[Single de Romania] Lucia: Publicul devine din ce în ce mai matur și mai apropiat de noi

În încercarea de a afla cum o mai duc trupele nu neapărat din zona comercială în perioada asta, inevitabil apar niște numitori comuni. Printre ele, frica sau refuzul radiourilor de a le promova muzica, chiar dacă multă sună excelent.

Ușor, începe să se contureze și o imagine a bugetului pentru un videoclip în underground-ul românesc, dacă e să judecăm după repetiția pe aici a sintagmei „câteva mii de euro”, iar Lucia o confirmă:

Ce știu sigur e că fără niște mii de euro e greu să faci un clip care să nu arate foarte DIY, dacă vrei o producție ca la carte. Cred că pot să număr pe degete clipurile românești cu buget de underground care mi-au plăcut în ultimii ani, e complicat atunci când nu există resurse

Lucia abia așteaptă să treacă valul de trap, tradus foarte bine din Vest, e mai degrabă adepta albumului decât a single-urilor date pe bandă și ar vrea ca trupele mici să nu se lase de muzică acum, în cea mai încercată perioadă a deceniului, numită sec, pandemie.

Cum s-au schimbat planurile în pandemie

Până acum am fost puțin confuză și tristă, în mare parte, pentru că nu știam exact când o să ne reluăm activitatea, dar deja avem planuri pentru concerte începând cu sfârșitul lui iunie. Planurile nu s-au schimbat propriu zis, cât s-au pus puțin pe hold.

Ce crezi că ar trebui să facă scena locală in perioada asta

Cred că ar trebui să existe cât de multă susținere posibil pentru trupele mici și foarte mici, care au fost lovite cel mai mult de situație. Sunt convinsă că există artiști la început de care nici nu am auzit încă și sper să nu fie descurajați de ce s-a întâmplat în perioada asta și să-și continue proiectele. Îmi place să cred că toți artiștii vor reveni cu forțe proaspete, deși am tot auzit, din păcate, de oameni care s-au lăsat de muzică pentru că a devenit aproape imposibil de trăit din asta acum. 

Foto: Cristian Șuțu

Single în 2020

Pentru mine, single-ul a însemnat mereu precursorul unui material mai extins, fie el EP sau LP. Cel puțin așa văd eu lucrurile, deși între timp am văzut că mulți artiști lansează doar single-uri, fără să creeze vreo așteptare pentru un întreg, un ceva care să-l cuprindă după aia. Ca suport, clar digitalul e prevalent, nu cred să merite investiția într-un suport fizic pentru o singură piesă. 

Foto: Năluca

Single-uri pe bandă rulantă sau album

Album, cu single-uri pe bandă rulantă înainte, în timpul și după lansarea lui. 

Foto: Raluca Margescu

De la piesă la clip

E destul de greu de zis cât ne ia în medie tot procesul, pentru că am lucrat la mai multe piese deodată și niciodată n-am încercat să grăbim nimic. Pentru albumul trecut am scris demo-urile (pian, voce), după care am meșterit (cu Dan Georgescu, Alexei Țurcan și Robert Acsîntoaie) vreun an la ele, fără să ne axăm pe una anume ca single. Abia după ce le-am avut pe toate gata ne-am uitat la ele în ansamblu și am ales prima piesă pe care să o lansăm ca single cu videoclip (care a fost FRTHR).

Cat mai costă o lansare

Nu cred că am tras linie niciodată, pentru că am norocul să se ocupe de asta cei de la Overground Music, care mă ajută cu tot, de la management, la PR, la evenimente. Ce știu sigur e că fără niște mii de euro e greu să faci un clip care să nu arate foarte DIY, dacă vrei o producție ca la carte. Cred că pot să număr pe degete clipurile românești cu buget de underground care mi-au plăcut în ultimii ani, e complicat atunci când nu există resurse. 

Foto: Năluca

Principala piedică în lansarea unui single

O să zic lipsa de platforme de promovare în afară de online? Nu știu. Pentru artiștii mainstream, ale căror single-uri sunt exact ce caută radiourile de tip CHR, cea mai mare piedică e concurența, pentru că în mainstream se scot single-uri pe bandă rulantă. Muzicienii din underground știu că radiourile de genul ăsta nu le vor difuza niciodată piesele pentru că riscă să-și nemulțumească ascultătorii și e un risc pe care nu și-l asumă niciodată. Cred că aici suferă România, ar fi foarte cool dacă un radio mare ar spune "oare cum ar fi să ne asumăm un mic risc o dată pe lună?", sau o dată pe an, dar nu am văzut să se întâmple asta. 

Foto: Năluca

Ce a prins cel mai bine

Probabil "catastrophe", pentru că e și una dintre piesele mele preferate de pe cel mai recent album (Samsara). Asta și pentru că e atât de diferită ca sound de primele piese pe care le-am lansat vreodată și feedback-ul a fost unul foarte bun, oamenii au reacționat pozitiv la schimbare.

Cine te inspiră

Mi s-a părut super simpatic ce a făcut Tom Rosenthal pentru lansarea single-ului Hope: videoclipul e compus din filmări primite de la oameni și e super mega drăguț. Mi-ar plăcea super mult să facem și noi ceva de genul ăsta, știu că nu e o idee nouă, s-a mai tot făcut, dar e o modalitate de promovare chiar simpatică.

Scule și colaborări cu oamenii care trebuie

Din fericire nu îmi mixez eu single-urile, asta ar fi un dezastru colosal. De ascultat, ascult pe monitoare Yamaha HS8 și sunt absolut perfecte pentru ce am eu nevoie când compun și când ascult. Pentru albumul Samsara de mix s-a ocupat tot Dan Georgescu, care e și rezident la Unda Recording, unde am lucrat la producție/înregistrare/mix. Recomand de fiecare dată cu dragă inimă Unda, pentru că pe lângă faptul că știu cât de migălos a fost construit totul acolo și câte scule la care mă uit ca la mașini străine au, e extraordinar de cozy.

Cât de importantă e imaginea

Destul de importantă, că până la urmă e ambalajul single-ului, dar nu mai importantă decât cum sună cântecul în sine. Grafica a fost făcută in house tot la Overground Music până acum, artwork-ul pentru Samsara e semnat de Sergiu Mitrofan și restul de postere și chestii și trestii pentru online de Cosmin Ionescu.

Foto: Raluca Margescu

Scena locală în ultimii cinci ani

Legat strict de muzică, schimbarea mi se pare una în bine, pentru că tot ce am auzit în ultimii cinci ani sună din ce în ce mai fresh. Mă bucur enorm când mai descopăr muzicieni români care scot piese cu un sound recognoscibil, individual, care nu "sună ca aia". Legat de public, că e și el o parte foarte importantă din muzica românească, în cazul meu am observat că publicul devine din ce în ce mai matur și mai apropiat de noi, chiar aș putea zice mai implicat. Observ asta și în statisticile de pe social media, unde media de vârstă a crescut de la 18-24 la 25-34 de ani.

Foto: Năluca

#Trending

Industria de la noi sau pe cea internațională? La noi mi se pare că a venit acest val de trapperi care a preluat ce se întâmplă în State și, după părerea mea total neavizată în materie de trap, există doar câțiva oameni care fac o treabă bună. Nu vreau să fiu rea, dar abia aștept să dispară acest trend. Nu mi se pare absolut deloc cool să iei un tipar de-a gata și să decupezi ceva fix pe conturul ăla doar pentru că e cool. Și să mai decupezi și strâmb.

Personal, nu cred că m-am ghidat vreodată după vreun trend anume, dar clar am fost influențată în compoziție de ce ascultam în perioada respectivă. Nu cred să fi avut vreodată în playlist doar "ce e la modă", mereu e un amestec de nou și vechi și foarte vechi. Ca să citez formația Dolly, "la modă e tot ce îmi convine". 

Foto: Bracelet Pictures

Cum a evoluat promovarea din România

Clar totul e mult mai organizat, există mai multă atenție la toate aspectele: PR, social media, grafică, tot. Asta e partea bună. Partea rea e că simt că totul ajunge la o comunitate restrânsă aici. Promovarea online, în engleză, targetată spre alte țări, e mult mai eficientă și continuă să atragă mai mulți ascultători din afară decât din România, cel puțin în cazul meu. De ce? No idea. Cum să facem să atragem atenția mai multor români cu ce se întâmplă în underground? Absolutely no idea.