[Minte & suflet] Consuela Banciu: Toti am suferit emotional, a fost o panica colectiva, anxietatea e o reactie fireasca

In etapa de libertate pe care o traversam momentan pare tot mai greu sa punem degetul pe ceea ce ne-am imaginat, de acasa, ca va fi o schimbare colectiva majora. A fost o perioada in pandemia asta cand nivelul de empatie si atentie la cei din jur a crescut ca niciodata la noi. Oameni si organizatii s-au unit si au facut lucruri mari, iar media pe tara a egoismului ajunsese destul de mica. Multi au crezut ca umanitatea va triumfa si ca ne vom plimba pe strazi mai buni si mai altruisti. Pastrand, desigur, distanta sociala.

Odata cu relaxarea masurilor, o parte dintre oameni s-a reintors, insa, la vechile preocupari si obiceiuri, ca si cum nu ar fi trecut prin lunile de izolare. Dintr-o alta categorie fac parte cei rezervati, care abordeaza cu precautie viata post-izolare. Oricare ar fi alegerea, Consuela Banciu, psiholog clinician specialist, spune ca atentia la semnele care are putea trada un stres post-traumatic este buna pentru toata lumea.

Important este sa nu traim cu sentimentul unei catastrofe iminente si sa avem reactii exagerate. Sper ca oamenii sa fie preocupati din ce in ce mai mult de sanatate si de mediul in care traiesc, si mai putin de aspectele materiale, de genul <ce masina sa-mi mai cumpar, alta casa?> etc”

In discutia de mai jos atingem cu psihologul Consuela Banciu importanta, mai mult ca oricand, a sanatatii mintale. Cu mai multe specializari in domeniu, Consuela a profesat pe o sectie de psihiatrie, iar de 6 ani a intrat pe teren judiciar.

Omul din spatele terapeutului

Sunt mama de adolescenti si psiholog si nu, asta nu inseamna ca citesc gandurile oamenilor. As vrea eu. J E neobisnuit sa vorbesc despre mine, dar voi spune ce apare atunci cand devin omul Consuela. Sunt multe replici amuzante pe care le aud in afara cabinetului. Oamenii afla ce profesie am, cele mai frecvente care-mi vin acum in minte sunt “Aaa, pai da, tu esti psiholog… ma analizezi sigur” sau “Tu trebuie sa intelegi, doar esti psiholog”.  In momentul in care spui ca esti psiholog, oamenii ori se asteapta sa le faci un soi de portret robot ori au impresia ca-i analizezi in orice conjunctura punandu-si o masca sa dea bine.  

Cand ramane doar Consuela, apare un om romantic si in acelasi timp analitic. Sunt un om viu, cu simtul realitatii, dar si al umorului si ”nimic din ceea ce ce e omenesc nu mi-e strain”. Invat cate ceva de la fiecare om pe care il intalnesc in calatoria mea prin viata si ma oglindesc in zicerea lui Tagore : “Ce tin pentru mine va disparea o data cu mine, ce daruiesc va dainui”.

Ma fascineaza complexitatea oamenilor, imi plac intrebarile care nu au raspunsuri simple, sunt exigenta cu mine insami, am o curiozitate imensa nativa, ador marea, literatura, pisicile si sunt pasionata de neurostiinte. Nu prea stiu cum sa le adun pe toate despre mine in idei putine sa se lege si bine intre ele, as putea spune despre mine ca sunt un om dintre aceia care au ales in viata aceasta sa faca ceva pentru ceilalti.

Psihologia, o iubire regasita

Psihologia este iubirea mea regasita la maturitate.  In anii de adolescenta am avut doua mari iubiri, filologia si psihologia. Dintotdeauna m-au fascinat universul mintii umane, misterul omului, complexitatea, ambiguitatea, ambivalenta lui, dilemele. Am crescut in anii comunismului, iar cand am terminat liceul, in anii ‘90, nu prea stiam cu ce se mananca Psihologia, nu-mi era foarte cunoscuta nici macar din filme, ea fiind tinuta la secret multa vreme. Dupa Revolutie abia renastea.

Intalnirea mea cu psihologia a fost “un coup de foudre”, s-a produs prin clasa a XI-a, insa mental ma pregatisem sa dau la Litere. Asta, probabil si pentru ca la acea vreme psihologia nu se plia pe nevoia mea imediata. Dar pentru ca viata se rastoarna atat de frumos uneori, peste ani, aveam sa aflu ca acel ceva din ecuatia ce compunea fiinta mea a continuat sa ma locuiasca:  setea pentru psihologie. Ea ma atragea ca un magnet sa o descopar, sa ma dedic ei. Stiti, se spune ca fiecare om are in el o voce. Este de fapt lucrul cel mai pretios pe care il contine un om.

Asa am inceput sa studiez psihologia si a urmat o lunga perioada de pregatire. Pasionata, de peste 20 de ani si cu o foame pentru intreg universul acesta care este omul si cu precadere de domeniul sanatatii mintale, m-am specializat in psihologia clinica.

Printre suflete bolnave

Am urmat programe, cursuri de formare profesionala in Psihologie clinica, Psihologie judiciara, am facut o formare in Psihoterapie, am parcurs sute de ore dezvoltare personala, insa m-am axat pe ramura psihologiei clinice. Mi-am desfasurat o buna parte din activitatea profesionala la sectia de psihiatrie, printre suflete bolnave si minti dominate de demoni, neputinta, o lume despre care nu prea vorbim, apoi am continuat pe drumul practicii private in cadrul cabinetului propriu. Am ramas fidela domeniului sanatatii mintale si a psihopatologiei, iar de 6 ani ma aflu si pe terenul judiciar, avand competenta in expertiza psihologica judiciara.

De regula, la mine la cabinet vin adulti care se confrunta cu dileme existentiale sau care au diferite afectiuni psihice sau de alta natura, tulburari de personalitate sau emotionale, copii cu tulburari afectiv-emotionale sau de comportament, iar prin specializarea pe care o am in psihologie clinica activitatea mea se axeaza cu preponderenta pe evaluari clinice, psihodiagnostic, iar atunci cand situatia o impune sau e necesar aplic interventii de scurta durata.

Vastul domeniu al psihologiei

Planeaza o confuzie in randul clientilor si al oamenilor pe care ii intalnesc in viata de zi cu zi cu privire la delimitarea clara intre profesia de psiholog clinician si cea de psihoterapeut. Psihologul clinician este specializat in evaluarea si psihodiagnosticul problemelor psihice, evaluarea starii de sanatate mintala si face interventii scurte focalizate pe probleme specifice.

Psihoterapia in sens larg este interventie psihologica, un proces de schimbare, optimizare ce poate dura chiar ani de zile si e predominant orientata spre subiecti sanatosi.

Cum functioneaza psihoterapia

Psihologul lucreaza cu “materialul clientului”. Fiecare persoana are o poveste despre ea insasi, are propria perceptie si interpretare a ceea ce i s-a intamplat. Uneori oamenii vin cu niste intrebari, pleaca cu altele, pentru ca uneori sunt gresite. E esential sa-ti pui intrebarile corecte. E important sa intelegem si sa corectam ganduri, emotii, comportamente, sa aflam ce anume le genereaza si sa invatam ceva din ceea ce ni s-a intamplat si cum anume ne raportam noi la ce ni s-a intamplat. “Ce mi-au facut altii” poti transforma in ”Ce am facut eu cu/din ce mi-au facut altii.”

Psihoterapia este un proces de durata ce se poate intinde pe luni, ani, presupune autocunoastere, identificarea conflictelor, traumelor ce au produs modificări in structura personalității, introspectie, analiza, construirea de mecanisme noi de protecție, integrarea evenimentelor psihice ce produc suferință, conștientizarea tiparelor de gandire si comportament ce ulterior au fost însușite din mediul în care am crescut, ulterior modificarea acestora cu mecanisme cognitive și emoționale adaptate structurii, care definesc individul.

Psihoterapia este, probabil, singura relatie care exista doar in folosul unei persoane. Terapia e cu adevarat un dar, daca esti suficient de curajos sa-l accepti.

Rolul psihoterapeutului

Psihoterapeutul este un ghid care te insoteste pe drumul cunoasterii tale. Unii oameni, destul de mulți, ajung tîrziu sa solicite ajutor, deoarece lipsa educației psihologice de la nivelul societății, rușinea și prejudecățile asociate mersului la psiholog reprezinta adesea o piedica.

Multi considera ca e un lux daca apeleaza la psiholog si nu o necesitate. Oamenii ar trebui sa inteleaga ca e nevoie sa investeasca in sanatatea lor psihica, in inteligenta emotionala, relationala, sa invete sa se imprieteneasca cu intreg bagajul de emotii pe care il simt si sa nu se mai lupte cu ele, sa descopere si sa cultive inteligenta relationala, pentru ca in relatiile lor de orice fel,  sa construiasca mai multe poduri si mai putine ziduri.

Daca va intrebati ce va castiga o persoana in urma psihoterapiei, nu salvarea, cu siguranta. Ci o mai buna luciditate de sine. E cel mai mare castig, cred. Pai, ia sa vedem “Cum sunt eu? Uite asa, si asa. “ Omul nu se poate vindeca complet de el insusi, dar se poate vedea mai limpede, poate vedea in ce fel greseste si unde greseste, caci cea mai mare piedica, ce sta intre persoana si starea de bine, este lipsa unei vederi clare.

Parerea mea este ca psihoterapia, psihologia ar trebui sa fie privite ca un serviciu. Ca o necesitate, nu un nou trend din moda sau un lux. Dar din pacate, oamenii nu au rabdare, nu au speranta, ignora, le este comod, poate, si de multe ori prefera sa inghita informatii pe nemestecate din zona serviciilor pseudopsihologice sau a pseudostiintei ori sa caute citate motivationale pe internet, probabil si pentru ca sunt bine promovate. Dar cand ti se defecteaza masina, mergi la mecanic sa ti-o repare, nu in alta parte. Da, exista sanse ca un mecanic sa iti ia bani sau sa-ti tina masina mai multe zile, sa te mai mintă, dar tot la mecanic te duci data viitoare, cand ti se strica, nu?

Curajul de a merge la psiholog

La psiholog merg oamenii responsabili de calitatea propriei vieti si sanatati mintale si emotionale si cei care nu se tem de confruntarea cu ei insisi si de indreptarea lor.

Exista o multitudine de motive pentru care oamenii ajung sa faca psihoterapie.Putini ajung inainte ca problemele lor sa o ia la vale. Majoritatea cand se afla in punctul in care au pierdut controlul, altii deoarece sunt indrumati de catre medici.

Anxietatea, depresia, tulburarile alimentare, crizele in casnicie, relatiile disfunctionale in cuplu, dintre parinti si copii, sunt cateva motive cu care se prezinta la cabinetele de psihologie. Unii vin si spun pur si simplu: “Nu mai vreau sa sufar” sau “Sunt la pamant”.

Oricum ar fi, nu e simplu sa ajungi sa faci terapie, ai nevoie de curaj, nu e simplu sa te dezvalui unei persoane pe care nu o cunosti. In primul rand, nu trebuie sa crezi despre tine ca esti” bolnav” sau “nebun” daca mergi la terapeut sau psiholog, fiindca uneori logica asta te poate impiedica sa ceri ajutor, mai ales pentru ca in societatea noastra exista inca aceasta credinta ca daca mergi la psiholog esti scrântit.

Ce face un terapeut pentru client

Terapeutii sunt şi ei oameni, iar oamenii pot fi enervanţi. Iti adreseaza multe intrebari, si nu tocmai comode, trebuie sa fii motivat, sa-ti doresti sa te confrunti cu traumele tale, cu umbra ta. Poate că nu e absolut necesar sa-ti placa de terapeut, dar e important sa te simţi bine in prezenta lui, sa existe acea chimie şi, cel mai important, să-ţi placă abordarea lui. Cel mai adesea, tu eşti cel care are revelatii, iar toate discuţiile alea despre tine si lucruri pe care le evitai inainte sunt un exerciţiu de sinceritate cu tine însuţi. Trebuie sa fii pregatit să-ti poţi recunoaşte şi sa poti povesti orice. Trebuie sa fii brutal de sincer. Cu tine. Caci e despre tine.

Terapeutul nu te judeca, nu iti da sfaturi, te ajuta sa-ti adresezi cele mai potrivite intrebari, raspunsurile le vei descoperi tu insuti. Dorinta de schimbare poate surveni oricand, dupa ce ai pus capat unei relatii, dupa decesul cuiva drag, in timp ce te afli intr-o relatie in care nu te mai simti confortabil etc.

Alianta care se formeaza intre client si psihoterapeut

E in natura noastra sa vrem sa ne placa oamenii, dar nu despre asta este terapia sau nu asta este de baza cand te gasesti intr-o terapie. Nici terapeutul nu trebuie sa te placa, nici tu nu trebuie sa-l placi. Psihoterapia functioneaza, insa exista, intr-adevar cauze care pot duce la lipsa rezultatelor. In primul rand, daca te astepti sa faci schimbari in 2-3 sedinte, nu ai cum sa obtii rezultate, caci ceea ce te duce la psiholog nu a aparut peste noapte.  

Alianta care se formeaza intre client si psihoterapeut este esentiala, empatia, chimia.  Daca nu simti ca s-a realizat alianta terapeutica, atunci esti in cabinetul nepotrivit, mai trebuie sa cauti. E important, fireste, ca psihoterapeutul sa fi parcurs un proces terapeutic viguros el insusi, pentru a avea astfel o igiena emotionala. 

Motive pentru care nu functioneaza terapia

Cauzele pentru care posibil nu functioneaza terapia pot fi: te-a trimis mama, tata, sotul/sotia, deci nu tu ti-ai dorit sa mergi, nu ti se potriveste metoda psihoterapeutica, nu crezi in capacitatea ta de a atinge rezultate in procesul psihoterapeutic, consideri ca rezolvarea tine de factori externi. O alta cauza poate fi inconstanta procesului psihoterapeutic, instabilitatea programului, mergi o data la 3 saptamani sau pui toata responsabilitatea rezolvarii asupra psihoterapeutului.

Schimbari in comportamentul oamenilor post-izolare

Cel mai stresant pentru oameni este ca au saracit financiar, cred. Atunci cand nu ai ce pune pe masa, nu te mai gandesti la emotii, la revelatii. Mi-ar placea sa spun, pe de alta parte, ca pandemia ne-a transformat,  in sensul ca ne-am imbogatit spiritual. Mi-ar placea sa cred ca oamenii au invatat ceva din aceasta izolare. Insa ma tem ca multi au stat in case fara sa invete nimic. Si de ce sa invete, daca nu si-au propus sa o faca.

Ma hazardez si afirm ca eu cred din ce in ce mai mult ca oamenii nu s-au schimbat. Si ne-au aratat asta multe alte tragedii din trecut, ne-a aratat-o si istoria. In timpul pandemiei, nevoia umana de relationare, de comunicare a fost evidenta, desigur am vazut latura empatica a unora, ne-am unit, da, am parut schimbati. Insa post izolare, se revine, din pacate, la acea normalitate de care, inainte de pandemie, majoritatea oamenilor se plangea. Paradoxal, oamenilor le era dor de viata de care se plangeau. Cu regret afirm: uitam repede si ne intoarcem la ceea ce eram. 

In ce priveste afectiunile psihice, odata cu trecerea timpului mulți cred ca se vor decompensa, iar unele tulburari de personalitate se vor accentua. Pana la urma, pe toti ne-a zdruncinat perioada asta cu izolarea, mai ales pe plan emotional.

De ce au oamenii nevoie acum

Oamenii au nevoie de sprijin, dar parca cel mai mult au nevoie sa fie ascultati. In ziua de azi oamenii nu prea asculta, nu au rabdare, ei doar spun ce au de spus.

Ma voi referi putin la lunile care au trecut. Am oferit suport psihologic online in perioada izolarii, alaturi de mii de colegi psihologi, psihiatri din toata tara, voluntari in diferite proiecte de prim ajutor psihologic pentru comunitate, s-au format echipe de specialisti in timpul izolarii care au consiliat gratuit persoanele vulnerabile aflate in dificultate, medici si personalul medical.

Inca sunt multi care privesc tematori catre viitorul imediat si indepartat. Oamenii au nevoie de predictibilitate, de siguranta, atat pe plan psihic si emotional cat si financiar. Multe persoane sunt mai infricosate de consecintele economice decat de virus. Habar nu am nici eu ce va urma, normalitatea, asa cum o percepeam inainte nu cred ca va fi o perioada buna de-acum inainte, iar asigurarea de care au oamenii nevoie nu le-o poate oferi nimeni, cel putin nu inca.

Noi, psihologii ii putem ajuta sa inteleaga ce se intampla cu ei, sa-si recunoasca, sa-si gestioneze emotiile, starile si sa nu-si construiasca scenarii catastrofale sau irealiste pentru a nu-si alimenta gandurile negative. Daca ne este frica de ceva, ne vom comporta ca si cum acel scenariu e real.

Cresterea cazurilor de anxietate in pandemie

Oamenii s-au trezit brusc in corpurile lor. Ei cu ei insisi. Si asta nu e intotdeauna simplu, caci te pune pe ganduri, te determina sa cugeti. Nu ne place ca trebuie sa gandim. In liniste, departe de zgomot, dincolo de tot ce faceau si tot ce evitau pentru a nu petrece timp cu ei. Auzeau doar un susur al sinelui lor, iar neputinta de a controla, de a fi in siguranta, teama i-au destabilizat. Intalnirea cu sinele pretinde curaj. Confruntarea cu cine suntem noi de fapt nu ne genereaza aceeasi stabilitate si securitate pe care le avem datorita comportamentelor de evitare, care doar aparent ne protejeaza. Le-a lipsit contactul fizic cu cei dragi, cu rudele.

Cazurile de anxietate mai ales prin manifestarea atacurilor de panica au crescut, si e firesc sa fie asa, s-au inmultit cazurile de depresie, chiar si tentativele de suicid, cazurile de divort, adictiile. Mai dificil a fost pentru cei care deja inainte de pandemie s-au confruntat cu diferite afectiuni psihice sau pentru cei care sufereau de anxietate. Altii s-au descurcat foarte bine, din punct de vedere al rezilientei si al adaptabilitatii, factori esentiali in situatiile de criza.

Copiilor cred ca le-a fost mai greu, au trecut prin ceva complet necunoscut lor pana atunci, ceva ce nu au trait niciodata, spre deosebire de adultii care au experimentat temeri si limitari in perioada comunista.

Posibile repercusiuni ale perioadei

E firesc si natural ca oamenii sa nu perceapa imediat impactul psihologic real al evenimentelor din pandemie. Modul de functionare in situatii de soc si criza nu ne permite, dar va veni momentul in care vom realiza cu totii prin ce am trecut. Urmeaza. Toti am suferit emotional, a fost o panica colectiva, anxietatea e o reactie fireasca, uneori benefica pana la un anumit punct. Ea nu se poate opri la comanda.

Important este sa nu traim cu sentimentul unei catastrofe iminente si sa avem reactii exagerate. Relatiile sociale se vor schimba, cred, deoarece oamenii vor realiza ce conteaza cu adevarat. Sigur, e foarte frumos sa te interconectezi cu oameni, insa retelele sociale, nu trebuie sa inlocuiasca relatiile sociale, esential e sa te conectezi cu oameni reali. Sper ca oamenii sa fie preocupati din ce in ce mai mult de sanatate si mediul in care traiesc si mai putin de aspectele materiale, de genul “ce masina sa-mi mai cumpar, alta casa?” etc.

Este important totodata sa nu uitam ca sunt lucruri pe care le putem controla, dar și lucruri care ne scapă cu totul de sub control. Ce putem noi controla in anumite situatii? Si ce este in afara controlului nostru?  Marcus Aurelius spunea in mijlocul dezastrului devastator pentru Imperiul Roman ceva ce poate fi considerat un indemn psihologic, ”ceea ce ni se intampla nu este niciodata sub controlul nostru, niciodata complet. Propriile mele ganduri si actiuni, spunea, sunt cel putin voluntare”. Si pandemia, asa cum o vedem, nu este sub controlul individului, doar modul in care ne comportam ca raspuns la situatie, reactia la ea, este sub controlul nostru.

Preocuparea romanilor de sanatatea mintala

Sanatatea mintala este ceea ce gandim, simtim, facem si cum facem. Sanatatea mintala inseamna si cum relationam cu ceilalti, cum luam decizii.  Inseamna mult mai mult decat absenta unei boli psihice. Romanul nu sta prea bine la acest capitol, nu am fost educati in aceasta directie. La noi se vorbeste mult, oamenii se folosesc reciproc, se psihanalizeaza intre ei, se multumesc cu asta, dar poate ca e si o parte buna in asta. Toti cautam echilibrul mental, conteaza daca te recunosti in cine esti sau cine crezi ca esti. Evenimentele de viata sunt importante, dar cele mari produc tranzitii si produc dorinta de schimbare si fac in cele din urma schimbarea. 

Vor fi oameni care isi vor pierde locurile de munca, se intuiesc valuri de stres post-traumatic, depresii, mai mult blocaj existential, as zice, toate acestea vor avea, cu siguranta, un impact major asupra sanatatii psihice a oamenilor, insa e important sa solicite ajutor specializat de la psihologi, psihiatri. E posibil sa fim mai atenti de acum incolo la sanatatea noastra mintala.

Anxietatea se afla in topul problemelor de sanatate mintala si emotionala inca dinainte de izbucnirea pandemiei, atacurile de panica fiind una din formele ei de manifestare. Ingrijorarile constante ne provoaca in corp explozii de anxietate, afectandu-ne direct sanatatea mintala si fizica. Alaturi de stres acestea ne pot afecta și sistemul imunitar.

Daca aceste simptome sunt persistente, capacitatea de autoliniștire a creierului scade. Avem nevoie mai mult de capacitatea noastra de autolinistire. Sa avem capacitatea si sa facem tot ce putem pentru a ne activa functiile superioare ale creierului, pentru a accesa acele parti ale creierului care ne ghideaza catre speranta. Speranta este ca o grupa musculara, ea trebuie dezvoltata, nu ne nastem cu ea.

Poate ar fi bine sa invatam sa fim mai atenti la nevoile noastre, sa vedem ce nevoi avem si ce ne dorim si sa facem distinctia dintre cele doua, sa ne raportam corect, sa nu mai fim atat de nefericiti. Eu cred ca de acum inainte oamenii vor incepe sa fie mai preocupati de sanatatea lor mintala.

Eu cred ca romanul nu are reflexe de schimbare, nevoia lui apare cand se confrunta cu dileme mari sau framantari personale. Cand romanului i-a ajuns cutitul la os, in al 12-lea ceas constientizeaza ca ar fi necesar sa se preocupe de sanatatea sa mintala si emotionala. Nu o face preventiv, ci doar cand si-a pierdut directia, reperele.

Noi moduri de comunicare si relationare

Sentimentul de intimitate a lipsit pe perioada izolarii, asociata cu comunicarea fizica, directa.

Gesturile au inceput sa se schimbe, oamenii au inceput sa se salute cu coatele, nu se mai ating, Sunt mai atenti la comportamentul lor, de cine sa se apropie, cat de mult sa se apropie, nu se mai imbratiseaza atat de des, exista o mai mare precautie. Probabil pandemia va amplifica paranoia unora, vor fi mai suspiciosi, iar la nivel de grup, acestea se vor limita la putine persoane.

Oamenii sunt fiinte sociale, iar comunicarea reprezinta principalul mod de transmitere a informatiilor sub diverse forme: verbal, scris, virtual. Interrelationam prin comunicare. Cele doua planuri ale comunicarii, respectiv cel al continutului, a fost realizata, in schimb planul relationarii, mai putin. Comunicarea oricand si oricum necesita adaptare, acomodare la situatie, care poate merge pana la schimbarea unor comportamente, pentru ca oamenii sunt diferiti si percep realitatea diferit.

Influenta retelelor de socializare asupra adultilor si copiilor

Ca parte pozitiva, as spune ca ii ajuta pe oameni sa comunice. Atat pe adulti, cat si pe adolescenti, ii pot ajuta sa gaseasca prieteni, rude, le pot trezi interesul pentru cunoastere, sa gaseasca oportunitati de angajare, grupuri de interes, profesionale.

Ca efect negativ, pot crea dependenta, mai ales celor cu tendinta catre adictii, pot distrage de la activitati sau pot influenta negative comportamentul ducand la diminuarea increderii in sine, cresterea anxietatii, declansarea invidiei, schimbarea ritmului circadian cu perturbari ale programului de somn.

Adolescentii pot fi expusi fenomenului de cyberbullying-agresivitatea in mediul online, care ia amploare intr-un ritm ingrijorator in ultimii ani si care poate avea pe termen lung consecinte mai grave decat agresivitatea offline.

Retelele sociale pot duce la insingurare, chiar anxietate si depresie. Asa cum ne intrebam ce a fost mai intai, oul sau gaina, asa exista o dilema: ce a existat mai intai? Insingurarea care a condus la o dependenta de retelele sociale? Sau acestea au dus la insingurarea oamenilor? Indiferent de raspuns, ele pot contribui la izolare sociala, la disocierea de prezentul cotidian, mai ales atunci cand se impletesc si cu o stima de sine redusa.

Statutul socio-profesional, imaginea de sine si parerile altora

Oamenii tin foarte mult cont de parerea celorlalti, deseori e mai important ce crede X sau Y despre ei, au nevoie sa dea bine in ochii celorlalti, lucru facil de observat si pe retelele de socializare.

Desi imaginea de sine este de fapt oglindirea noastra in propria constiinta, totusi ceea ce spun altii despre noi este foarte important si ne afecteaza. Imaginea de sine inseamna siguranta, succes. Daca exista succes, creste proportional si increderea de sine.

Daca perceptia acestei imagini este una reala, accepti si calitati si defecte, atunci parerea celorlalti (feedbackul) poate confirma sau infirma ceea ce tu stii deja, imbunatatind ce ar mai fi necesar. In functie de cum s-a creat sistemul de valori din copilarie, asa depindem sau nu de ceea ce spun ceilalti despre noi.

Se poate spune ca atat formarea imaginii de sine cat si a respectului de sine au un rol deosebit in conturarea personalitatii care determina gandirea si comportamentul in diverse situatii. Cu toate acestea la locul de munca, personalitatea se manifesta diferit in comparatie cu alte activitati. Specialistii spun ca exista diferente privind potentialul psihic uman de la o etapa la alta de viata, exista evolutii socio-profesionale si ocupationale, diferente si aspiratii profesionale, de stil de viata, de statut si rol social. Maslow sugereaza o distinctie clara intre stima de sine si autorealizare/statut social.

Stresul in 2020

Stresul este actual nu doar din 2020, ci de cativa ani, urmare a schimbarilor sociale. Oamenii traiesc o stare de neliniste, tensiune pentru asigurarea zilei de maine, etc. La ora actuala este fenomen psihosocial, dar din nou spun, oamenii reactioneaza diferit. Ceea ce pentru mine, de exemplu, poate fi facil de realizat, pentru altul este ingrijorator, amenintator, poate chiar imposibil. Depinde de capacitatea de rezilienta a fiecaruia.

In fata unei probleme, amenintari percepute de individ se activeaza reactia “lupta sau fugi”, automata, primitiva, a creierului reptilian. Psihologic vorbind, omul simte amenintare si atunci se declanseaza mecanisme afective, comportamentale, cognitive chiar. Cu alte cuvinte avem o mare influenta asupra starilor noastre, oricare ar fi ele.  As putea inlocui cuvantul “stres” cu “provocare”.

Cuvantele anului pentru tine

“Deep inside”:  cauta, gaseste, schimba. Ceea ce am trait in ultimele luni, poate fi un trigger pentru a descoperi ce este esential, avem oportunitatea sa reasezam in noi si in afara noastra lucruri. E alegerea fiecaruia si depinde de propria perceptie si interpretare a fiecaruia.

Romania actuala la capitolul sanatate mintala

In primul rand e nevoie de schimbarea opticii societatii asupra conceptului de afectiuni psihice, boala mintala, apoi  a ceea ce inseamna de fapt sanatatea mintala.

Inca se manifesta stigma asociata bolilor psihice, fata de anumite comportamente si particularitati ale mintii. Atunci cand vorbim de psihicul uman, lucrurile nu sunt usor de inteles si explicat. Temerile, ideile, convingerile care planeaza in mentalul colectiv trebuie eliminate, e nevoie sa incurajam empatia si intelegerea la nivelul societatii.

Apoi, foarte important, serviciile psihologice sa fie legiferate ca fiind servicii de sanatate, indiferent de specialitate, sa reprezinte o prioritate nationala in demersurile preventive, de interventie si suport ale sanatatii sociale si mintale. Iar pentru asta e nevoie de modificari la nivel de legislatie. Serviciile psihologice ar trebui sa fie incluse in pachetul de baza al serviciilor de sanatate decontate.

Sunt pacienti care se intorc pe paturile spitalelor, sunt deasemenea multe cazuri sociale, oameni care nu-si pot permite sa faca tratamentul complet, care implica si servicii psihologice pe langa tratamentul medical. Consiliati, nu prea au cum sa fie toti, deoarece psihologii din spitale sunt intr-un numar limitat, iar in privat, nu toti pacientii isi pot permite sa acceseze serviciile acestea. Cred cu tarie, alaturi de multi colegi psihologi, ca e imperios necesar ca activitatea psihologilor sa fie recunoscuta ca si serviciu de sanatate mintala.

E nevoie sa constientizam importanta sanatatii mintale si sa o asezam in ierarhia valorilor umane, cum am spus mai devreme, a fi sanatos mintal, nu inseamna absenta unei tulburari mintale sau a unui diagnostic pus de catre un specialist. Nu inseamna doar sa nu te afli pe un pat de spital pe o sectie de psihiatrie, ci este o stare de bine psihologica a unui individ, astfel ca acesta sa isi poata atinge potentialul propriu de functionare in viata de zi cu zi.