În această nouă ordine pe care a instaurat-o pandemia, suntem loviți emoțional și psihic din mai multe direcții. Suntem afectați de haosul din jur, de nesiguranța locului de muncă, de rapiditatea cu care trebuie să luăm decizii, de absența interacțiunii umane fără teamă și de îngrădirea libertății de a călători. Relația fiecăruia cu sine și cele cu oamenii de aproape, au fost mult testate în toate aceste luni. Toate schimbările și grijile au produs în noi modificări, care par să ne conducă tot mai mult către ideea unui nou sine, ce se intalează subtil, cu disconfort pe alocuri.
După ridicarea stării de urgență, gestionarea angoaselor și tristeților a fost mai dificilă pentru mulți oameni, care au avut nevoie de suport terapeutic. O spune Mugur Ciumăgeanu, psiholog clinician și psihoterapeut.
”Vom învăța să apreciem mai mult relațiile care contează. Vom învăța cît valorează de fapt sentimentul de siguranță pe care îl cîștigasem, cu chiu cu vai, în ultimele decenii. Multă lume spune că pămîntul nu va mai fi la fel, iar eu cred că relațiile nu vor mai fi la fel.”
Ne apropiem de finalul primei părți a seriei despre sănătate mintală. Psihologi, psihoterapeuți și psihiatri ne-au expus perspectivele lor asupra beneficiilor psihoterapiei, efectelor stresului, capcanelor vieții în online și preocupării excesive a oamenilor pentru imagine. Unii dintre ei au enumerat câteva mecanisme și instrumente utile pentru adaptarea la schimbările care se petrec pe repede înainte acum. Azi vorbim cu Mugur Ciumăgeanu, tot despre minte și suflet.
O scurtă prezentare
Auto-prezentarea mea în același timp preferată și stereotipă este aceea de “hibrid psi” – sînt absolvent de medicină și de psihologie, am mai multe formări ca psihoterapeut și am activat la multe nivele în structuri publice, private și academice ca expert psi, psihoterapeut, psiholog clinician și psihiatru, chiar dacă această din urmă titulatură nu mi-am însușit-o niciodată pe deplin. În momentul acesta încerc să‑mi simplific identitatea profesională și mă prezint mai degrabă ca „psiholog clinician”.
Cum funcționează psihoterapia
Psihoterapia este un loc și un act de întîlnire. Un personaj mandatat să facă acest lucru creează un spațiu de reflecție și problematizare cu privire la greutățile psihologice pe care o persoană covîrșită de acestea simte că nu le mai poate căra în spinare. Psihoterapia nu este o metodă curativă (în sensul că nu „vindecă” omul de greutăți). Psihoterapia este mai degrabă o traiectorie a întîlnirii, în care persoana în dificultate ajunge, prin întîlnirea cu terapeutul, să se întîlnească pe sine.
Dacă psihoterapia ar fi o activitate farmaceutică, ar fi o activitate fără rețete. Ar fi doar over the counter („pe deasupra tejghelei”). Ca urmare, de multe ori depinde cît de lucioasă e tejgheaua, și nu ce leacuri primești pe deasupra ei. În orice moment avem nevoie de vorbe, de reflecții ale noastre în mintea celuilalt, iar dacă acesta este îmbrăcat și în haine de expert, cu atît mai bine. Cum ni-l alegem? Jumătate documentare, jumătate karma.
Observații din vremea pandemiei
Ca o primă observație, pe care mi-au confirmat-o și alți colegi – în vreme de pandemie nevrozele tac. Mulți dintre clienții noștri s-au regrupat în fața amenințării reale și au dispărut o vreme în izolarea auto-impusă. Chiar și cei care au avut disponibilitate online susținută (nu a fost cazul meu, cu un copil mic prin casă) au remarcat că mulți dintre clienți s-au dat la fund, și-au găsit resurse din izolare.
Ce a urmat apoi, după ridicarea stării de urgență, e mai complicat. Sperieturile, tristețile, amenințările, adversitatea în ansamblu, au făcut ca oamenii să aibă, ca-ntr-un efect de rebound, nevoie de contact, de sfătuire. Ca urmare, anticamerele noastre digitale sînt pline, terapeuții s-au mai deșteptat, nu mai stau pe skype sau pe whatsup, folosesc zoom și alte meet-uri, și descoperim că relația funcționează și online.
De ce sunt cel mai afectați oamenii acum
Noua ordine pandemică nu a adus cu sine o problemă unică. Oamenii sînt multiplu afectați, de cele mai multe ori cumulativ, element cu element. Insecuritatea jobului, volatilitatea mediului și a deciziilor care ne-au afectat pe toți, timpul petrecut în intimitate cu ceilalți membrii ai familiei, absența unor rutine ale ieșitului, absența divertismentului în preajma celorlalți, și cîte și mai cîte, toate au fost picături care au răpăit pînă au făcut ca paharul să se umple. Acum mulți dintre noi de-abia își mai recunosc vechiul sine, ajungem să ne raportăm la ce am fost acum un an ca la o altă persoană, familială dar totuși străină.
Învățături ale crizei actuale
Vom învăța să apreciem mai mult relațiile care contează. Vom învăța un nou limbaj al cotidianului și al mobilității noastre pe spinarea acestei greu încercate planete. Vom învăța cît valorează de fapt sentimentul de siguranță pe care îl cîștigasem, cu chiu cu vai, în ultimele decenii. Multă lume spune că pămîntul nu va mai fi la fel, iar eu cred că relațiile nu vor mai fi la fel.
Preocuparea oamenilor față de sănătatea mintală și emoțională
Nu există statistici care să confirme faptul că oamenii sînt mult mai preocupați de sănătatea lor mintală și emoțională azi în România. Cred că e un efect de generație. Cei de 40 și în mare măsură cei de 30 de ani au ajuns să-și poată permite să investească în sănătatea lor mintală, care în continuare este în categoria produselor de lux.
Nu există o politică statală sau europeană în acest sens. Ci doar un efect de bulgăre de zăpadă, în care oameni cu ceva dare de mînă caută soluții la îndemînă pentru creșterea confortului emoțional. Oamenii din aceeași generație care nu-și permit concedii în Grecia sau care nu au două mașini în fața ușii sînt la fel de distanțați de psihoterapie sau alte forme de îngrijire ca și acum două sau trei decenii.
Stresul în 2020
Stresul și adversitatea sînt companionii noștri de drum. Cu cît sîntem mai îndîrjiți să facem ceva cu viața noastră, cu atît vom fi mai apăsați de termene limită, de îndatoriri suplimentare, de sarcini, de funcții, de rate etc. E ca și cum am călători într-un avion uriaș, iar însoțitorii de zbor ar fi din ce în ce mai numeroși pe măsură ce locurile ar fi mai la departamentul bussiness.
Dacă stau în coada avionului, stewardul plictisit va trece din cînd în cînd să-mi aducă un pahar cu cola. Dacă stau însă la extra super bussiness class, 6 stewardese insistente îmi vor oferi, solicita, propune și retrage tot felul de lucruri. Dacă mă împrietenesc cu ele, călătoria mai va fi una plină de evenimente. Dacă însă le voi explica că vreau să fiu lăsat în pace, fără stres, ele vor fi din ce în ce mai insistente (este în natura lor) să-mi mai ofere un pahar și încă unul, pline de pelin. Cam așa și cu viața – trebuie să fii prietenos cu însoțitorii tăi de viață, mai ales dacă ai viața plină.
Activi online într-un mod cât mai sănătos
Și cu ochii în ecran, și cu sufletul în rai, e mai greu. Dacă vrem să ne protejăm de pecinginea digitală care riscă să ne mănînce sufletul, nu ne băgăm în lăturile forumurilor sau în iadul isteriilor digitale. Cred că majoritatea dintre noi au un sistem imunitar la atacul virușilor mentali, poate la fel de periculoși în unele instanțe ca și SARS-COV-2-ul. Eu, de exemplu, mă vaccinez zilnic necitind altceva decît două site-uri de știri, unul englez și unul autohnton. Restul e părere.
Ce lipsește în România, la capitolul sănătate mintală
Nu știu dacă pot da un răspuns la întrebarea asta. Nu pot răspunde că lipsește TOTUL, dar nici neapărat alt răspuns. Este ca și cum ai întreba de cîți km de autostradă mai are nevoie Românica.
Cuvântul anului pentru tine
Cuvîntul cheie – 2020 este GRIJĂ.