Asistăm parcă la o întrecere între branduri: cine mai mult și mai tare respectă drepturile omului, cine e mai eco, cine e mai responsabil social etc. Vorbim cu Ion Sîrbu, CEO la Clic Media Grup, care ne-a povestit ce rol are emoția în toată această ecuație, ce au de câștigat de fapt și de drept brandurile de pe urma implicării lor civice și de ce s-a schimbat (sau dacă s-a schimbat, totuși) paradigma comunicării în ultima perioadă.
În Republica Moldova, probabil totul a început în momentul în care brandurile din țară au căpătat „personalitate corectă și creativă”, râvnită a fi la fel de afectivă și activă.
Una din premise a fost societatea cu bagaj istoric divers, departe de una ideală împărțită 50/50: cei ce și-o doresc ideală și cei ce așteaptă ca cineva să o facă ideală, explică Ion Sîrbu.
Subiectele sociale
Emoția este unul din cele mai puternice argumente ale unei publicități. E componenta de aur ce asezonează orice mesaj, și care a ajuns în 2020 să treacă un proces de revoluție. Ca orice eveniment în advertising, poate fi privit din două părți, depinde ce vrei să vezi și ce poți să vezi, cât de matură este existența, inclusiv cea social-emoțională.
Acum în perioada des numită „complicată” orice manifestare socială, în 80% de cazuri având tentă de promovare, dă roade indiferent de scopurile adiacente (vizibilitate, creșterea brandului, credibilitate etc.). Acest proces are efectul spiralei – la fiecare inel devin tot mai vizibile scopurile secundare și acele sentimente de gratitudine brusc devin contrare. Acesta este riscul cel mare.
Schimbări de paradigmă
De ce se manifestă diferit pe parcursul anilor? O presupunere ar fi diversificarea brandurilor. Cele cu renume nu riscă să-și trădeze idealurile, iar cei la început de drum, devenită cea mai numeroasă pătură publicitară din ultimii ani, des aleg motto-ul „cine nu riscă - nu câștigă”. Posibilitățile tot mai largi și libere de manifestare pentru multitudinea actorilor brandificați permit adoptarea mijloacelor mai diverse și „nestandarde”, periodic efective, periodic scandaloase, periodic bune.
În Republica Moldova, probabil totul a început în momentul în care brandurile din țară au căpătat „personalitate corectă și creativă”, râvnită a fi la fel de afectivă și activă. Una din premise a fost societatea cu bagaj istoric divers, departe de una ideală împărțită 50/50: cei ce și-o doresc ideală și cei ce așteaptă ca cineva să o facă ideală. În acest moment apare fenomenul cerere-ofertă, oamenilor li s-a oferit posibilitatea, fie virtuală, de a contribui la creșterea valorilor.
Redefinirea moralistă
Libertatea de exprimare acum poate fi confundată ușor cu permisivitatea, inclusiv cu utilizarea instrumentelor de influență socială a jocului pe strunele emotive, de compasiune și pe dorința oamenilor de a participa la schimbarea lumii, în scopuri pur comerciale. Un gen de „scopul scuză mijloacele”. În multe cazuri aceste evenimente sunt conștientizate, dar oricum consumate, cu speranța că măcar un mic procent din acțiuni va atinge acel scop global – modelarea unei societăți active, implicate și adevărate.
Vinde activismul?
Direct nu, însă influențează alegerea. La fel și publicitatea demult nu impune, nu vinde, ci recomandă, oferă posibilități și oportunități, iar poziția activă e un argument greu în plus la celelalte caracteristici ale brandului. Des relațiile se schimbă din cerere-ofertă, satisfacere a necesităților, în simpatie - trend – ofertă. Într-un spectru din ce în ce mai îngust doar necesitatea pură generează consumul. Cumpărarea se percepe drept dar, iar vânzarea – șansă de a contribui. Relația brand - consumator devine din ce în ce mai apropiată și familiară.
În loc de concluzie
În 2020 socialul e un joc de noroc, în orice moment riști ca Roata Morii să-și schimbe direcția și de aici încolo totul să meargă pe dos. Însă, dacă acorzi corect instrumentele ca să fii auzit, înțeles și perceput, când echilibrezi scopurile comerciale cu cele sociale, ai de câștigat.