[Single de România] Seian Scorobete, The Different Class: Autohton, dar și internațional, mi se pare că se valorifică exagerat hit-urile de sezon

Ca să o lămurim de la bun început, Seian Scorobete face parte din categoria muzicienilor multitasking, are proiectul său personal, Seian, unde își produce propriile piese și a lansat un EP luna aceasta, iar de cinci ani e basistul trupei The Different Class. Nu e prea încântat de perpetuarea unui clișeu în ce privește hiturile de sezon, dar pe felia lui însă lucrurile se mișcă ok din ce spune:

"La nivel de trupe indie, rock și muzică electronică alternativă cred că suntem într-o creștere constantă când vine vorba de stiluri originale și emulări vestice făcute cu gust. Prefer să văd partea plină a paharului la capitolul ăsta", spune  Seian Scorobete.

E inspirat de Apparat, Charlotte Gainsbourg, Hendrix și mulți alții, iar la unul din clipurile sale 3D a colaborat cu tatăl său. Ca producer, preferă marfa solidă single-urilor apărute în digital:

"Internațional, albumele încă ies pe formate fizice, cum ar fi vinyl. E un efort mai mare, însă îți poate da o satisfacție mult mai faină decât un simplu link online. Cu „The Different Class“ am lansat primul album fizic, pe CD, iar acum îl pregătim pe al 2-lea."

Cum s-au schimbat planurile în pandemie

Sunt un om care încearcă să aibă cât mai multe conexiuni din punct de vedere al muzicii și în mediul online, deci e bine că am de lucru și fără întâlniri fizice. Iar când nu e pentru altcineva, e pentru un proiect personal. Îmi este însă dor de concerte live The Different Class, sper să vină cât mai curând posibil.

Ce ar trebui să facă scena locală în perioada asta

Să se consolideze relațiile între creatori, să existe colaborări noi și idei ieșite din comun. Timp este destul. În aceeași măsură există destulă tensiune în lume în momenul de față, iar muzicienii de obicei reflectă în piese chestii de genul.

Single în 2020

Un single bun cred că e o oglindă ori a unui material mai vast, asta în definiția clasică, ori o creație singulară care nu încearcă să pregătească un album sau un E.P; o piesă de sine-stătătoare. Probabil că s-a transformat din prima definiție în a doua, oamenii fiind obișnuiți cu informații și content nou zi de zi într-un ritm alarmant. Sună puțin ca și cum nu mai e timp de așa ceva, de explorări, în special dacă ești o trupă tânără.

Cred că e fals și tot timpul mă bucur când ascult ceva care încă are elementul ăla magic de coeziune. În altă ordine de idei, ca și producător și cineva care nu se limitează la un singur sub-gen sau gen muzical, îmi place să ascult și ceva punctat și eficient.

Internațional, albume încă ies pe formate fizice, cum ar fi vinyl. E un efort mai mare, însă îți poate da o satisfacție mult mai faină decât un simplu link online. Cu „The Different Class“ am lansat primul album fizic, pe CD, iar acum îl pregătim pe al doilea.

Single-uri pe bandă rulantă sau album

Mi se pare că tendința e să scoți single după single o dată la două luni, maxim. Eu cred că e fain să ai și ceva unit, niște piese cu o tematică comună, însă nu sunt foarte strict când vine vorba de asta. E bine din perspectiva mea să ai o libertate și legat de cum îți prezinți piesele. Spre exemplu, în proiectul meu self-titled – Seian, sub care scot muzică electronică și nu numai, au ieșit în ultimul an ori single-uri, ori double-track releases. Acum pregătesc un E.P de 5 piese numit “Five is One”, care va conține și elemente mai acustice și voce pe-alocuri, însă tot timp-ul cu un vibe cosmic, psihedelic. În ziua de azi e mai la-ndemână ca oricând să ai un release oficial, distribuit de tine. Ești propriul tău label, practic.

De la single la clip

“Depends on what hat I’m wearing” – adică, dacă fac un demo pentru trupă, probabil că stau între 4 și 8 ore să trag idei melodice, chitări, bass, voci și să fac producția în Ableton, iar apoi poate săptămâni sau luni până finisăm piesa respectivă la repetiții, o lucrăm și cu producătorul nostru Michael Vuscan, care e compozitor de film, printre altele, se refac voci și texte și, în fine, se încheagă toată piesa în așa fel încât să fie gata pentru un release și live-ul nostru.

Dacă lucrez pentru alți artiști ca producător, de obicei se lucrează o zi - două până se conturează fiecare detaliu. Dacă e vorba de o piesă în care sunt mai mulți oameni implicați poate dura și mai mult și mai puțîn, e extrem de variabilă chestia și legată de compatibilitate și eficiență.

Pentru proiectul meu de obicei baza piesei e gata relativ rapid, însă obsesia legată de nuanțele de mix și master te poate împinge să pierzi perspectivă și totodată timp.

Câteodată pentru mine e bine să iau pauză de o zi-două sau o săptămâna și să ascult din nou, sau să ascult prima chestie dimineață piesa la care lucrez, fără alt bruiaj.

Mi se pare că pe lângă songwriting și producția în sine, mixul poate influența extrem de mult estetica generală a piesei și în ce timp și spațiu e plasată. Dacă fac muzică pentru filme, sample pack-uri sau reclame, de obicei am un deadline care ajută să nu mă pierd în detalii prea mult și să mă concentrez la ce e necesar pentru client.

Cât mai costă o lansare

Dacă ne raportăm la anii 90 și 2000 ai industriei, o perioadă în care se plăteau trupe cu enorm de mulți bani pentru producție, ceea ce se investește acum, în ultimii 10 ani, e puțin – din punct de vedere al unui label în general. Asta evident că are legătură și cum s-a schimbat industria, cum se vinde mai puțin fizic și casele de discuri au de suferit. Are și legătură cu faptul că acum e mult mai mult posibil doar cu un laptop și un microfon nu prea scump. Oamenii creativi au mai multă putere și unelte necesare accesibile rapid, fără prea mult efort. Sunt chiar și o grămadă de softuri gratis dacă vrei să te apuci de producție muzicală. Așadar, în ziua de azi poți să scoți o piesă accesibilă publicului relativ ieftin față de trecut.

Revenind la întrebare, când vine vorba de a lansa ceva ce ai creat și cât investești, ține cred eu de cât de “professional” și “industry standard” vrei să fii și unde vrei să te plasezi. Bugetul e de obicei unul modic la început, asta dacă nu ai un main job bănos, părinți milionari, avere moștenită sau un label care te împinge spre ascultători. Odată cu pretențiile cresc și sumele - studio mai bun, ingineri de sunet live pe placul tău, clip cât mai profesionist etc.

Principala piedică în lansarea unui single

O piedică evidentă nu există, nu te oprește nimeni să lansezi câtă muzică vrei și în ce fel vrei. Piedica probabil cea mai invizibilă dar existentă e feed-ul de pe social media, care nu e cronologic și e bazat pe algoritmi. Spre exemplu, poate eu vreau să văd piesa care nu a primit 300 de like-uri în primele 5 ore, dar nu o voi vedea, decât dacă trupa respectivă plătește promovarea online. Dar asta e internațional și are legătură cu banii pe care ești nevoit să îi plătești pentru expunerea medie / normală, nu ceva ieșit din comun.

Autohton, dar și internațional, mi se pare că se valorifică exagerat hit-urile de sezon și piese care să rămână în conștiința colectivă a ascultătorilor de radio doar câteva luni în cel mai bun caz. Simt însă că afirmatia asta e un clișeu pe care îl cunoaștem cu toții și nu prea sunt multe de schimbat efectiv. La nivel de trupe indie, rock și muzică electronică alternativă cred că suntem într-o creștere constantă când vine vorba de stiluri originale și emulări vestice făcute cu gust. Prefer să văd partea plină a paharului la capitolul ăsta. Oamenii se găsesc, colaborează. 

Ce a prins cel mai bine

De la The Different Class sunt cel mai mândru de piesa “Dancer” – o piesă în română și prima acompaniată de videoclip de la noi:

La piesa mea “Display” am lucrat intens și la producție iar clipul 3D l-a făcut tatăl meu:

Cine te inspiră

Pe mine mă inspiră momentan Apparat, albumul LP5 pentru care a și luat un Grammy, e excelent produs. Alte repere pentru mine sunt Lorn, Jadu Heart, Ross From Friends, Charlotte Gainsbourg, Prince, Hendrix.

Ne plac mult și Moderat, Nine Inch Nails, trupe care combină fain live sound-ul cu muzică electronică cu un “edge” – un sound futuristic care are totuși bazele acolo și transmite.

Scule și colaborări cu oamenii care trebuie

Folosesc căștile mele Beyerdynamic DT 770 Pro la 250 Ohm pentru tracking și chiar și pentru mixing. Testez apoi pe mai multe sisteme și fac ajustări. Muzica o produc în Ableton Live 10.

Recomand pentru trupe studio-ul Consonance din Timișoara pentru profesionalism și captat tonuri de chitară excelente.
Audio Cornfield din Timișoara, studio-ul lui Cosmin Mîrza care e sound designer și compozitor pentru jocuri și alte medii. Colaborăm și îmi face tot timpul plăcere.

Nu am lucrat încă împreună, dar am auzit doar lucruri bune despre și din studio-ul Cirkular din Cluj.

Cât de importantă e imaginea

Cred că e important tot pachetul. De obicei lucrăm cu diferite personaje pentru diferite job-uri. De exemplu clipul “Dancer” a fost editat chiar de toboșarul nostru, Flavius Retea. În proiectul personal se ocupă tatăl meu, Aurelian Scorobete.

Scena locală în ultimii cinci ani

În ultimii 5 ani am început să produc și pentru alți muzicieni și interpreți, pentru filme, reclame și jocuri. Tind să cred că mi-a dezvoltat o abilitate de a lucra mai rapid și eficient, de a fi mai interesat de viziunea de ansamblu. Poate că m-a ajutat să și trec peste anumite bariere, să devin un colaborator mai bun.

Am învățat să mă adaptez la noi stiluri pe care nu le explorasem. În felul ăsta am și redescoperit ce mi se potrivește și ce nu. Cred că e fain să faci un efort câteodată și să ieși din zona ta de confort în special ca și producător, să vezi de unde poți culege influențe.

De 5 ani fac parte și din trupă și clar e un sentiment de libertate să cânți live, să ai experiențele alea cu instrumentul în mâna în fața publicului. Recomand oricui care are pornire să nu aibă frică și să facă asta.

#Trending

Cred că sunt multe genuri noi sau relativ noi din underground sau chiar bazate / create pe internet care influențează ce se aude pe radio în SUA și ce e foarte popular pe platformele de streaming. Asta din cauză că producătorii sunt influențați de ele. Personal cred că producerii au un mare rol în cum evoluează industria muzicală în sine, chiar dacă de multe ori sunt oamenii din umbră și nu e evident pentru ascultători.

Cum a evoluat promovarea din România

Sunt relativ nou în lumea muzicii românești, dar din ce am văzut până acum e încă relativ la început industria din România; e și normal să fie așa. Asta e și o chestie bună, e mult spațiu de dezvoltare și cine știe ce se va mai întâmplă. Cred că e important să existe cât mai mulți artiști și profesioniști în orice domeniu, care au curaj și sunt încăpățânați să facă lucrurile și independent, cum vor ei, fără inhibiții.

Cei care se ocupă de promovare în mod ideal se adaptează la curentele noi care există dar încă nu sunt popularizate și consumate.