[Minte & suflet] Cătălina Olteanu: Sanatatea unei societati inseamna sanatatea fiecarui individ in parte

Se mai relaxasera mentalitatile si judecatile referitoare la cine merge la psihoterapie si in Romania, dinainte de noul normal. Dar tot departe eram si suntem inca. Pentru ca sanatatea mintala vine mai la urma pentru multi romani, dupa restul nevoilor: fizice, financiare, de statut si imagine etc. De cand cu pandemia, insa, psihologul Catalina Olteanu spune ca oamenii au descoperit anumite stari emotionale tot mai greu de suportat. Si au cerut ajutor.

”Numarul de solicitari pentru terapie a crescut inca din perioada starii de urgenta, care tot ce a facut a fost sa puna si mai multa presiune pe niste stari emotionale care existau deja. Majoritatea clientilor, care au solicitat terapie in aceasta perioada, mi-au spus ca isi doreau de multe luni sa inceapa un proces psihoterapeutic, dar ca “asteptau ceva”, nu stiau exact ce”.

Vorbim cu Catalina Olteanu, psihoterapeut integrativ, despre problemele de care s-au plans cel mai tare oamenii in acesta perioada. Tot ea ne spune care sunt ”becurile rosii” si de ce, atunci cand se aprind, ar fi bine sa cautam sprijinul unui psihoterapeut.

O scurta prezentare

Inainte de fisa postului sunt Femeie, apoi Mama si Iubita, Om cu toate rolurile pe care le implica o viata normala, sociala. Profesional vorbind, mi-am inceput parcursul prin Facultatea de Psihologie in 2005, ulterior mi-am imbogatit experienta prin cursuri de Lifecoaching, Analiza Tranzactionala, Leadership si NLP, iar mai apoi am simtit sa cresc professional si emotional printr-o formare in psihoterapia integrativa. Am ales sa ma specializez ca psihoterapeut integrativ si sa iau tot ce stiu si din celellalte domenii ca instrumente in cabinetul terapeutic.

Psihoterapia pe care am ales sa o practic este un tip de interventie care asa cum ii spune si numele, ajuta omul la a-si cunoaste, dezvolta si integra toate cele 5 dimensiuni ale unei fiinte umane si anume psihicul (mintea sa, ganduri, perceptii, convingeri), fizicul ( corpul), afectul ( emotii, sentimente), comportamentul ( obiceiuri, comportamente, reactii) si spiritul( sufletul).

Ce beneficii are lucrul cu un psihoterapeut

Sa lucrezi cu un psihoterapeut inseamna ca ai ales sa iti fie mai usor si mai bine. Inseamna ca ai ales sa nu mai cari tot greul prin care treci singur, ci ai depasit faza de narcisism, “Sunt bun la toate, ma descurc singur” si accepti ca esti om si ca este atat de normal si de firesc sa ceri ajutor de toate felurile, deci iata si ajutor psihoterapeutic.

Daca mergi la service cu masina este pentru ca stii ca mecanicul respectiv stie sa gaseasca defectiunea, sa evalueze daunele si costurile si implicit sa o repare. Deci iata ca nu te chinui (sper) singur in garaj, nu te apuci sa studiezi mecanica si iti folosesti timpul si energia mult mai util, ducandu-te la un specialist.

Sa lucrezi cu un psihoterapeut inseamna ca ai observat deja in viata ta cum se repeta anumite situatii si tipare comportamentale in timp si poate doar cu oameni diferiti. Poate ca deja te-ai trezit de mai multe ori in aceelasi situatii, reactionand la fel si nestiind cum sa faci altfel. Un psihoterapeut te poate ajuta sa te vezi pe tine si situatiile, contextele si oamenii din viata ta din mai multe perspective pe care poate pana acum nu le-ai luat in calcul.

Prin psihoterapie iti poti gasi raspunsurile si solutiile pe care le cauti pentru tine, relatiile tale, viata ta personala si profesionala. Prin psihoterapie iti poti incheia mai usor etape din viata, pierderi (decesul unei persoane iubite, divort, concediere) pentru a putea incepe altele. Alaturi de un psihoterapeut poti identifica blocaje si raspunsuri comportamentale si emotionale inconstiente, despre care stiai sau nu stiai ca iti sabotau succesul, implicarea in relatii, accesul la a trai o viata buna asa cum cred ca fiecare dintre noi isi doreste.

Relatia terapeutica cu incredere si siguranta

Din experienta mea atat de psihoterapeut cat si de client in psihoterapie este ceva ce simti. Te simti vazut, auzit, inteles, protejat si sustinut. Nu te simti judecat si pus la zid pentru nimic din ce gandesti sau spui, ci din contra. Simti incredere si siguranta.

Simti o alianta terapeutica, o complicitate cu terapeutul in a te ajuta sa explorezi nu sa etichetezi si sa judeci, ci sa fii curios in privinta ta, a gandurilor si comportamentelor tale, a emotiilor tale. Simti ca este acolo pentru tine, ca esti liber sa te exprimi atat verbal cat si cu emotiile la vedere. Ceea ce putine sau spre deloc din relatiile noastre dinafara cabinetului nu ne permit.

In cabinetul terapeutic nu trebuie sa fii intr-un fel anume cum adesea societatea si oamenii din jur asteapta de la noi, ci poti fi tu insuti. Imi place sa spun ca ora mea de psihoterapie personala este locul si timpul meu pentru mine, este momentul intalnirii mele cu mine.

Semnele care ar trebui sa ne duca inspre psihoterapie

O persoana ar trebui sa acceseze un astfel de serviciu cand:

Nu mai gaseste raspunsuri si solutii la probleme.
Cand suferinta emotionala si psihica a devenit parte din viata (anxietate, episoade depresive, relatii conflictuale acasa si la munca).
In urma unor evenimente cu impact traumatic (accidente, deces, divort, nasterea unui copil care vine la pachet cu enorm de multe schimbari mai ales cand este primul copil, pierderea unui loc de munca).
Invartitul in cerc in aceleasi situatii repetitive.
Apare nevoia unei schimbari, cand viata pare ca si-a pierdut orice gust.
Observi ca ai dificultati in a simti orice, in a te implica emotional, in a te simti viu.
Nu poti iesi dintr-o relatie abuziva, care iti face rau.

Cum se vad oamenii in pandemie

Efectele se vad deja in faptul ca peste tot vad tot mai des oameni anxiosi, agitati, iritati. Reactii care vin din frica. Si este firesc, caci niciunii dintre noi nu am mai trait o astfel de situatie in vietile noastre pana acum, astfel incat mintea noastra sa aibe repere din trecut despre cum sa gestioneze situatia.

Ne-am trezit in asta, si fiecare s-a speriat in felul sau si s-a adaptat in a gestiona cum a putut. Este foarte greu sa muncesti de acasa (pentru cei care totusi au avut sansa sa faca asta), inchis in dormitor sau in bucatarie, copiii inchisi in casa pentru o perioada atat de lunga. Este imposibil ca frustrarea, panica, teama sa nu isi faca simtite prezenta.

De altfel OMS a declarat deja ca numarul persoanelor cu tulburari de anxietate si depresie a crescut foarte mult, iar acestea sunt consecintele firesti ale unui eveniment traumatic la nivel mondial, asa cum este aceasta pandemie.

Mai multi clienti

Da, numarul de solicitari pentru terapie a crescut inca din perioada starii de urgenta, care tot ce a facut a fost sa puna si mai multa presiune pe niste stari emotionale care existau deja dar care au inceput sa “dea pe afara”, sa fie din ce in ce mai greu de inteles si gestionat. Majoritatea clientilor, care au solicitat terapie in aceasta perioada, mi-au spus ca isi doreau de multe luni sa inceapa un proces psihoterapeutic dar ca “asteptau ceva”, nu stiau exact ce. Si de cele mai multe ori acest ceva este un “sut in fund de la viata, o criza”.

De ce s-au plans oamenii in izolare

Oamenii au simtit acut, poate pentru prima data in viata lor, privarea de libertate. Au resimtit acut frica si incertitudinea asupra prezentului si viitorului. Au simtit mai prezent ca niciodata pentru unii dintre ei, frica de moarte, de boala. Nesiguranta a fost cuvantul de ordine pe mai multe paliere din viata lor. Si a mea inclusiv. Oboseala. Li s-a clatinat sentimentul de siguranta pentru unii financiar, psihic si emotional. Dorul de relatii sociale si familiale prin interzicerea vizitarii parintilor, a intalnirii cu prietenii. Separarea unora de proprii copii sau/si parteneri de viata.

Ce le-ai recomandat

Am recomandat si am lucrat mult cu tehnici de relaxare, de linistire emotionala, tehnici de respiratie si de scanare corporala. Uneori sa inchizi ochii si sa te retragi intr-un loc preferat din propria imaginatie (la mare pe plaja, in padure sau pe o campie inflorita) este cel mai la indemana mod pentru a-ti acorda acel timp de linistire pentru a avea mai apoi acces la alte moduri mai creative de a gandi si a vedea situatia prin alte perspective mai obiective sau mai optimiste.

Am recomandat acceptarea a ceea ce se intampla si in schimbul focusarii pe ce nu putem controla si nu depinde de noi, a ne aduce atentia catre ce putem fiecare dintre noi controla si schimba, lucruri care depind de noi. A ma lupta cu ceva ce nu depinde de mine si nu sta in controlul meu nu face decat sa intensifice suferinta, frica si frustrarea.

Romanii, mai atenti la sanatatea mintala

Din fericire asa este. Noi suntem generatiile care traim in vremuri ce ne permit sa ne ocupam de felul in care gandim, simtim si traim. Avem resurse de timp, bani si motivatie sa facem asta. Noi traim alte vremuri decat au trait parintii nostri iar asta ne permite o ajustare a scarii proprii de valori, a felului in care alegem sa ne traim vietile.

Relatiile noastre, copii nostri si vietile noastre profesionale cer altceva de la noi. Sa ne adaptam mai repede, sa ne ajustam gandirea si reactiile, sa evoluam, sa fim mai creativi in ritm alert. Sa gandim si sa gasim solutii acum. Vrem sa traim si sa ne simtim mai bine in vietile noastre iar acesta este un punct de plecare foarte bun.

Efectele mai puțin vizibile ale comunicarii prezente

Faptul ca putem comunica oricand cu oricine ne poate ajuta, dar asa cum bine arata intrebarea pusa de tine, ne poate si sabota. Caci putem cu usurinta aluneca in a trai mai mult online si in proiectii mentale, in fantasme despre o persoana anume, decat in realitate alaturi de omul prezent fizic langa noi. Ne poate sabota in a crea o legatura reala de intimitate, caci imaginatia ne spune ca iarba e mai verde pe internet decat in curtea proprie, metaforic vorbind desigur.

Ne poate “ajuta” in a ne verifica compulsiv telefonul. In a trai mai mult in asteptare decat in a actiona aici si acum.

Se vorbeste tot mai des despre “anxietatea de contact” care este o tulburare emotionala a timpurilor noastre, pentru ca desi suntem conectati online intr-o comunicare cu cineva, fizic suntem separati, iar corpurilor noastre le lipseste tot mai mult atingerea. Gandirea si emotia sunt stimulate relative, insa corpul traieste aceasta experienta intr-un mod pasiv. Ne imbratisam mai rar, ne mangaiem mai putin, ne intalnim fizic mai putin.

Stresul, tot la ”moda” si in 2020

Stresul a fost decretat ca fiind boala secolului incepand cu anul 2000. Oamenii pun sub umbrela stresului de cele mai multe ori starile de anxietate, de agitatie, de neputinta, de neincredere in ei insisi, in ceilalti si in viata.

Stresul are si o parte buna, si anume cea de motivare de a ma pune in miscare, de a face acele schimbari necesare sau acele actiuni pe care le am de facut. De a incheia taskuri, de a finaliza. Insa e nevoie sa invatam noi sa punem stop, sa ne setam granite sanatoase intre noi si stresul cotidian, sa invatam cum sa ne deconectam noi de stres si sa nu asteptam sa se intample de la sine, caci oricat de bizar ar suna exista oameni care nu stiu sa traiasca fara sa se simta stresati.

Activi pe internet intr-un mod sanatos

Sa ne setam granite, sa ne si protejam prin a nu lua personal ce primim de la ceilalti. sa ne amintim ca celalalt, oricine ar fi el, este o persoana diferita de tine, cu pareri si valori diferite, si ca desi cu totii avem dreptul la opinie este esential felul in care ne exprimam o opinie.

De asemenea, consider ca este important sa ramanem atenti la noi pentru a vedea cat timp si energie investim in online si cat ne mai ramane pentru realitatea vietii de zi cu zi, daca ceea ce promovam online este doar o masca menita sa ascunda complexe sau este chiar o parte reala din cine suntem noi.

Viata de basm online, drama in realitate

Din pacate exista preocuparea excesiva a unor oameni pentru imagine. Spun asta pentru ca am fost martora unor povesti de viata in care realitatea interioara a persoanei era complet diferita de ceea ce cumva era fortata datorita statutului professional sa posteze pe retelele de socializare. Stiu ca in interiorul sau traia o drama emotionala in timp ce un privitor pe profilul sau de instagram ar fi putut proiecta cu mare usurinta iluzia unei vieti de basm lipsita de durere si greutati. Ceea ce este complet eronat.

De asemenea cazuri de adolescente care se pozau in parc timp de minute bune, dupa care alte minute bune erau investite pe editarea fotografiei si pe aplicarea de filtre peste filtre ca in final poza sa mai aiba de a face foarte putin cu realitatea. Exista riscul major ca tinerilor de astazi sa nu mai aibe nimeni timp sa le explice ca e important sa nu puna egal intre valoarea lor umana si imaginea lor, sau numele brandurilor pe care le poarta.

Am asistat curioasa si trista la discutii intre un grup de tineri (2 fete si 2 baieti care pareau a fi in cuplu) in care timp de o ora cel putin s-a discutat cu multa importanta despre cat a costat geanta uneia dintre ele, despre cat a dat pe adidasi si alte aspecte de ordin financiar, fara ca macar unul dintre ei sa rupa cercul falsitatii si sa deschida subiecte despre cum se simte, ce gandeste sau crede despre ceva anume.

Perspectiva oamenilor fata de statut & munca

Ca si in cazul imaginii de sine adesea ne confundam cu rolul pe care il ocupam in vietile noastre profesionale. Este importanta valorizarea prin munca dar nu intr-atat incat sa ma defineasca pe mine ca persoana, caci daca maine sunt concediat, la nivel sufletesc si psihic voi simti ca ma pierd pe mine insami.

Cred ca se acorda o mai mare importanta in a-mi placea ceea ce muncesc, ceva mai mult decat ceea ce castig financiar. Observ ca mult mai multi oameni au constientizat faptul ca a petrece minim 8 ore pe zi la munca este ca si o a doua casnicie, deci devine important sa imi placa si sa ma implineasca si altfel, dincolo de cat sunt platit sa fac ceea ce fac.

Partea mai putin placuta a acestei realitati este ca indirect sau inconstient facem discriminari pe baza statutului professional. Credem automat ca cineva cu un statut professional inalt merita mai mult respect si admiratie comparativ cu o persoana “normala”. Ceea ce este fals si totodata nedrept, caci am avut ocazia sa cunosc persoane cu statut financiar si professional foarte inalt dar a caror umanitate lasa mult de dorit.

Lipsurile Romaniei actuale la capitolul sanatate mintala

Lipseste importanta pe care fiecare individ in parte o acorda sanatatii sale mintale. Daca imi rup o mana evident ca merg la doctor sa rezolv durerea si sa imi rezolv problema. In cazul maselelor la fel, si a oricarui organ al corpului, mai putin cand vine vorba de mintea umana, care de altfel este calculatorul care aranjeaza si ordoneaza totul in viata unei persoane. Lipseste cunoasterea de baza a felului in care functionam, lipseste o minima inteligenta emotionala.

Din pacate in Romania suntem foarte in urma cu educatia inclusiv la acest capitol. Daca in alte tari, psihologul este ca si medicul de familie si ei nu se gandesc o secunda sa nu apeleze la serviciile lui ca fiind ceva firesc, in Romania inca suntem de parere ca ne putem rezolva problemele psihice, emotionale si relationale la o cafea cu prietenii. Inca credem ca daca cineva apeleaza la terapie e ceva in neregula cu el, cand de fapt realitatea din cabinet arata exact opusul si anume ca cei care vin la terapie sunt exact acele persoane mai constiente, mai responsabile care vor o schimbare asumata in viata lor.

Sanatatea unei societati inseamna sanatatea fiecarui individ in parte. Daca ne uitam de sus la cum arata Romania in multe topuri facute cu tarile din Europa, putem sa tragem singuri concluziile.

Va reamintesc ca in Danemarca au inceput sa faca ore de dezvoltare personala si inteligenta emotionala de la gradinita, in timp ce in Suedia meditatia se afla in curricula lor scolara, in timp ce in Romania cred ca inca se invata despre teorema lui Pitagora pe care eu personal nu am folosit-o absolut niciodata in viata mea. In schimb mi-ar fi prins infinit mai bine sa imi cunosc cele 6 emotii de baza, sa stiu ca creierul uman se imparte in 3 tipuri, sa invat despre tipuri de comunicare si de relationare.