[Minte & suflet] Diana Lupu: Suntem în punctul în care este absurd să mai încercăm să negăm importanța rețelelor de socializare

În lipsa interacțiunii umane directe, rețelele de socializare sunt astăzi cel mai important mediu în care ne exprimăm, comunicăm, ne întâlnim, ne satisfacem o parte din nevoia de a socializa. Lumea reală și cea virtuală s-au contopit anul ăsta și am ajuns deja în punctul în care cu greu mai putem trăi fără online.

Și socializare, dar și însingurare, gustăm câte puțin din ambele de pe interent. Sau mai mult. Depinde de natura și de nevoia fiecăruia. Multe aspecte încă se redefinesc în această perioadă, crede psihoterapeutul Diana Lupu, și este important cum reușim să păstrăm măsura corectă între exterior și interior, între realitate și virtual.

”Suntem în punctul în care este absurd să mai încercăm să negăm importanța rețelelor de socializare. Problema apare atunci când nu avem grijă să păstrăm un echilibru între realitate și virtual, când activitățile noastre nu se mai impart între aceste două lumi, ajungem să trăim într-una singură și să uităm cum să ne raportăm la cealaltă.”

Povestim în continuare cu Diana Lupu, psiholog și psihoterapeut relațional în formare, despre atenția accentuată la minte și spirit din ultima vreme și aflăm care sunt nevoile clienților în pandemie, când vine vorba despre cele două.

Parcursul profesional

Oamenii și experiențele din jurul meu m-au inspirat și m-au determinat să aleg calea psihologiei. Relația terapeutică pe care am avut-o cu psihologul școlar a fost prima mea întâlnire cu acest domeniu, iar curiozitatea și fascinația mea au continuat în momentul în care m-am alăturat în perioada liceului Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.) unde am cunoscut o echipă de consilieri și activiști alături de care colaborez ca membru de echipă în prezent.

Am absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, iar mai apoi a urmat programul de master Formarea Formatorilor din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea București.

În prezent sunt psiholog și psihoterapeut relațional în formare, realizez emisiunea Love Is Fun but Complicated din cadrul publicației A List Magazine, susțin și desfășor programe pentru conștientizarea și combaterea violenței domestice. De asemenea găsiți articole publicate pe Pagina de Psihologie.

Ce presupune procesul terapeutic

A lucra cu un psihoterapeut înseamnă a construi o relație bazată pe încredere, deoarece în procesul psihoterapeutic cel mai semnificativ rezultat este oferit de relația care se consolidează în timp între specialist și client, iar apoi se adaugă tehnicile și explicațiile psihologice.

Ca să răspund și mai specific la întrebare, un proces terapeutic presupune exersarea și consolidarea conceptelor de încredere, vulnerabilitate, validare și apreciere. Într-un astfel de proces integrezi toate aceste concepte, și multe altele, ca mai apoi să le transpui și în relațiile semnificative din viața ta.

Multe din lucrurile pe care le-am menționat mai sus se încadrează pe lista beneficiilor, însă pe lângă toate acestea mi-ar plăcea să adaug câteva elementeesențiale: descoperirea de sine prin startul unui proces de dezvoltare persoanlă și ocazia de a fi ascultat fără judecată.

Nu funcționează cu împinsul de la spate

De multe ori întâlnesc persoane care sunt împinse de la spate să înceapă un proces terapeutic (aici mă refer la adulți, deoarece pentru copii și adolescenți situațiile sunt puțin diferite) însă astfel de situații funcționează destul de greoi. De cele mai multe ori oamenii apelează la un psihoterapeut în momentul în care simt că au încercat toate variantele posibile legate de problema pe care o au și nu știu ce să mai facă.

Personal, nu consider că există un moment în care ”ar trebui”, deoarece fiecare dintre noi este pregătit sau realizează anumite lucruri legate de propria persoană în momente diferite - ceea ce este potrivit pentru mine poate să fie total incompatibil cu tine. Astfel, fiecare persoană cere ajutorul unui psihoterapeut atunci când este pregătit și când începe să observe și să accepte anumite aspecte ale propriei persoane.

Nevoile clienților sunt diferite

Fiecare client are propriile nevoi atunci când vine vorba de relația terapeutică, însă trecând peste aceste specificități, îți dai seama că ai găsit terapeutul potrivit dacă poți spune: mă simt în siguranță; mă simt confortabil, chiar dacă unele ședințe mă scot din zona mea de confort; mă pot exprima fără a fi judecat, dar nu fără consecințe; mă concentrez mai mult pe interiorul meu, dar schimbările se manifestă și în interior; unori simt că lucrurile sunt complicate, dar simt că dobândesc abilități pentru a le descurca singur.

Perioada pandemiei utilă pentru timp în universul interior

Întradevăr trecem printr-o perioadă extrem de încercată și încărcată pentru noi toți. Însă, știm că orice situație, indiferent de gravitatea sau importanța ei poate să fie privită din perspective diferite. Astfel că, atunci când vine vorba despre pandemie, putem alege să ne concentrăm doar pe aspectele catastrofale și negative, putem alege să ignorăm tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau putem să alegem să fim vigilenți și să ne concentrăm și pe aspectele pozitive.

Știu că asocierea dintre aspecte pozitive și pandemie pare nepotrivită, însă cred că în această perioadă oamenii au învățat să își acorde mai mult timp universului interior, să ia o pauză de la graba continuă în care trăim și să stea cu propria persoană. Desigur, a sta cu noi nu este ușor, deoarece din punct de vedere emotional oamenii au experimentat emoții din spectrul negativ, acele emoții care ne provoacă disconfort. Iar învățătura legată de aceste emoții este că nu putem scăpa de ele și este important să învățăm să le gestionăm.

Ce primează

Cred că în momentul de față mulți oameni se luptă cu recuperarea normalității. Însă această luptă este extrem de dificilă, deoarece în fața noastră apar incertitudinea a ceea ce urmează și noua normalitate care pare că s-a instalat destul de bine în societate.

Cel mai stresant pentru oameni în acest moment sunt aceste două elemente: incertitudinea și acceptarea faptului că unele obiceiuri, locuri, comportamente nu mai sunt posibile acum, iar ceea ce știm despre pierdere este că ea ne reamintește constant cum era înainte și cum este acum. Pentru creierul omului impredictibilitatea pe mai multe planuri produce stres și diconfort crescut.

Alte dificultăți ale perioadei

Cele mai frecvente dificultăți cu care oamenii s-au întâlnit în perioada pandemiei (din ceea ce eu cunosc) au fost cele legate de dificultatea de a jongla între diferitele roluri – de mama, iubită, părinte, profesionist- sub același acopriș în același timp, managementul emoțiilor care provoacă disconfort, motivarea și delimitarea spațiului de lucru, managementul conflictului cu partenerul de cuplu, lipsa interacțiunii sociale. Lista ar putea fi mult mai lungă, dar acestea au fost cele mai frecvente situații cu care eu m-am întâlnit.

În această perioadă am recomandat foarte multe Podcast-uri, pentru cei care simt că nu mai au stare, atenție, răbdare sau să citească, de asemena câteva minute de respirație conștientă înainte să ne începem ziua (se găsesc tehnici ghidate foare eficiente pe Youtube), conectarea cu persoanele apropiate, realizarea unui program de lucru și de activități pe care să îl respectăm în mare parte și delimitarea spațiului de lucru cu cel în care ne relaxăm.

Grija față de minte și spirit, în ultimii ani

Majoritatea dintre noi știm că atunci când avem o rană este important să o dezinfectăm și să o bandajăm. Ei bine, atunci când vine vorba de rănile psihologice, cele care nu se observă, nu am fost învățați să le recunoaștem și ce să facem în astfel de situații.

Cred că evoluția acestei griji față de universul interior al propriei persoane a fost pusă în mișcare de factori precum: specialist cu care au început să vorbească și în special să normalizeze ideea de sănătate mintală, modele și personalități ale societății care au destigmatizat problemele legate de sănătate mintală (în general accesul la informație corectă de acest tip). Și, nu în ultimul rând, nevoia oamenilor de a se concentra pe interior, de a răspunde unor întrebări și de își acorda puțin timp în toată această lume agitată și grăbită.

Scăpăm de stres sau învățăm să îl gestionam

Cred că incertitudinea cu care ne confruntăm în ultima perioadă a apăsat accelerațiile stresului pentru mulți dintre noi. Această normalitate în care ne-am trezit de la o zi la alta este normal să ne acutizeze anumite emoții, în special stresul.

Din perspectiva mea, oamenii privesc stresul ca pe o emoție de care trebuie să scăpăm și caută soluții care să înlăture aceste sentiment.”Greșeala” apare în acest mod de gândire și în această orientare, deoarece soluția nu este ”cum scap/ cum înlătur?” ci ”cum gestionez?” Dacă ar fi să redenumesc termenul de stres, cred că l-aș înlocui cu: ”nu știu ce să fac”.

Influența rețelelor de socializare asupra adulților și copiilor

În ultima vreme, rețelele de socializare au devenit, mai mult ca oricând, principala sursă de comunicare, conectare și exprimare, iar acest lucru a ajutat pe mulți dintre noi și ne-a îndeplinit nevoia de a socializa și de a cunoaște. În ceea ce îi privește pe copii, de foarte multe ori curiozitatea îi impinge spre situații de risc în mediul online, fără să fie conștienți de acestea. Expunerea la informații eronate, la imagini Ia modele care promovează un anumit dip de imagine corporală sau stil de viață îi poate afecta.

Socializare sau însingurare, ce găsim online

Cred că avem câte puțin din ambele. Trăim într-o perioadă în care nu mai suntem limitați de timp sau distanță; ne putem conecta și reconecta cu persoane dragi aflate în celălalt colț al lumii, avem acces la informație, ne putem desfășura activitatea profesională datorită tehnologiei și lista ar putea să continue.

Problema apare atunci când nu avem grijă să păstrăm un echilibru între realitate și virtual, când activitățile noastre nu se mai impart între aceste două lumi, ajungem să trăim într-una singură și să uităm cum să ne raportăm la cealaltă.

Suntem în punctul în care este absurd să mai încercăm să negăm importanța rețelelor de socializare, însă cheia este în acest echilibru sau cel puțin în conștientizarea lui ”este prea mult, am nevoie de o pauză”. Astfel, cred că mulți oameni uită cum să se raporteze a realitate, se concentrează pe elemente specifice online-ului (like-uri, post-uri, mesaje) și uită cum să se raporteze la interacțiunea umană.

Preocuparea accentuată pentru imagine

Din ceea ce am observant, sunt multe aspecte care se redefinesc în ultima vreme și toată această redefinire nu s-a încheiat încă. În ceea ce privește imaginea de sine, nu cred că a apărut o preocupare nouă, însă cred că aceasta se înrădăcinează tot mai adânc.

Mediul online, valorile societății și modelele pe care le punem la dispoziție, toate acestea ne demonstrează că exteriorul este mai important comparativ cu interiorul. Putem observa felul în care se manifestă acest interes crescut pentru imagine prin faptul că nu suntem niciodată mulțumiți de ceea ce avem, cum arată corpul și hainele noastre; faptul că mereu ne dorim mai mult și mai mult, trage un semnal de alarmă legat de felul în care ne percepem și de cele mai multe ori nevoia de posesie vine din dorința și nevoia de a umple un gol interior.

Cuvântul anului pentru tine

Interior.