[Minte & suflet] Lucian Negoiță: Am mai traversat crize, avem capacitatea de reziliență. Avem nevoie de timp și să rămânem activi

Alunecăm printre manipulare, teamă și teorii conspiraționiste, iar când ni se pare că am prins ”zenul” de picior, bucuria triumfului este doar de scurtă durată. Ne scapă printre degete nopțile cu somn bun, siguranța zilei de mâine și speranța, ne ridicăm apoi și revenim pe culmile încrederii.

Fragilitatea echilibrului este tot mai pronunțată în această lume nouă, păstrarea calmului și rațiunii a devenit o muncă grea cu sine. Frica ne izolează, biocidele folosite compulsiv ne creează răni, orice exces este nesănătos. Psihoterapeutul Lucian Negoiță spune să fim atenți la noi, să mizăm pe buna măsură și să rămânem activi.

”Nu e bine să cădem nici în iresponsabilitate, dar nici într-o hiperprotecție venită din panică. Nu este bine nici să încurajăm la abandonarea oricăror mijloace de protecție și să promovăm teorii ale conspirației, dar nici să trăim într-un stres îngrozitor. Dacă rămânem într-o zonă de exces, putem dezvolta un coping de evitare, putem deveni mai plați afectiv, mai puțin empatici.”

Lucian Negoiță lucrează cu mintea și emoțiile oamenilor de peste 15 ani. Povestește în continuare despre ce înseamnă echilibrul în vremuri grele, despre trezirea mecanismelor de luptă și căutarea de soluții. Trecem în revistă cu el și ceea ce lipsește în România la capitolul sănătate mintală.

Traseul profesional

Fac parte dintre psihoterapeuții care cred cu tărie în puterea oamenilor care ajung în fața lor, oricât de dificile ar fi situațiile prin care trec. Cu toții ascundem în noi mai multe resurse decât ne putem închipui și educația emoțională potrivită ne poate salva, fie că ea este făcută în familie sau la psiholog. Unul dintre proiectele mele din acest moment se axează tocmai pe acest aspect– HepicHub este o platformă de psihoeducație și dezvoltare personală care duce mai departe cunoștințele din cabinet, prin cursuri, webinarii, școli de vară.

De-a lungul timpului m-am specializat în numeroase direcții, pe care le și predau studenților mei din București și Constanța, însă în cabinet de mai bine de 15 ani mă concentrez pe tehnici din terapiile scurte, terapiile cognitiv-comportamentale și hipnoza clinică. Terapiile cu mine includ multe exerciții pentru acasă, pentru schimbarea acelor gânduri și comportamente care ne mențin în cercuri vicioase.

În ciuda experienței mele, cine se uită în CV-ul meu nu are cum să nu vadă 11 ani care lipsesc. Sunt acei ani care m-au adus pe drumul psihoterapiei după îndelungi căutări și lupte interioare. Un accident stupid m-a făcut să îmi schimb planurile de a deveni pilot pe avioane de luptă la 18 ani, însă tot el m-a ajutat să găsesc în mine o adâncă putere de a reflecta, de a găsi ce e mai bun în mine și în cei din jur, de a împărtăși cu cei care trec prin anumite traume și cu familiile lor lucruri care pe mine m-au salvat.

Câteva beneficii ale psihoterapiei

Psihoterapia începe și în România să fie corect văzută ca o formă de ajutor necesar atunci când traversăm perioade dificile, când ne confruntăm cu emoții negative – lucru care ni se întâmplă tuturor de-a lungul vieții.

Beneficiile pot fi multiple. Dincolo de autocunoaștere, putem schimba mecanisme de autosabotare învățate din copilărie. Putem schimba credințe care ne limitează, învățate în mod inconștient de la părinți sau bunici. Putem să reducem vinovăția, rușinea, putem avea mai multă încredere în noi. Putem învăța cum să avem relații fericite, cum să fim mai buni părinți. Într-un cuvânt, putem să ne îmbunătățim calitatea vieții, putem fi mai fericiți.

Abordări terapeutice

De obicei oamenii apelează la noi atunci când sunt în criză. Când îi doare prea tare. Există mai multe formări terapeutice, fiecare potrivită pentru anumite probleme, fiecare cu limitările ei, și firește că fiecare client poate răspunde mai bine la o tehnică sau alta.

Astăzi, de exemplu, cea mai populară abordare terapeutică este școala cognitiv-comportamentală, care te învață “cum să gândești” în loc de “ce să gândești”. Terapia de cuplu și de familie, terapiile scurte strategice, cele axate pe soluții sunt alte posibile abordări.

Relația potrivită terapeut-client

Dincolo de tehnici sau specializările terapeutului, cea mai importantă pentru schimbare este relația cu psihoterapeutul. Un sfat pentru cine merge pentru prima oară la terapie – luați-vă 10 ședințe în care să testați formarea acestei relații. Sunteți în locul potrivit dacă vă simțiți ascultat, validat, înțeles, dacă nu vi se sugerează într-o manieră directivă ce să faceți, dacă nu sunteți criticat sau dacă terapeutul nu vorbește mai mult despre el decât despre tine.

Problemele românilor în pandemie

De o lună constat o creștere a solicitărilor în zona tulburărilor de anxietate, a tulburărilor obsesiv-compulsive, a ipohondriei. Oamenii au nevoie să înțeleagă, au nevoie să se simtă în siguranță.

Intimitatea forțată într-o perioadă cu mult stres emotional a dus în unele cazuri și la apariția de probleme în cuplu sau în familie. Unii oameni s-au plâns de lipsa intimității - gândiți-vă la cupluri, la adolescenții care s-au simțit sufocați sau hiperprotejați.

Alți oameni au acuzat absolut firesc pierderea unui job, deteriorarea unui statut social, a unor avantaje materiale. Cei mai fericiți au fost cei care au reușit să se reconecteze cu ei înșiși, cu familiile lor; și-au dat ritmul vieții mai încet, s-au odihnit mai mult.

Fragilitatea echilibrului în această perioadă

Creierul nostru emoțional reacționează de zeci de mii de ani la fel. În momentul în care simțim frică, apar comportamente de protecție, de control. Frica ne face să evităm, ne ține la distanță. Ne este frică de boală, de moarte, de suferință și e normal să ne protejăm, însă unii dintre noi pot exagera cu unele măsuri, pot ajunge la o izolare totală când nu este cazul, pot ajunge să își creeze răni în încercarea de a dezinfecta orice centimentru de piele de zeci de ori pe zi.

Nu e bine să cădem nici în iresponsabilitate, dar nici într-o hiperprotecție venită din panică. Nu este bine nici să încurajăm la abandonarea oricăror mijloace de protecție și să promovăm teorii ale conspirației, dar nici să trăim într-un stres îngrozitor.

Metode de ajutor terapeutic

Fiecare om e unic, așa că și terapia trebuie să fie personalizată după specificul și nevoile lui. În cabinet întotdeauna caut metode potrivite pentru fiecare persoană. De exemplu, dacă apare problema lipsei de intimitate, lucrăm astfel încât mintea noastră să nu se lamenteze prea mult, ci să caute soluții. Facem un brainstorming: cum putem crea un spațiu și un moment în zi doar pentru noi? – poate alegem mașina, poate reorganizăm casa. Soluțiile au mereu rolul de a liniști, și cu disciplină ele pot fi implementate.

Apoi: când ne pierdem locul de muncă sau avem o dificultate în familie, nu trebuie să ne lăsăm pradă depresiei sau unui comportament de evitare. Lucrez cu pacienții mei pe trezirea mecanismelor de luptă. Ne căutăm un job nou, rămânem prezenți, căutăm alternative.

Trebuie să ne confruntăm cu fricile. Inclusiv dacă tindem să ne izolăm excesiv, trebuie să găsim curajul în noi de a păstra un echilibru și de a merge către ceilalți.

Ce ne poate afecta cel mai tare

Partea emoțională este foarte afectată atunci când lași ca viața de zi cu zi să se schimbe fundamental și reiei în continuu gânduri negative. Efectele pot fi inclusiv la nivel psihosomatic.

Cea mai mare sursă de stres acuzată de pacienții mei în perioada stării de urgență a fost lipsa interacțiunilor sociale, iar atacurile de panică, depresia și accentuarea dependențelor au fost cele mai frecvente efecte – în cazul ultimului dintre acestea, de la dependența de substanțe interzise până la cea de calculator.

La ce să fim atenți mai departe

Este necesar să fim în continuare prudenți, atenți la comportamentele noastre sociale, însă orice exces aparține patologiei. Oamenii își reiau încet-încet un curs firesc al vieții și este bine să se întâmple așa. Am mai traversat crize și avem capacitatea de reziliență, de adaptare și de revenire după câte o traumă sau schimbare bruscă. Avem nevoie de timp și să rămânem activi.

Dacă rămânem într-o zonă de exces, din păcate e posibil să apară repercusiuni și pe plan emotional – putem dezvolta un coping de evitare, putem deveni mai plați afectiv, mai puțin empatici.

Comunicarea în pandemie

Pandemia ne-a făcut să apelăm mai mult la mijloacele online de comunicare și la rețelele de socializare. Muncim, socializăm în mediul virtual, însă unii dintre noi pot rămâne blocați acolo.

Problemele care pot apărea sunt multiple, mai ales pentru cei care lucrează în continuare de acasă. Mulți dintre ei ajung să nu mai aibă o delimitare între muncă și timp personal, și atunci trebuie să învețe să fie mai asertivi, să pună limite, să prevină un potential burnout sau deteriorarea relațiilor cu cei de acasă, de la parteneri de cuplu la copii. Când nu mai reușești să ai grijă de tine, nu mai poți avea resurse nici pentru cei dragi. Timpul personal și de familie trebuie protejate.

Agora din online

Așa este, agora s-a mutat în online și e imposibil să nu funcționăm fără a fi prezenți și aici, însă omul continuă să rămână măsura tuturor lucrurilor. Dacă învățăm să respectăm în mediul online aceleași valori și principii pe care le respectăm și în viața obișnuită, nu ar trebui să fie nicio problemă.

Din păcate, știm cu toții că prezența online are multe filtre. Răceala unui ecran reduce empatia și abstractizează mult prea mult prezența interlocutorului, redus de la o ființă umană la o sumă de pixeli. Ne simțim protejați de un ecran, de o identitate falsă, ajungem să ne exprimăm furia sau nemulțumirile uneori într-un mod agresiv.

De cealaltă parte, însă, creierul nostru emotional reacționează la fel de puternic, nu știe să facă diferența între stimuli fini. Pentru cei care devin victime în urma unor astfel de interacțiuni online, recomand învățarea unor strategii de detașare și păstrare a calmului, de la centrarea pe respirație la folosirea unui “kit de urgență” emoțional. Avem nevoie de minim jumătate de oră pentru a ne calma, așa că o plimbare de 30 de minute îi dă creierului suficient timp pentru schimbarea stării la nivel de neurotransmițători.

Influența rețelelor de socializare asupra adulților și copiilor

Deși copiii, adolescenții se adaptează mult mai ușor la acest mediu, asta aduce și marele pericol de a dezvolta dependențe. Există și alte pericole pentru copii, acelea de a fi atrași în rețele de pornografie și acte de pedofilie, bullying-ul există și aici. Este nevoie de o supraveghere atentă și aici din partea părinților. Însă sunt și studii care ne arată că unele activități, jocuri pe PC le pot stimula activitatea cerebrală, le pot dezvolta abilități cognitive.

Din păcate pentru persoanele care suferă de o fobie socială, de timiditate, online-ul este o modalitate de evitare a relațiilor reale, concrete. Pe viitor cred că vom avea dificultăți aici pentru că sunt mulți tineri care care preferă acest mediu și ajung să trăiască însingurați.

Eu fac parte din altă generație. Noi ne jucam pe străzi cândva, însă jocurile de astăzi sunt create pe Tik Tok sau urmărite pe Twitch. De aici și pericolul depresiilor, al însingurării, pentru că socializării electronice îi lipsește componenta umană, fizică. Studiile clinice ne arată că sinuciderile adolescenților și depresia la vârste timpurii sunt în creștere.

Oamenii sunt mai atenți la sănătatea lor mintală și emoțională

Așa este, inclusiv existența acestui material e o dovadă a preocupării pentru dezvoltarea personală. Oamenii au nevoie să învețe despre emoții și gestionarea lor. Au nevoie să înțeleagă cum îi poate ajuta psihoterapia. Trendul este internațional: odată cu evoluția socială, economică și acoperirea nevoilor de bază este firesc ca preocupările noastre să fie legate și de gândurile și emoțiile care ne guvernează.

Pe de altă parte, evoluția tehnologică și viața în marile centre urbane vin cu probleme și nevoi specifice. Acceptarea mersului la terapie ca pe ceva firesc, publicarea cărților de psihologie practică, apariția de cursuri de psihoeducație și dezvoltare personală cum sunt și cele de la HepicHub, accesul la studii profesioniste și popularizarea de către presă a temelor fundamentale fac ca generațiile de acum să fie foarte norocoase și să aibă la dispoziție niște instrumente importante de igienă mentală și de relaționare sănătoasă.

Stresul și componentele sale

Pe unii oameni acest cuvânt îi sperie, însă stresul are două componente. Cea negativă, distresul,  ne afectează sănătatea fizică și emoțională atunci când este în exces. Apar burnout-ul, depresia, epuizarea și somatizările. Corpul reacționează prin boli. Însă stresul are și o componentă pozitivă, eustresul, care ne poate mobiliza înaintea susținerii unui examen, a unui pericol. Ne poate da o energie care ne ajută să depășim provocările.

Preocuparea excesivă de imagine

Cu siguranță oamenii au fost dintotdeauna preocupați de imagine, de statut, există chiar și o dependență de sine însuși. Observ că în mare parte tinerii marșează pe construirea unei imagini de sine prin mediul online – fotografii, postări, clipuri bazate pe imaginea fizică, exterioară, de cele mai multe superficiale, raportate la un trend social, copii ale unor modele și valori îndoielnice, toate în căutarea succesului.

Ca terapeut pot cu ușurință să observ de multe ori în spatele unei dependențe de selfie-uri și like-uri o nevoie de apreciere care lipsește în mediul familial, în special de la părinți. Copiii, tinerii și chiar și adulții care nu au trecut peste traumele copilăriei simt nevoia să epateze atunci când nu sunt apreciați acasă, când nu sunt văzuți, când sunt mereu criticați, când nevoile lor emoționale sunt ignorate de părinți prea ocupați de job-uri sau de propriile probleme.

Posibile consecințe

Consecințe sunt însă la nivel emoțional. Când există o preocupare excesivă pentru imaginea exterioară, golul sufletesc deja existent se adâncește. Stima de sine, imaginea de sine, încrederea în forțele proprii scad. Lipsa unor structuri interioare solide ale personalității ne expune unor tulburări emoționale precum depresii sau anxietăți. Dacă există probleme, ele trebuie tratate.

Revenind la construcția imaginii publice, ea e bine să se fundamenteze pe lucruri existente. Să oferim modele de inspirație atunci când putem avea poziții de experți. Aceasta nu înseamnă neapărat că trebuie să avem o diploma de doctor, ci poate fi dobândită și prin experiență - în situațiile în care cineva suferă o pierdere, de exemplu, el își poate folosi experiența pentru a ajuta alți oameni, împărtășind lucrurile prin care a trecut și ce anume a făcut.

Schimbări referitoare la statut & munca ale perioadei

Închipuiți-vă că noi, oamenii, suntem ca o masă cu patru picioare. Dacă vrem să fim în echilibru trebuie să avem acțiuni pe toate cele patru picioare ale mesei. Unul îl reprezintă familia, relația de cuplu, copiii, altul îl reprezintă jobul, ceea ce muncim. Al treilea aparține grupurilor și în sfârșit ultimul picior este cel al propriilor noastre nevoi, de libertate, spiritual și pasiuni. Aici, unii dintre oameni se identifică cu munca, se valorizează prin statutul profesional și resursele financiare. De multe ori munca este singurul picior al unei mese care suferă de dezechilibru.

Mulți oameni din cabinetul meu se valorizează prin acest rol – “eu sunt jobul meu”. Femei care au preferat să își sacrifice viața de familie pentru carieră pentru că modelul din copilărie a fost unul al indepedenței feminine. Bărbați care văd stima, statutul profesional, mașina și vila nou cumpărate ca pe forma supremă de apreciere, de validare. Sunt cei care lucrează întotdeauna peste program, chiar și după ce împlinesc 30 de ani, și care ajung de multe ori la burnout. Ei bine, în momentul în care ei își pierd joburile, devin foarte expuși la depresie reactivă. Jobul este o pierdere reală, ajung să piardă o parte importantă a propriei identități.

Pierderea jobului nu e singura schimbare semnificativă: faptul că multă lume a trecut la lucrul de acasă a făcut imposibilă existența scenei sociale necesare pentru etalarea statutului. Așa putem explica și comportamentele exagerate pe care le vedem acum, după relaxare – dornică de recuperarea acestei scene, multă lume iese foarte mult, petrece mai mult ca înainte, epatează prin vestimentație. Este doar un mecanism de coping și o metodă de recuperare a statutului.

Lipsurile României, la capitolul sănătate mintală

Lipsesc servicii de suport postclinice pentru cei care suferă de diverse dependențe, pentru cei cu tulburări mentale sau tulburări de personalitate. Nu sunt ajutați să fie integrați social, în continuare sunt marginalizați și izolați, fără a li se oferi posibilități de integrare în educație și profesional.

Altfel, psihoterapia în România rezistă prin plățile directe ale oamenilor care sunt deschiși și au curajul de a ne cere ajutorul. Ca psihoterapeut pot spune direct: serviciile noastre nu sunt decontate de către stat. Nu ne putem compara cu statele occidentale aici. Și eu și mulți colegi oferim și servicii pro-bono categoriilor defavorizate. Există multe aspecte care pot fi îmbunătățite, și vârsta m-a făcut să fiu mai răbdător. Mă bucură să văd deschiderea generațiilor tinere către acest gen de servicii.

Cuvântul anului 2020

Cuvântul ar fi adaptare. Suntem supuși unor schimbări bruște și avem nevoie de adaptarea la nou pentru a fi funcționali. Să nu uităm că inteligența înseamnă capacitatea de adaptare la mediu.