pe lângă turneul planificat cu încă 2 trupe (Outer Space cu Sky Swallows Challengers și Carousel) care a trebuit pus deoparte, sunt și organizator a 3 festivaluri care nu vor mai vedea lumina zilei anul acesta (Bucovina Rock Castle, Bucovina Acoustic Park și Beard Brothers Stage Master)", Andrei Drăgușanul.
E inspirat de cei din trupa Jinjer, care-i dau un feeling că se pot face lucruri și în zona lor muzicală. Nu prea crede că sunt șanse mari pentru scena underground la TV, iar radiourile care oferă alternative serioase se pot număra în continuare pe degetele de la o mână.
"Fără imagine și sound profi în ziua de azi, e greu să nu creezi o impresie “amatoriceasca”, Andrei Drăgușanul.
Piesa lor, Interludiu, a reușit să strângă până acum cei mai mulți fani și în prezent lucrează la cel de-al doilea album Toy Machines, ce-l are ca producător pe Mihnea Blidariu de la Luna Amară.
Cum s-au schimbat planurile în pandemie
La fel ca pentru mulți muzicieni sau organizatori de evenimente, s-a curmat brusc și a trebuit să punem la naftalină multe planuri și proiecte. De menționat că pe lângă turneul planificat cu încă 2 trupe (Outer Space cu Sky Swallows Challengers și Carousel) care a trebuit pus deoparte, sunt și organizator a 3 festivaluri care nu vor mai vedea lumina zilei anul acesta (Bucovina Rock Castle, Bucovina Acoustic Park și Beard Brothers Stage Master)
Ce crezi că ar trebui să facă scenă locală în perioada asta
Sincer, mi se pare că singurul lucru pe care trupele îl pot face acum e să stea în studio și să profite de această “pauză” globală pentru a-și îmbunătăți materialul și execuția. Asta facem și noi, în speranța că după pandemie, va reveni setea oamenilor pentru evenimente și lucrurile se vor reglementa.
Ce mai înseamnă un single în 2020
Cred că întrebarea mai pertinentă este “ce înseamnă în ziua de azi un album”? Un “single” îmbrăcat într-un videoclip cochet aduce mai multă notorietate și audiență decât un album, de parcă s-a scurtat attention span-ul planetei. Din cauza asta multe trupe profită doar de mecanismul ăsta și încep să piardă substanță prin lipsa unui album complet. Întotdeauna am considerat că un album e “CV-ul” trupei și începe să-mi fie din ce în ce mai greu să găsesc unul valabil.
Single-uri pe bandă rulantă sau album
2 Single-uri și-un album?
De la single la clip
Mi-e greu să-ți spun întrucât noi n-am lucrat niciodată strict pe “single-uri”. În momentul de față încercăm să producem al doilea album al nostru, alături de Mihnea Blidariu (Luna Amară) în calitate de producător, și pot spune că e o muncă destul de exigentă. Extrapolând experiența asta, aș spune că undeva la 5/6 luni. Etapele ar fi: compoziție, pre-producție, înregistrare, mix/master, videoclip și promovare. Dacă materialul chiar are potențial și autorii un pic de relații, în 5 luni ar trebui să ajungă la o bază de oameni consistentă (asta la foc automat, of course).
Cât mai costă o lansare
Habar nu am, ba chiar am un pic de emoții pentru ziua în care voi afla răspunsul. Noi alocăm undeva la 3000 de lei, cel mai rezonabil.
Principala piedică în lansarea unui single
Nu sunt foarte multe platforme media naționale de promvoare, altul decât fondul online. Șansele de difuzare pe posturile de televiziune sunt profunde, dar lipsesc cu desăvârșire, iar radiourile de profil le poți numără pe degetele de la o mână. Scoți single-ul, îl arunci pe YouTube și… te rogi.
Ce a prins cel mai bine
Nu am ajuns încă acolo, dar dacă ar fi să aleg unul, ar fi Interludiu. Deși a fost făcut cu un buget minim (undeva la 400 de lei), a reușit să fie difuzat și pe Music Channel și piesa băgată de câteva ori la Guerrilla. Recunosc că avem mult de lucrat la aspectele astea și nu suntem familiari cu ele în totalitate.
Cine te inspiră
Jinjer. Îi și cunosc personal și pot garanta că oamenii ăia au înțeles ce înseamnă profesionalismul și promovarea. Mai ales provenind dintr-un mediu foarte asemănător nouă, genul ăsta de reușită îți dă speranțe și ție.
Scule și colaborări cu oamenii care trebuie
Am un Mac minimalist, un Launchpad și o clapă. Cam acolo se petrece nebunia. La capitolul studiouri, recomand din suflet Luna Recording Studio din Cluj Napoca.
Cât de importantă e imaginea
Foarte importantă. La felul cum a evoluat tehnologia, e destul de simplu pentru toată lumea cu un laptop mai performant și un soft cu licență să scoată ceva care să sune “ok”. În condițiile astea nu mai merge cu “demo”-uri ca prin 2000. Dacă e să fie vreo șansă de reușită, imaginea trebuie să poată concura cu single-urile de pe piață. Fără imagine și sound profi în ziua de azi, e greu să nu creezi o impresie “amatoricească”.
Momentan nu lucrăm cu nimeni la capitolul asta…
Scena locală în ultimi cinci ani
Nu pot spune că am văzut schimbări în bine. De când cu episodul “Colectiv” a devenit incredibil de greu să poți organiza un turneu rentabil, întrucât multe cluburi evită să își bată capul. De asemenea am observat participare și interes mai limitat spre industria noastră din partea populației de când cu fenomenul “electro”. Cum m-am adaptat sau cum am ținut piept? Sunt prea încăpățânat să mă las bătut.
#Trending
Trap și variații pe temă. Foarte multe motive “Electro” peste tot.
Cum a evoluat promovarea din România?
A evoluat? Când? Eu unde eram?