[Mix & Play] Norbert Halmágyi: Mă enervează că radiourile care difuzează pentru majoritatea lumii nu se gândesc să educe ascultătorii

Norbert Halmágyi a crescut într-o familie de muzicieni, fapt care i-a format urechea și gusturile încă de mic, mai ales după ce a venit în viața lui primul set de tobe. Lucrurile s-au dus pe un făgaș și mai normal după ce a format trupa clujeană The Mushroom Story, iar mai târziu odată cu mutarea la București. În timpul pandemiei și-a orientat producția muzicală în special către albumul Nopame, trupa din care face parte în prezent, pentru aceștia producând în luna mai piesa A pink kick.

"Soluțiile din perioada pandemiei erau pur și simplu să creăm awareness că nu am dispărut și am făcut niște live-uri cu DJ seturi în care am adăugat și producțiile noi", spune Norbert Halmágyi.

Altfel, ar vrea o țară mai ca afară, în special Franța sau Anglia, unde la radiourile naționale asculți muzică chiar din genuri mai nișate și nu-i convine că mare parte din pop-ul românesc s-a transformat în raggaeton. Dar poate asta se va schimba dacă și mai multă lume ar intra din când în când pe mâna unor producători talentați. Important e că e optimist și crede că a venit momentul ca piața să se ridice cu totul la alt nivel de responsabilitate.

"Ar trebui să apară mai mulți producători de trupe la noi nu doar producători de laptop de trap și de hituri. Dacă suntem deja așa mari francofoni, să încercăm măcar și noi să luăm exemplu de la industria muzicală a Franței", crede Norbert Halmágyi.

Etapele care te-au adus aici

Acum 10 -11 ani am început să mișun prin Ableton, când am început să facem backing track-uri cu colegul meu Kiddiez pentru piesele The Mushroom Story. El făcea și eu sugeram unde ce și cum să facă pentru că încă nu știam să manevrez programul, dar mă uitam și învățam fără să vreau, la fel lucram și la piesele Kaleidonescu, dar din bancheta din spate sugeram formele pieselor și completam beaturile. Apoi, ce am început să studiez compoziția am început să scriu și după ce am început să îmi înregistrez ideile m-am trezit că aveam vreo 5 piese gata cu care, normal că nu am făcut nimic.

După mutarea în Bucureșți a început adevărata treaba, am început proiectul Nopame și nu aveam nicio piesă pentru că noi făceam jamming peste piese prestabilite într-o manieră de DJ-ing live și a trebuit să fac ceva al nostru. Așa că, după o vizită la Cluj la colegul Kiddiez printr-un jam de producție am făcut prima piesă Nopame, VERTIGO. De aici am primit feedbackul de care aveam nevoie și piesele veneau pe bandă, nu neapărat pentru un proiect anume dar veneau și încă tot vin. În 2017 l-am cunoscut pe Vladimir Coman Popescu, profesor acreditat de Ableton, fondator Are You Anywhere și producător semnificativ la Hahaha Productions, cu producții majore în fundal. Din primul moment ce ne-am apucat să lucrăm împreună absorbeam tot ce face fără să vreau, aveam o sinergie perfectă în lucru, ne-am inspirat reciproc și avem multe piese făcute împreună din care am și lansat și o să mai și lansăm. Ideea este că a avut o influență majoră asupra mea, soundul, tehnica și workflow-ul după ce am stat cu el un an în studio s-au schimbat incredibil de mult.

Am făcut muzică pentru reclame, editare audio pentru diverse proiecte, muzică de fundal pentru interviuri, muzică pentru prezentare de branduri, muzică conceptuală pentru o prezentare de modă la care inspirația au fost hainele șamd.

Iar acum lucrez la albumul Nopame în care am pus suflet și multă muncă că să fie ceva mai nou și diferit, pot să spun chiar îndrăzneț.

Într-o relație cu muzica

Muzica era acasă, tot timpul, peste tot, era Mama, Tata și Muzica cât eram mic. După ce s-a născut sora mea i-am făcut și ei cunoșțință dar cu forța… de asta la 8 ani arăta ca un băiețel metalhead cu lanțuri și brățări cu țepi, cu tricou Slipknot, din fericire a trecut repede peste și s-a mulțumit cu Tokyo Hotel… ohh the cringe!

Pe scurt și la obiect, am crescut teoretic într-o famile de muzicieni, din partea lui mama muzicieni, tata și el în tinerețe cânta cu diferite formații la nivel profesionist, dar asta s-a oprit când eu am făcut 2-3 ani și am rămas doar eu cu muzica. Aveam acasă pian, chitară, dar am început să studiez ca lumea la vârsta de 8 ani chitară clasică, să învăț teorie, vreo 4 ani, asta până când a ajuns un set de tobe la noi acasă… acolo s-a oprit totul și a luat o întorsătură gravă, TOBE + PUBERTATE = HAOS. La sfârșitul clasei a 8-a am făcut trupa MUSHROOM STORY și teoretic m-am mutat în sala de repetiție, eram acolo zilnic de dimineață până seara repetând, cântând, compunând și studiind.

Producător audio. Definiție

Unul frumos, pentru că, teoretic când faci cea ce îți place nu simți că lucrezi….ba da, când lucrezi la ceva ce nu îți place și ai deadline-uri, atunci da e muncă din aia neplăcută dar tot e mai frumos decât multe alte joburi.

Păi e ciudat când trebuie să faci cunoșțință cu părinții iubitei și te întreabă cu ce te ocupi și trebuie să răspunzi că ești producător și îți imaginezi ce le trece prin cap (niște rapperi tatuați pe față care fumează încontinuu sau niște urban monkși care sunt non stop amețiți și arată toți că Ricardo Villalobos). Dar este un job frumos pentru că teoretic din ideile unui artist producătorul poate să construiască o întreagă poveste și satisfacția din procesul producției și de la final e de neexplicat.

Producția pe timp de Covid

Din punct de vedere al proiectelor și evenimentelor anulate e nasoală, dar are și părțile bune. De exemplu, eu mi-am făcut ordine prin proiecte, am reluat idei vechi și am lucrat la ele, am și scos o piesă de care sunt foarte mulțumit, am scos un vinil test pentru Nopame și simt că am făcut ordine în idei și planuri de care înainte simt că nu am avut răbdare și timp. O văd ca o pauză de recreere și nu cred că sunt singurul cu părerea asta, chiar cred că pentru mulți artiști le-a prins bine din punctul acesta de vedere.

De acasă lucrez liniștit și cu un chef pe care nu l-am simțit de mult, îmi fac tabietul de rutină, ascult muzici pentru inspirație și încerc să fac ceva nou.

Când mi s-au anulat anumite proiecte importante care m-ar fi acoperit financiar multă vreme nu am stat pe gânduri și mi-am căutat ceva job, nu aveam timp de pierdut, dar până când am găsit un job am fost productiv din punct de vedere compozițional.

Proiectul actual este să termin albumul Nopame și să adaug toate elementele live care să completeze soundul electronic. Înainte să lansez piesa Nopame pe timpul pandemiei am cerut feedback de la prieteni, colegi apropiați și era unul critic și pozitiv. Cerințe în schimb, deocamdată, nimic, oricum muzical sunt concentrat pe finalizarea albumului.

Lucrul cu artiștii & soluții de criză

Soluțiile din perioada pandemiei erau pur și simplu să creăm awareness că nu am dispărut și am făcut niște live-uri cu DJ seturi în care am adăugat și producțiile noi. Pe lângă asta am acceptat niște joburi pentru o școală, să le creăm un colaj de povești cu coloana sonoră specifică temei și am ținut cursuri online despre instrumente și despre istoria și originile lor.

Sincer, industria s-a văzut trist în ultimele luni, trebuia să ne adaptăm, dar la nivel colectiv ne-a afectat grav festivalurile, cluburile mai ales. A fost bine că ne-am unit dar ce a lipsit… nu pot să răspund doar în numele artiștilor, pentru că noi am mai primit un ajutor de la stat dar nu toate domeniile artistice sau care au legătură cu evenimentele artistice au avut acest noroc.

Scena locală

Industria din România se ridică frumos, dar mă enervează că radiourile care difuzează pentru majoritatea lumii nu se gândesc să educe ascultătorii și țin monopol strâns. Mi-ar plăcea să fie și la noi cum e în Franța sau Anglia, unde radiourile naționale difuzează și încurajează toate genurile de muzică și oferă o platformă calumea pentru toate genurile nișate sau nenișate.

Sincer îmi place când recunosc o piesă românească la radio și nu mă deranjează, dar nu vorbesc de genurile pe care aș vrea să le aud. Sincer, pop-ul românesc se ridică la un nivel mai bun și aici nu mă refer la majoritatea popului pentru că muzica ușoară de la noi s-a transformat în raggaeton, trap țigănesc șamd. Că să îți răspund sincer, lipsește muzicalitatea și identitatea muzicală fără superficialitate.

La ce ai lucrat în ultimul timp

Ultima producție și singura lansată în perioada pandemiei este cea de la NOPAME, piesa A PINK KICK:

Colegul meu Melak își dorea de mult să facem o piesă mai Tech-House-ish și eu nu făcusem așa ceva pentru că nu prea mă atrage genul, dar am făcut-o în felul meu. I-am adăugat o parte melodică și una ritmică cu o percuție ce i-a oferit o parte organică, ceva ce nu prea auzi la genul ăsta.

Cât durează producția unei piese și care e procesul

Am avut producții cu instrumentalul, cu linia de voce + versuri pe care le-am făcut în 2 ore, dar în mod normal îmi ia cam 4-5 ore. Dar îmi place de obicei, după ce fac baza piesei să o pun la cuptor și să o scot după o zi/două și să o reanalizez, să reduc ce are în plus sau să adaug mai multă dulceață.

Artiști & trupe self produced

Nu e nevoie pentru orice trupă de producător, dacă o trupa ajunge la un nivel de înțelegere foarte echilibrată și dacă are experiență de studio, atunci nu au nevoie de producător, ci de un inginer de sunet bun. Dar oricărei trupe îi prinde bine un producător care să poată să pună în evidență avantajele soundului trupei.

Un sfat pentru cei cu frică de mers la produs

Statele Unite și Anglia sunt în topuri de 70 de ani pentru că au avut încredere tot timpul într-o ureche inteligentă exterioară, e normal să nu îți lași compozițiile pe mâna unui străin căruia nu îi cunoști gusturile muzicale. Ar trebui să apară mai mulți producători de trupe la noi nu doar producători de laptop de trap și de hituri.

Industria muzicala după COVID 19

Sunt optimist și îmi doresc ca industria asta să fie mai responsabilă și mult mai bine pusă la punct. Cred că e cazul să evoluăm și să ne ridicăm cu totul la un nivel, dacă suntem deja așa mari francofoni, să încercăm măcar și noi să luăm exemplu de la industria muzicală a Franței.