Spre deosebire de cei care știu sau nu știu cine e Selly, Oana Boca Stănescu are o perspectivă mai puțin obișnuită în marea și apriga dezbatere care încinge, zilele acestea, Facebookul. Ea s-a întâlnit în mai multe rânduri cu ecourile lui Selly, ca părinte și doctorand.
Manager cultural, consultant în comunicare & fondatoarea Headsome Communication, fost director de imagine al Editurii Polirom, Oana are o experienţă de 17 ani în comunicare editorială şi promovare de carte. În prezent, e doctorandă în Ştiinţele Comunicării a Universității din București, cu o cercetare dedicată „Literaturii 2.0”, și cadrul didactic asociat al aceleiași universități, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Masteratul pentru Traducerea Texului Literar.
Cercetând produsele literare online în cadrul doctoratului, a ajuns și la Selly. Dar despre asta, în textul de mai jos:
Cine nu a auzit de Selly
În reprizele mele recente de pierdut timpul pe Facebook (ce altceva mai bun să faci de acest Covid...), nu a fost zi în care să nu aud pe careva plîngîndu-se că el nu știe cine este Selly.
Prima dată, m-am gîndit că o fi cineva din categoria aceea de oameni frumoși care au urcat televizorul în pod în era lui 2.0+5G și n-a apucat să îl audă pe „CTP” cum i-a dedicat lui Selly o jumătate de emisiune la Digi, n-a reușit să-l vadă nici la PRO TV (pe o axă care se întinde de la „România, te iubesc!” la Măruță, trecînd prin studioul Andreei Esca), nici la TVR, Antene, Realitatea șamd.
O a doua variantă ar fi aceea că acești oameni nu au copii școlari. Pentru că, după socotelile mele, dacă ai copii, este imposibil să nu fi auzit de Selly.
Nu contează dacă infantul este fată sau băiat: atîta vreme cît nu i-ai tăiat accesul la internet, copilul tău sigur știe de Selly, nativii digitali, care se trezesc și adorm cu YouTube, nu au cum să-l rateze. Dacă, însă, oamenii care nu au auzit de Selly sînt părinți de școlari, există riscul ca o serie de specialiști în parenting să considere că aceștia au o problemă, deoarece nu e frumos să n-ai habar ce modele externe interferează cu predicile tale zilnice din educația de acasă. Dar – ce noroc! – nu sînt specialist în parenting, așa că n-o să ne lungim la povești pe tema asta...
„Selly n-o să fie pe scenă”
Eu nu doar că am auzit de Selly: mai am puțin și încep să mă simt ușor bîntuită de el. Să vă explic! Am aflat de existența lui acum vreo trei ani, cînd a trebuit să îl duc pe fiul meu la o reuniune a YouTube-rilor organizată la un mall din București.
I-am reținut numele, imediat după ce mi-a fost semnalată absența lui: „Selly n-o să fie pe scenă, a zis că nu mai vine la evenimente unde sînt mai mulți vlogg-eri laolată”. Cum bănuiam că nu puteau fi acolo toți vloggerii din portofoliul online-ului autohton, dar numai absența lui mi-a fost semnalată, m-am prins că Selly ăsta trebuie să fie un influencer important, așa că am început să-l urmăresc mai atent.
După un timp, băiatul meu s-a plictisit de Selly și de restul de restul vlogger-ilor autohtoni pe care îi urmărea. Începuse să se joace în rețea cu niște prieteni din Israel și a descoperit acolo niște vlogg-eri mai interesanți, „mai pe conținut” și cu succes internațional.
Așa că am răsuflat ușurată, bucuroasă că nu trebuie să-i mai urmăresc pe Selly și gașca din mall. Numai că, odată izgonit de fiul meu pe ușă, Selly s-a întors în viața mea pe geam: mi-a apărut ca subiect în cercetarea-doctorală-pe-care-nu-o-mai-termin.
Erou de romane digitale
Interesul meu pentru producțiile ficționale digitale autohtone m-a dus către Wattpad, cel mai important portal internațional unde se nasc astăzi romane digitale publicate în serial. Iar pe portalul acesta, unde fanfiction-ul își revendică un procent însemnat din conținut, poveștile care îl au drept erou pe Selly ocupă și ele un loc important.
Doar că mie nu îmi trecuse prin minte să le caut, pînă cînd nu m-a lămurit o liceancă din Constanța, unul dintre intervievații incluși în cercetare. Am întrebat-o dacă ea și fetele din generația ei nu scriu și romane care au drept eroi „vedete” autohtone. Că mă săturasem de citit atîtea producții fanfiction despre băieții de la One Direction... „Uite, cu Smiley, de exemplu”, i-am sugerat eu, moment în care tînăra s-a uitat ciudat la mine și mi-a oferit o replică memorabilă: „Doamne, dar Smiley e bătrîn! Noi scriem cărți cu Selly, frații Munteanu, Alvaro!”.
Și atunci m-am trezit și mi-am dat seama, încă o dată, că acești băieței care au succes pe YouTube chiar ocupă un rol important în imaginarul, reprezentările și rutina zilnică a copiilor aflați pe băncile școlii.
Ce au înțeles ei din predicile pe care ni le ține Selly zilele acestea este un subiect amplu de dezbateri.
Personal, cred că Selly reprezintă doar unul dintre modele „la îndemînă”, iar textele lui sînt doar un pretext de chibițat și amuzament. Poate că riscă să se transforme într-un model de luat în serios, dar numai pentru copiii lăsați să vegeteze aiurea pe internet, fără alte repere. Ar merita purtată o dezbatere serioasă pe teme privind prezența sau absența modelelor, astăzi, și despre „arhitectura” modelelor Generației „App”. Un dialog care nu poate evita inclusiv o scurtă trecere în revistă a modelelor care au stat la baza „constructului” care este astăzi Selly: un copil în mod evident isteț, determinat, volubil, dar totuși parcă ușor ireal – prea lipsit de îndoieli și nuanțe.
Nașterea „constructului” Selly
Nu cred că Selly a citit studii academice despre popular culture și nici manuale care te învață cum se construitesc idoli. Cu siguranță, a urmărit infleuncer-ii străini care activează pe YouTube și, în plus, este evident că e născut pentru acest „carnaval”. A fost de ajuns să prindă esențialul, să persevereze și să scoată capul în lume. Din momentul acela, o mare parte din muncă a fost preluată de marile branduri, într-o schemă cunoscută a relației „vedetă”-produs comercial și a socotelilor financiare care o animă. O schemă pe care ar putea să ne-o explice chiar Selly, în mod declarat un elev pasionat de subiectul „bani”.
Pentru mine, este fascinant cum doi foști miniștri ai educației, plus ministra actuală s-au învrednicit să comenteze public, în registre diferite, conținutul video pe care Selly îl răspîndește pe YouTube, despre cît de perimată e programa școlară. De la Daniel Funeriu în rol de diriginte inflexibil, operînd prin glume agresive lansate pe Facebook, la onctuoasa Monica Anisie care, între două containere imaginare plasate în curțile școlilor vara asta, a promis la o emisiune televizată că își va face timp să ia în seamă și o parte dintre observațiile vlogger-ului Selly. Dar, sigur, la actuala ministră este de înțeles: tocmai a răsuflat ușurată că experimentul numit școala online s-a încheiat cu foarte puține capete sparte, e an electoral și, în plus, toată lumea pare să simtă nevoia să comenteze ce spune Selly, inclusiv Marian Godină, un al „erou” digital al vremurilor noastre. Deci e normal ca Anisie să fie precaută.
Aceste mișcări trans-mediatice operate de autorități, „răpirea” acestui vlogger de succes din sfera căreia îi aparține și aducerea lui la microfon în agenda zilei au contribuit și ele, în egală măsură, la nașterea „constructului” Selly.
School is Cool
Dar ce ar fi de luat în seamă din ceea ce afirmă „cel mai cunoscut vlogger din România”? Neîndoios că discursul lui atinge cu succes multe probleme care dor și pe care le știm cu toții, pentru că le păstrăm bine ascunse sub preș („industria” meditațiilor, lipsa adecvării unei părți din programă la contextul în care se formează copiii de astăzi ș.a.). Dar de aici și pînă la a accepta că un proaspăt absolvent de liceu are priceperea de a tranșa care este „calea” în reforma sistemului de învățămînt românesc e un drum lung.
Nerăbdarea și agresivitatea cu care Selly dorește să transformăm școala românească într-o poveste cool mi se par la fel de păguboase precum metoda prin care o profesoară de română din Focșani dorea să transformăm consumul de literatură în ceva vizual și de-a gata „mestecat”, producînd grabnic multe-multe trailere, omorînd, practic șansa copiilor de a-și crea propriile reprezentări despre eroii din cărțile de ficțiune. În plus, coolness-ul acesta respiră exclusiv un aer de proiect urban-middle-class, nu pot să nu mă întreb unde or fi copiii din mediile defavorizate în această „schemă” – elevi care, nu-i așa, vor trebui să învețe și ei după aceeași programă reformară, cei care își permit să meargă la școală...
Ultima dată cînd a reapărut Selly în viața mea, înainte de această zarvă, a fost anul trecut, prin februarie-martie, cînd am auzit la știri că a acceptat să fie influencer într-un proiect al Primăriei Sectorului 2 numit „School is Cool”: un proiect cu călușari, cu masă de prezidiu și poezii recitate ca în anii ’90 – ce-o fi căutat vloggerul nostru cool acolo?
Selly s-a înscris zilele acestea pe un traseu ascendent, cu siguranță că vom auzi tot mai multe despre el în lunile următoare pe tema reformei școlii românești. Unii s-au grăbit să îl așeze, vizionar, în galeria celor mai importanți 3 sau 5 oameni de media ai următorilor 20 de ani (dacă nu chiar cel mai!). Eu nu mă ocup cu previziunile, dar am o mică întrebare: voi, ăștia mai bătrîni, așa ca mine: îl mai țineți minte pe tînărul genial Cristian Gava, pe „fenomenul Cristian Gava”?
