Ar fi vrut ca partea de promovare a trupei să fie externalizată și făcută de oameni care se ocupă strict de asta, dar a ajuns în timp la concluzia că un PR onest e mai bun decât o serie de comunicate și jpeg-uri. A crescut cu ideea de album și ar vrea ca oamenii să colecționeze în continuare ce au ei de scos în plan muzical. El e Bogdan Cotîrță, vocalul trupei timișorene Melting Dice și nu crede în bariere, decât alea pe care ți le pui singur:
Ai la dispoziție tot ce vrei, de la DAW-uri, la plăci de sunet sau microfoane profi, totul la prețuri mai mult decât accesibile. Există tot mai mulți profesioniști în România la care poți apela și tot mai ușor să îi accesezi și pe cei de afară. Deci, nu prea există scuze sau piedici obiective
Pentru ei urma anul cu cele mai multe apariții, cu toate astea, ultima perioadă le-a adus în sertar câteva demo-uri ce vor deveni piese, prima din ele va veni cel mai probabil luna aceasta și culmea, ăsta pare a fi momentul cel mai bun:
Pare că am trecut de faza lucrurilor spuse răspicat, de urletul anilor 90 sau de caruselul care au fost anii 2000 și ne asumăm și muzical faza de introspecție prin care trece generația
Cum s-au schimbat planurile în pandemie
Inițial am căzut în capcana ideii de adaptare, am încercat să găsesc răspunsuri, să fac planuri etc, dar apoi mi-am dat seama că e o ocazie bună să mă las puțin dus de val. Să îmi dau voie să nu fiu în control și să văd ce se întâmplă. Normal că îmi pare rău după anul care se anunța cel mai încărcat cu concerte de când existăm noi ca trupă, dar mă bucur că am ajuns să fim foarte prolifici în perioada asta și să ieșim din lockdown cu aproximativ 13 demo-uri cu potențial.
Ce crezi că ar trebui să facă scena locală in perioada asta
Nu știu dacă există o rețetă care să funcționeze în toate cazurile. Whatever works și important e să ieșim sănătoși la corp și la minte pe celălalt mal. Nu îmi imaginez că se vor schimba foarte multe, probabil vom reveni treptat la ce știam. Sper doar să mai găsim la locul lor cluburile de live, că și așa erau puține.
Single în 2020
Înseamnă că spui cu voce tare ce gândeai la un moment dat. Noi lansăm single-uri sub forma unor clipuri video care vin să sprijine muzica; ne este peste mână să scoatem un material audio care să conțină un single și probabil că dacă am face asta ar intra la categoria moft, răsfăț, cel mult experiment. Publicul este cel care alege modalitatea de livrare și tu trimiți pachetul la adresa dorită. Importantă rămâne muzica, iar aici lucrurile nu s-au schimbat, conținutul este ceea ce faci din el, ambalajul e doar ambalaj.
Single-uri pe bandă rulantă sau album
Eu am crescut cu idea de album, la fel cum alții înaintea mea au crescut cu single-uri, iar viitorul ne va arăta ce urmează. Nu ne propunem să facem albume conceptuale, deci nu e grav dacă lăsăm piesele să apară unele după altele în mod firesc fără să le conținem pe un material al lor. Însă câtă vreme vor exista oameni care vor dori să colecționeze muzică, vom scoate albume, ep-uri și ce o mai fi.
De la piesă la clip
Nu suntem pe linia de producție, nu avem standardizări, ne permitem luxul de a lucra cât e nevoie, dar și luxul de a fi impulsivi. Uneori săptămâni, alteori luni. Producția mai depinde și de producător, deci nu e în totalitate la trupă. Noi de obicei lucrăm pe o idee cu care vine unul din membrii trupei și o cizelăm până devine a noastră. Se întâmplă să ajungem la forma finală în câteva zile, dar uneori în câteva luni, după ce a mai stat și la sertar o perioadă. La primul album, Cord Cablu Creier am lucrat cu producătorul Alex Marton de la Firstline Production, iar EP-ul pe care probabil îl vom scoate anul acesta în toamnă este făcut 90% tot cu el. Restul de 10% a fost prima noastră colaborare cu Dan Georgescu și rezultatul se va vedea în următorul single pe care îl vom lansa cel mai probabil undeva în august.
Cat mai costă o lansare
Depinde cu cine lucrezi și ce resurse ai in-house. Partea de mix, master și producție ne-a costat câteva sute de euro (mai multe sau mai puține în funcție de când s-a întâmplat în timp), un clip bun trece lejer o mie de euro (chiar de mai multe în funcție de echipă, producție etc). În ultimii ani am ales să ne facem singuri clipurile, mai mult din dorința mea și a lui Sorin (tobarul trupei) de a ne exprima și în zona asta. Partea de producție audio am lăsat-o mereu în afara trupei, dar dacă va fi să intervenim aici probabil vom ajunge să o facem tot dintr-o dorință de a ne exprima ceva mai larg decât din nevoia de a face economie. Sunt foarte importanți toți cei care pun umărul la produsul final, noi am fi fost mult mai în spate azi fără acești profesioniști de la care învățăm enorm.
Principala piedică în lansarea unui single
Din fericire trăim vremuri care fac foarte facilă lansarea unui single, singura piedică reală rămâne lipsa de inspirație. Odată ce ai compus o piesă, singurele piedici care apar sunt cele pe care ți le pui singur. Ai la dispoziție tot ce vrei, de la DAW-uri, la plăci de sunet sau microfoane profi, totul la prețuri mai mult decât accesibile. Există tot mai mulți profesioniști în România la care poți apela și tot mai ușor să îi accesezi și pe cei de afară. Deci, nu prea există scuze sau piedici obiective.
Ce a prins cel mai bine
Muzical îmi e greu să aleg între ele, dar ziceam mai sus despre modalitatea nouă de exprimare în zona de video, astfel că cel mai mândru sunt de “Uitat”, fiind și primul la care mi-am asumat cu totul partea de videoclip. “Scunsa” este cel mai recent lansat și care a avut parte tot de o producție video in-house. Probabil ca cifre cel mai bine stă “Nu călcați pe soare”
Cine te inspiră
În ultima vreme suntem pe filmul “Foals”, dacă e să dau un nume cu care să fim toți de acord. În ce mă privește stau mult pe albumele The National în ultima vreme, o trupă pe care am ignorat-o destul de mult timp.
Scule și colaborări cu oamenii care trebuie
Tot ce tragem, tragem în studioul propriu care are parte de upgrade-uri cât de des ne permitem. Mixul, masterizarea și producția se fac în afara casei, iar aici am colaborat până acum cu Firstline production (Alex Marton & Luca Anselmi) și mai nou cu Dan Georgescu, pe care îi recomandăm din tot sufletul. O parte din noi lucrează în Reaper, alții în Logic, la recording folosim plăci Focusrite și M – Audio.
Cât de importantă e imaginea
Mult mai important decât ne convine să recunoștem. Pe partea de design am lucrat până acum (și sperăm că și de acum) cu Ovidiu Hrin, cel care a făcut atât partea de id a trupei, cât și prima noastră copertă. La video am lucrat excelent cu echipa de la Naiagram și cu cei de la Etos Videography. Recunosc că suntem puțin neglijenți la partea asta și că e loc de mai bine, uneori facem compromisuri în zona asta pentru că muzica e gata și stăm ca pe ace să o scoatem în lume.
Scena locală în ultmii cinci ani
Noi avem chiar cinci ani de când existăm ca trupă. Și la modul cel mai sincer suntem extrem de recunoscători celor care au reușit să ridice zona de alternative unde e acum. Era mai jos în urmă cu cinci ani, mult mai jos în urmă cu zece. Și aici meritul e al tuturor care aleg să se lupte în zona asta: trupe, cluburi, manageri de trupe, agenții, radiouri, publicații online și offline, și mai ales public. Toți aceștia aleg în fiecare zi să urmeze calea mai greu de urmat și să ignore strugurii copți din mainstream. Mă și simt cumva prost că am venit cam la gata, dar mă consolez că mai e mult de lucru și punem și noi umărul.
#Trending
De unde mă uit eu cred că ceea ce face diferența este disponibilitatea artistului de a-și asuma vulnerabilitatea, de a fi onest, de a împărtăși pe bune cu cei care ar putea să asculte. Pare că am trecut de faza lucrurilor spuse răspicat, de urletul anilor 90 sau de caruselul care au fost anii 2000 și ne asumăm și muzical faza de introspecție prin care trece generația. Poate că suna prețios ce spun, dar cred că abia acum am ajuns la faza în care începem să ne punem unele întrebări mai personale și să nu mai căutăm vinovați în afară, iar asta simte și în muzica pe care o facem sau o ascultăm. Restul sunt variațiuni pe temă data, câteva note, câteva intervale și câteva stări transpuse în muzică.
Cum a evoluat promovarea din România
Cred că a ajuns în etapa de DIY, desi avem tot mai mulți profesioniști care ne ajută și care fac o treabă foarte faină. Pentru mine a fost mult timp un subiect tabu. Ceva ce aș fi externalizat complet cu dragă inimă. Am înțeles încet, încet că nu pot scăpa de demonul ăsta și că promovarea nu are cum să fie ceva abstract care se întâmplă fără mine. Că trebuie să fie, la fel ca muzica pe care o scriem, despre noi, că nu comunicăm link-uri, jpeg-uri sau track-uri, ci vorbim despre noi. Chestie pe care dacă o faci la modul real poate fi destul de înfricoșătoare, dar pe care nu prea are sens să o faci altfel decât onest.