Cu cât înaintăm mai mult în 2020, cu atât ne obișnuim mai mult cu senzațiile stranii, de toate felurile. Dar, până la urmă, aceste senzații sunt dovada că ne adaptăm și căutăm alternative de a ne împrieteni cu noile condiții de viață, în continuă schimbare. Așa e și cu TIFF-ul de anul acesta. După ce a trecut prin multe scenarii de gândit, regândit, amânat, anulat, reprogramat, festivalul va avea loc într-o formulă diferită în perioada 31 iulie - 9 august 2020.
L-am întrebat pe Tudor Giurgiu, președintele TIFF, ce se va întâmpla anul acesta și, mai ales, ce nu se va mai întâmpla.
Suntem obligați să gândim o ediție de festival în cu totul alți parametri decât cei în care am făcut-o până acum – de la modul în care va fi făcut accesul publicului, de la felul în care va trebui să regândim fluxurile de spectatori și intervalurile dintre proiecții...
Nu vor mai fi săli pline-ochi cu oameni care stăteau pe scări, săli cu 1000 de oameni la filme românești, nu se vor mai da petreceri legendare, nu vor mai fi mulțimi de oameni. Vor fi, însă, ca de obicei, multe filme bune, revederea cu oameni dragi și discuții cu cineaștii români.
Despre pandemie și reinventare, relația dintre public și creatori și efectele acestei perioade în zona artistică, povestește Tudor Giurgiu după cum urmează:
Impresii & concluzii din pandemie
Sincer mie mi-a prins bine izolarea, a fost o perioadă foarte fructuoasă pentru mine, am lucrat la un scenariu de film, am citit mult, am făcut cercetare... nu am mai avut de ani de zile două luni atât de liniștite precum au fost acum martie și aprilie, de obicei eram în focurile de pregătire ale TIFF-ului și nu prea reușeam să fac nimic altceva înafară de TIFF.
Mi-a prins bine și că am putut petrece acest timp alături de cei apropiați, de cei dragi. Cred că toată perioada asta complicată ne-a arătat că putem să ne re-organiza viața de așa natură încât să putem și respira, să putem citi, să putem visa, să ne putem proiecta gândurile și proiectele în alt fel. Cred că a schimbat multe la noi, inclusiv modul de interacțiune socială (care oricum nu prea a existat).
Eu cred că e util să existe pauze de genul acesta, nu putem să alergăm, să gonim, să fim ca niște barbari cum spunea Baricco, să fim tot timpul în căutarea unor ținte și obiective. O perioadă de platou face bine.
Inspirația pe timp de criză
Nu știu dacă am fost neapărat mai creativ decât înainte, dar a fost foarte bine că am putut avea timp, timp mult, ore multe. Eu cu mine, cu lecturi și cu tot felul de idei care mi-au venit legate de filmul la care lucrez. Ori, asta cred că este important – am putut citi texte lăsate demult deoparte. Nu cred musai că creativitatea e alimentată direct de criză, dar cred că într-adevăr acest timp oferit nouă ne-a prins bine.
Proiecte. Alternative
Am fost destul de afectați de faptul că toate planurile legate de organizarea Galei Gopo și TIFF-ului s-au spulberat într-o clipă. Eu speram la începutul crizei că putem lăsa TIFF-ul pentru luna iunie, dar mi-am dat seama rapid că ar fi o utopie. Ca atare am trecut prin toate scenariile posibile – de la a nu le face deloc la a trece într-un format online – iar ușor-ușor ne-am gândit să încercăm să le organizăm totuși într-un format adaptat crizei, mai redus și respectând măsurile de siguranță comunicate de autorități.
Pe parte de film am avut noroc că nu aveam niciun proiect în filmare, mai toate proiectele la care lucram în calitate de producător erau fie în dezvoltare, fie în post-producție, așadar nu am fost sever afectați de această perioadă.
Efectele în zona culturală
Efectele sunt devastatoare în zona culturală pentru că în afara celor angajați la stat, indiferent că vorbim de teatre sau muzee, sunt foarte-foarte mulți oameni forțați să șomeze. Evenimentele, spectacolele și filmele care s-ar fi făcut în perioada asta nu se întâmplă pentru că nu ai foarte multe soluții de ieșire din acest tip de criză. Foarte puțini cred că au capacitatea și resursele de a se reinventa, de a produce conținut adaptat doar pentru online și oricum nu putem cere asta tuturor. Mă așteptam ca autoritățile să reacționeze cumva mai prompt, inspirându-se din modelul unor țări europene care au inițiat scheme de ajutor pentru sectorul cultural, dar acest lucru nu a părut o prioritate
Cred în continuare că sunt foarte multe instituții și companii independente care au fost foarte fragilizate de lipsa activității, sunt proiecte culturale care și-au pierdut sponsorii sau finanțările publice, în consecință eu cred că efectele sunt dramatice și oricât de mari ar fi imaginația, talentul și capacitatea acestor entități de a face schimbări, de a se reinventa... nu pot face asta singure, trebuie ajutate. Și, din păcate, așa cum am zis mai devreme, sectorul cultural nu a fost și continuă să nu fie printre prioritățile guvernului.
Cum ați regândit ediția 2020 TIFF
Anul acesta vom avea un TIFF-boutique, cu un program adaptat, dar care va păstra caracteristicile brand-ului TIFF demonstrate în cei 18 ani de până acum. Festivalul va arăta clar diferit din cauza măsurilor impuse de autorități, suntem obligați să gândim o ediție de festival în cu totul alți parametri decât cei în care am făcut-o până acum – de la modul în care va fi făcut accesul publicului, de la felul în care va trebui să regândim fluxurile de spectatori și intervalurile dintre proiecții... e o ediție care ne va solicita cu totul altfel și pe alte paliere, ne va solicita complet fibra organizatorică.
Ce se întâmplă anul acesta la TIFF
Pe scurt: multe filme bune, revederea cu oameni dragi, discuții cu cineaștii români și super cine-concertul Faust. Ne vom vedea pentru deschidere ca de obicei, în Piața Unirii, vom face tot acolo însă și închiderea care va fi de data aceasta mai informală.
Ambele filme, atât din deschidere (La Belle Epoque) cât și cel din închidere (Delete History) sunt de neratat. Alte două filme din program sunt clar printre recomandările mele de suflet - Thalasso, un film delicios despre toate toanele și modele epocii în care trăim și Patrick, un film foarte sensibil și delicat care va stârni ceva discuții.
Un mare highlight al programului este Retrospectiva Federico Fellini, un portret al marelui regizor pe care reușim să îl aducem publicului la 100 de ani de la nașterea sa - cele mai celebre pelicule ale lui, proiectate în premieră în copiile recent restaurate.
Deasemenea, în cadrul Zilelor Filmului Românesc vor avea loc multe premiere pe care sunt sigur că iubitorii de film autohton le așteaptă cu nerăbdare, mai ales după ultima perioadă.
Ce nu se va întâmpla anul acesta la TIFF
În primul rând nu vor mai fi acele săli pline-ochi cu oameni care stăteau pe scări, săli cu 1000 de oameni la filme românești... vor fi proiecții sold-out oricum, dar cu public destul de puțin, va fi o senzație stranie să vezi filmele de vârf ale festivalului văzute de 500 sau POATE 1000 de oameni.
De asemenea, nu vom mai putea avea legendarele petreceri, nu vom mai avea evenimentele de socializare cu invitații străini, de la TIFF Lounge, nu vor mai fi aceleași mulțimi de oameni, nu vom mai avea concertele uzuale de la Casa TIFF...
Prima ediție TIFF și cea din 2020
Timiditate. Rezistență.
Viitoare schimbări în relația dintre creatori și public
E dificil de făcut acum predicții, întrucât criza încă nu s-a sfărșit, ea continuă, chiar dacă la o altă dimensiune. Dar, în acest moment nu știm cu adevărat când și cum va fi finalul ei. Probabil că publicul va avea, în primă fază o retincență în a reveni la spectacole și evenimente, dar sper ca toți artiștii și creatorii, toți autorii de film și spectacol să aibă suficiente argumente artistice și să aibă suficiente demersuri creative pentru a convinge publicul că e important să revină, să vadă, să participe din nou la spectacol.
Relația dintre cei care sunt în spatele operei și cei care consumă produsul cultural e una absolut necesară, nu se poate altfel într-o societate normală. Probabil vom traversa o perioadă mai timidă la început, dar curând sper ca aceste două entități – artist și public – să se reapropie.
Cu ce speri să rămână oamenii după pandemie
Sper ca oamenii să rămână cu bucuria faptului că au petrecut un timp de calitate alături de cei dragi, de familie și de cei apropiați pe care poate, în alte circumstanțe nu i-ar fi văzut atât de des. Mie asta mie se pare cel mai important și sper să fie un mesaj legat de cum prioritizăm lucrurile la care să fim atenți și când revenim la normal.
Solidaritatea artiștilor
La începutul pandemiei zona artistică a fost complet debusolată, cred că mulți și-au dat seama rapid că perioada aceasta îi va afecta pe termen nedefinit și cred că a fost destul de mare haosul și lipsa de certitudine. Incertitudinea a afectat multă lume.
Ulterior am fost extrem de încântat să văd că artiști independenți, oameni din film, din teatru, cei care fac concerte s-au putut aduna deopotrivă și au creat alianțe, unele care nu cred că au fost conjuncturale, s-au creat asocieri pe termen lung pentru a-și susține drepturile și proiectele, pentru a convinge autoritățile că e important să îi asculte și să aibă încredere în strategiile lor.
Proiecte artistice care ți-au atras atenția în această perioadă
Mi-a atras atenția un proiect interesant semnat de o Galerie de Artă – SAC care a trimis celor care au aplicat pe site-ul lor lucrări semnate de artistul Dumitru Gorzo. Evident, mi-a atras atenția (era culmea să nu!) tot programul de filme și toate evenimentele de pe platforma TIFF Unlimited și am aplaudat și câteva demersuri originale în zona de teatru. Un astfel de proiect a fost cel al regizorului Bobi Pricop – Exeunt făcut cu trupa Teatrului Independent Reactor din Cluj.
