[Minte & suflet] Sofia Dumitriu: Omul este societatea. Sănătatea mintală individuală este dependentă de gradul de dezvoltare socio-economic al unei societăți

Pe lângă pandemia de coronavirus, apar de te miri unde și alte epidemii, prin toate țările. Care nu au nicio legătură cu vreun virus din corp, ci cu unele care scot la iveală bubele ascunse ale fiecărei societăți. Este recomandat să fim atenți să nu ne îmbolnăvim fizic, dar, în toată această vrie, să nu uităm că există riscul contaminării emoționale și mentale ce vine din alte zone. Nu de pe calea aerului.

Psihoterapeutul Sofia Dumitriu spune că mai există și alți viruși printre noi, mai ales în vremurile acestea, în care incertitudinea plutește peste toți.

”O alt fel de epidemie este lipsa disciplinei, plângerea de milă și neasumarea responsabilității de a face pentru sine ceea ce așteptăm alții să ne dea (inclusiv de la autorități). Societatea era oricum într-o stare de dezamăgire morală, pentru că în ultimii ani s-au demitizat masiv multe escrocherii din economie, spiritualitate, religie, politică. În realitate, natura umană a fost așa dintotdeauna doar că acum există o avalanșă de informații și idealismul este înlocuit de cinism.” 

Sofia Dumitriu s-a întâlnit cu psihologia când a vrut să înțeleagă și să facă pace cu trecutul său. A rămas în domeniu, ca să poată ajuta și alți oameni să priceapă de ce trăiesc ceea ce trăiesc, de ce fac alegerile pe care le fac. Vorbim cu ea despre teme ce țin de sănătate mintală și insistăm pe direcțiile în care ne poate duce preocuparea excesivă de imagine.

De ce psihologie și nu altceva

N-am făcut psihologia că gândul de a face carieră din asta, a fost din nevoia de a înțelege ce mi s-a întâmplat mie și de a organiza haosul cu care m-am confruntat din copilărie. E o motivație des întâlnită la cei care studiază psihologia. După facultate am făcut diverse formări în psihoterapie, e un drum lung până descoperi care este metoda cu care rezonezi. Și de fapt îți iei din fiecare tehnică câte ceva, pentru ca la final să dezvolți o abordare personală.

Nu am vrut inițial să practic în domeniu, m-am simțit copleșită de vastitatea teoriilor, metodelor, e și multă speculație în psihologie - abia în ultimii 15 ani neuroștiința a făcut din psihologie o știință mult mai exactă. Consider că devii un psiholog mult mai bine pregătit dacă tu însuți ai o curiozitate intensă pentru alte domenii - istorie, economie, politică, artă, sociologie, filosofie, pentru a avea o imagine integrată a naturii umane.

Ce fel de terapie abordezi cu clientii tăi

Practic o formă de consiliere pe care o numesc terapie de performanță, bazată pe abordarea cognitiv comportamentală și existențialistă. E vital să-ți educi gândirea pentru a-ți interpreta corect viața, pentru că de aici rezultă și stările noastre, din modul în care îți povestești ție însuți ceea ce ți se întâmplă. Perspectiva filosofică vine apoi pentru a ajusta așteptările pe care le avem de la noi, de la ceilalți și de la viață. Aici e vorba de adaptarea convingerilor, principiilor, valorilor.

Uneori întrebările pe care ni le punem sunt greșite iar perspectiva existențialistă îți schimbă de exemplu întrebarea "de ce mie?" în una cu implicații mai profunde: "de ce nu și mie?" și de aici pleacă o discuție mai profundă de fapt: dacă poți scăpa de suferință, dacă există dreptate, ce faci cu ceea ce ți s-a întâmplat.

Structură și claritate în terapie

Ai un partener în înțelegerea de sine. Ai cu cine să te gândești pe tine însuți. De unde știi ce gândești dacă nu te auzi vorbind? Terapia îți oferă structură și claritate. Un fel de business plan pentru viață. Îți explici de unde vii și încotro mergi. Înveți cum funcționezi, ce poți controla, ce trebuie să accepți și ce poți schimba.

Oamenii ar fi bine să meargă la terapie

Când nu mai găsesc răspunsuri și rezolvări singuri, când se simt blocați, când nu mai au controlul emoțiilor negative, când sunt nemulțumiți de sine și vor schimbare.  Nu trebuie neapărat să te confrunți cu ceva dramatic, unii vor să-și explice anumite experiențe, sau să-și schimbe patternuri și obiceiuri, vor să lucreze cu ei înșiși pentru performanță.

Chimia mentală cu terapeutul există

Știi că ai găsit specialistul potrivit când există chimie mentală, te simți înțeles, îți găsești răspunsuri, ai claritate. Dacă nu rezoneazi din primele întâlniri, ar trebui să cauți pe altcineva. E ca într-o relație de dragoste: ori este de la început potrivirea, ori nu apare niciodată.

Schimbările oamenilor în izolare

Nu cred ca oamenii s-au schimbat în profunzime cu ceva în această perioadă. E prea devreme și prea multă incertitudine pentru a putea reacționa definitiv. Ca să te schimbi trebuie să suferi pentru că ești așa cum ești, ori suferințele izolării pandemiei au fost urmarea unor condiții externe impuse, nu au fost rezultatul acțiunilor individului pentru ca acesta să-și pună problema să se schimbe. Unora le-a prins foarte bine această perioadă pentru că au investit în dezvoltarea lor, alții au avut timp să reflecteze la viața lor și poate și-au propus schimbări.

Factori de stres în pandemie

Un factor important de stres în această perioadă este incertitudinea în care trăim - nu putem anticipa, face planuri, nu știm încotro o ia omenirea, cum se va schimba concret dinamica socială. Un alt motiv de stres real este scăderea încrederii că autoritățile știu ce fac, că cei care sunt în control sunt pregătiți, corecți sau integri.

Terapie de pandemie

Nu a venit nimeni la terapie, cel puțin nu la mine, cu motivul că pandemia i-a declanșat ceva probleme psihologice. Problemele lor sunt altele, acesta a fost doar un subiect minor de conversație. Lipsul major a fost interacțiunea umană, libertatea și spontaneitatea decizională.

Există statistici care arată că a crescut numărul violențelor domestice, dar nu pentru că pandemia i-a făcut violenți dintr-o data, ci pentru că violența a devenit și mai intensă - adică o problemă care oricum nu ar fi trebuit tolerată de la început a devenit și mai gravă.

Ce au nevoie oamenii, acum mai mult ca niciodată, este să învețe să facă față incertitudinii și să se adapteze la ritmul din ce în ce mai rapid al schimbării - asta înseamnă să-ți reevaluezi așteptările, să devii din ce în ce mai mutl autosuficient, să știi să fii singur fără să o iei razna, să-ți poți controla anxietatea.

Instrumente de acțiune

Ca și instrument basic de acțiune e cunoașterea, învățarea continuă. Timpul avut la dispoziție poate fi folosit pentru a studia, citi, învăța un skill nou. Înainte oamenii se plângeau că sunt tot timpul pe fugă, că nu au timp de nimic, iar acum timpul a fost un surplus. Cine își găsea doar pretexte pentru a-și justifica inacțiunea, cu siguranță l-a risipit și în această perioadă.

Dacă ai curiozitate sociologică, aceste luni au fost un material excepțional de studiu - de la cum funcționeaza industria mass media, propaganda, politica, manipularea, isteria în masă, teoriile conspirației, economia. Plus, un subiect pe care foarte puțini l-au abordat sau investigat: ce poți face pentru sănătatea fizică, pentru a-ți crește imunitatea.

Posibile efecte și schimbări în continuare

E bine să fim atenți la pseudoinformații și la modul în care mass media exacerbează și politizează orice eveniment. Știrile care vând cel mai bine sunt cele care trezesc emoții intense de frică, revoltă, furie și panică. E prematur să vorbim de schimbări sociale pentru că nu știm încă cum evoluează  lucrurile.

Ar trebui să fim mai atenți la dieta informațională și să investim atenție și efort în creșterea sănătății fizice în primul rând - atât de multe probleme psihice s-ar rezolva dacă oamenii s-ar preocupa să facă sport, yoga, să mânânce corect, să doarmă cât trebuie. O alt fel de epidemie este lipsa disciplinei, plângerea de milă și neasumarea responsabilității de a face pentru sine ceea ce așteptăm alții să ne dea ( inclusiv de la autorități).

Societatea era oricum într-o stare de dezamăgire morală, pentru că în ultimii ani s-au demitizat masiv multe escrocherii din economie, spiritualitate, religie, politică. În realitate, natura umană a fost așa dintotdeauna doar că acum există o avalanșă de informații și idealismul este înlocuit de cinism. La asta ar trebui să fim atenți, la capcana cinismului care dă sentimentul fals că trăim o apocalipsă morală. Istoric vorbind, lumea s-a îmbunătățit major, dar generațiile actuale sunt bombardate zilnic de informații negative care induc sentimentul fals că devenim mai proști sau mai răi. Trebuie să ne amintim că mass media face profit din știrile senzaționale negative și ca atare să limităm timpul petrecut pe social media.

Grija față de minte și spirit

Creșterea gradului de confort social sub forma resurselor financiare și a timpului liber a conferit spațiu mental pentru a-ți pune întrebări mai existențiale. Accesul la informație și explozia social media au favorizat acest trend al dezvoltării personale. Înainte trebuia să te duci la bibilotecă sau librărie, acum informația e sub ochii tăi. Inclusiv fenomenul meme-urilor este elocvent pentru rapiditatea cu care astăzi sintetizăm informațiile.

Oamenii realizează astăzi cât de important este să înțelegi cum funcționezi la nivel tehnic - cum să-ți educi gândirea, cum să-ți controlezi emoțiile, cum să interacționezi cu personalitățile dificile - iar un trend din ce în ce mai prezent este activismul social. Realizarea faptului că satisfacția individului este strâns legată de funcționarea colectivă și că trauma socială are un impact la fel de mare ca cea personală, a dus la aceasta activare colectivă în încercarea de a îmbunătăți regulile. 

Confruntarea bine dozată cu stresul 

Ce nu se înțelege în privința stressului este că el nu dispare. Surse de stres au fost si vor fi întotdeauna, iar tipul de stres se schimbă cu etapele vieții. Stresul poate fi combătut, dar pentru asta trebuie să treci la acțiune. Unele situații pot fi schimbate, altele nu, și atunci trebuie să îți schimbi atitudinea.

Îți schimbi așteptările, convingerile, faci și acțiuni care sunt antidot pentru stres. În loc de stres am putea să-i spunem provocare și atunci mental facem trecerea de la atitudinea de victimizare la rezolvarea de probleme. Practic asta este ceea ce face creierul fericit la nivel tehnic: să rezolve probleme. Deși visăm la o viață fără stres, în realitate satisfacția este rezultatul confruntării bine dozate cu stresul, suferința și depăsirea acestora. Desigur, accentul trebuie pus pe "bine dozată".

Cuvântele anului 2020 pentru tine

Reziliență emoțională. Adaptare continuă, să ai capacitatea de a te reinventa din ce în ce mai rapid, să renunți la scenariile presupuse de fericire, să descoperi altele, să accepți neajunsul condiției umane. Viața nu este cum a fost, ci așa cum este astăzi. Iar viitorul e total impredictibil. 

Posibila influență a rețelelor de socializare asupra adulților și copiilor

Pot duce la adâncirea ignoranței prin conffirmation bias care determina bulele informaționale.  Pot induce sentimentul fals al apocalipsei morale sociale prin vehicularea știrilor partizanale care sunt formulate special sub formă de titluri clickbait, duc la tribalizarea opiniilor, favorizează disputele agresive prin atac la persoană - pentru că sub protecția virtualului mulți au curajul să se exprime, deși dacă ar fi fost față în față cu interlocutorul n-ar avea același aplomb.

Rețelele sociale sunt folosite ca instrumente de propagandă ideologică iar pentru cei care nu sunt conștienți de tehnicile de manipulare informațională, își vor risipi resursele mentale în argumentări inutile și inflamate emoțional.

Rețelele sociale au părți bune dacă știi să filtrezi informații, să-ți selectezi atent persoanele și paginile pe care le urmărești. Inclusiv știința este deformată și senzaționalizată - mai întâi ar trebui să-ți iei cunoașterea din cărți care îți formează o cultură solidă pentru ca apoi să știi și ce merită urmărit online.

În funcție de cum sunt folosite și de fazele prin care trece un om, rețelele sociale pot fi instrument de socializare util. Dacă traversează perioade dificile emoțional, îi pot oferi un suport virtual prin conexiune. Cred că cei care sunt însingurați ar fi fost și fără rețelele de socializare. Orice instrument care oferă plăcere are potențial distructiv dacă nu ai control.

Sfaturi de echilibru pentru prezența online

Dacă nu uiți că e un spectacol sociologic, poți avea parte de un studiu inedit asupra naturii umane online. În principiu ar trebui limitat timpul alocat, un control pe care mulți se străduie să-l recapete. Să nu intri în polemici inutile, să ignori provocările și atacurile la persoană, să nu cauți să ai dreptate în dezbateri cu oameni care fac erori grave de logică, să nu-ți propui să salvezi omenirea- câteva reguli de comportament online ca să nu te risipești emoțional. Practic să nu te iei prea în serios, nici pe tine, nici pe ceilalți. Dacă ești idealist în privința naturii umane, rețelele de socializare te vor vindeca.

Preocuparea oamenilor pentru imagine

Managementul reputației a fost dintotdeauna important în comunitate. Fenomenul are fundamente evoluționiste - cu cât erai mai moral, și deci corect, cu atât erai acceptat de trib/comunitate și aveai șanse mai mari de supraviețuire. De aici a rezultat și bârfa ca instrument util de corectare a celor care nu sunt morali, moralitatea însemnând în primul rând altruismul și reciprocitatea. Aceste reminiscențe evoluționiste se reflectă azi în preocuparea pe care unii o au în a-și crea o imagine cât mai acceptabilă social.

 Social media a devenit agora virtuală în care participanții sunt proprii lor PR - de aici și fenomenul de "virtue signaling". Mulți își proiectează un eu virtual idealizat, a devenit normal de exemplu ca aproape toate pozele să aibă filtre de înfrumusețare - deși suntem toți conștienți de această mințire reciprocă, e un soi de ipocrizie generală tolerată tacit.

Depinde care îți este scopul prin prezența pe social media (deși mulți nu se întreabă de ce fac ceea ce fac ) ori îți faci reclamă pentru a găsi un partener, fie reclamă pentru meseria ta dacă se pretează, sau pentru propagandă politică voalată, sau pentru a te amuza cu prietenii și a împărtăși diverse opinii. Unii își proiectează propria nefericire prin vehicularea exclusivă a știrilor care aparent fac parte din activism social (în realitate nu ajută la nici o schimbare, deci e doar risipă de timp și îți dă impresia că faci ceva), alții se dau mari în fața altora cu viața frumoasă pe care ipotetic o au, alții chiar se prezintă așa cum sunt.

Lipsind interacțiunea directă, nu ai o mulțime de informații care să-ți spună cine este cu adevărat omul din spatele imaginii proiectate pe social media. Deși e o halucinație, satisfacția pe care o ai atunci când proiectezi o imagine falsă online, este reală. Întrebarea de baza e eternă: ce preferi, adevărul sau fericirea? Deși declarativ le vrem pe amândouă, ele se exclud uneori, iar alteori fericirea vine din automințire.

Schimbări referitoare la statut & muncă

Oamenii caută din ce în ce mai mult să facă o meserie care să le dea sens, care să aibă o valoare umană, nu doar o rutină pentru a face bani. Sindromul de burn-out e din ce în ce mai prezent, există o conștientizare crescândă a robotizării din multe meserii - e un mare noroc să îți și placă ceea ce faci. Mulți conștientizează asta și fac schimbări de carieră la 30, 40 de ani.

E foarte important ceea ce faci ca meserie, pentru că mare parte a vieții o petreci muncind. Dacă nu îți iei de acolo validare, împlinire și sens, vei avea nevoie să compensezi în celelalte aspecte ale vieții - și aici e vorba în primul rând de relațiile de cuplu. Lipsa sensului și  a puterii pe care ți-o dă meseria se va compensa prin jocuri de putere in relațiile de dragoste, de familie, cu prietenii.

Cu cât ești mai frustrat profesional, cu atât vei tinde să compensezi în celelalte aspecte alte vieții. Și în plus, oamenii cu care ai relații, prieteni sau parteneri, nu pot fi controlați, vin, pleacă, pe când drumul tău depinde doar de tine - ca atare satisfacția pe care ți-o dă munca e foarte importantă.

Ce lipsește în România, la capitolul sănătate mintală

Omul este societatea. Sănătatea mintală individuală este dependentă  de gradul de dezvoltare socio-economic al unei societăți.  Nedreptatea sistemului este o traumă socială cu impact la fel de mare ca și trauma din familie. Lipsesc specialiștii bine pregătiți, lipsesc fonduri alocate pentru asistență socială. Depresia și anxietatea sunt în creștere peste tot, nu doar in Romania, dar există o diferență mare între depresia ca și lux, și depresia care rezultă din condiții grele de viață.