[Minte & suflet] Domnica Petrovai: Narcisismul este în mare creștere. Lipsa de identitate îi face pe oameni foarte vulnerabili la manipulare

Cer sau nu vremurile actuale o mai atentă aplecare asupra sănătății mintale și emoționale? Cât de mult ne afectează, de fapt, contextul actual, la nivel de comportament? Și ce modificări produce în noi socializarea excesivă online? Am gândit o mulțime de întrebări pentru această serie nouă pe care o deschidem pe IQads, pentru că ne-am propus să atingem cât mai multe teme din zona sănătății mintale și emoționale.

Cu pași timizi, dar esențiali, oamenii au început să înțeleagă și în România că mintea și sufletul au nevoie de îngrijire și e firesc să meargă la specialiști, așa cum fac cu afecțiuni ale corpului. Am invitat alături de noi psihologi și psihiatri care pot aduce, din teorie și practică, informații utile multora.

”Pentru unii pandemia a însemnat relații mult mai apropiate în familie și echipe mult mai funcționale în organizații, sau cel puțin mai asumate cu dorința de a se sprijinii unii pe ceilalți. Pentru alții, a însemnat anxietate sau depresii amplificate, rupturi în relații datorită confruntării mult mai directe cu probleme nerezolvate, minimalizate sau ignorate și cu un disconfort pentru care nu aveau resurse de gestionare”, spune Domnica Petrovai. 

Începem cu Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut, fondatoarea companiei Mind Education și a Școlii pentru Cuplu, care are o experiență de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și terapiei de cuplu.

Călătoria ta către psihoterapie

Eram foarte interesată de cercetare în domeniul științelor umane și filozofie și așa am ales să studiez psihologia. La 18 ani am devenit studentă la psihologie fără să știu că voi deveni psihoterapeut. Psihoterapia m-a ales ea pe mine și în timp am înțeles și cât de mult mă împlinește și cum prin această profesie pot contribui la promovarea sănătății emoționale și mentale în comunitate. Sunt specializată în psihoterapia cognitiv-comportamentală și lucrez în mod special cu cupluri și familii și, în ultimii 10 ani și cu organizații și companii.

Cum funcționează psihoterapia

Psihoterapia te sprijină să nu lași un disconfort sau o experiență dureroasă să se transforme într-o suferință emoțională care îți va influența negativ viața și funcționarea de zi cu zi. De exemplu, o anxietate care devine copleșitoare și duce la îngrijorări excesive, amânare și evitare, sau un conflict nerezolvat cu partenerul sau un coleg care duce la resentimente sau neîncredere în relație sau îndoieli de sine nefuncționale.

Pe de altă parte, psihoterapia este și o instrument necesar tuturor chiar dacă nu percep un disconfort sau suferință emoțională pentru că te sprijină să te înțelegi și cunoști mult mai bine, devii mai conștient de propriile resurse, puncte vulnerabile, nevoi de dezvoltare, sursa dificultăților în relații. Nu este o soluție doar pentru momentele de criză. Este și motivul pentru care am început acum mulți ani să lucrez cu echipe și organizații pentru că eu cred în puterea schimbării contextului de viață asupra sănătății emoționale a fiecăruia dintre noi.   

Când ar trebui o persoană să acceseze un astfel de serviciu

În multe momente. Și când își dorește o mai bună înțelegere de sine și cum să aibă grijă prin practici zilnice să-și mențină o minte sănătoasă și în momente de criză sau cu resurse limitate pentru a rezolva o dificultate emoțională sau din relații. Susțin cu tărie ideea de igienă mentală sau preocupare pentru sănătatea noastră emoțională și a relațiilor înainte de a trăi consecințe dureroase, cum sunt atacurile de panică, depresia, insomniile, sau rupturi dureroase în relații. A căuta sprijin nu este semn de slăbiciune, sau eșec, ci dimpotrivă de asumare, responsabilitate și curaj personal sau organizațional.

Relația terapeut-client

Le recomand celor care sunt în căutarea unui terapeut să pună întrebări despre abordare, dacă are sau nu o bază științifică, care este viziunea asupra terapiei, să fie atenți la relația terapeutică și, firesc, să rezoneze cu valorile și principiile terapeutului. Mai ales că relația terapeutică are cel mai mare efect asupra schimbării și vindecării emoționale.

Cheia este clădirea unei relații de siguranță, încredere și folosirea unor instrumente validate științific. Nu sunt opiniile personale ale terapeutului despre lume și viață. În cazul meu, marea majoritate a celor care au ales să lucrăm împreună, fie cupluri sau companii, au avut recomandarea celor care au parcurs un proces individual sau organizațional și au văzut rezultate.

Efectele perioadei curente, din practică

Observ că izolarea și pandemia a avut efecte diverse și ele au depins de resursele personale anterioare și de cât de conștienți erau oamenii în legătură cu punctele lor sensibile sau de risc. Cum este riscul de depresie sau anxietate.

Pentru unii pandemia a însemnat relații mult mai apropiate în familie și echipe mult mai funcționaleîn organizații sau cel puțin mai asumate cu dorința de a se sprijinii unii pe ceilalți. Pentru alții, a însemnat anxietate sau depresii amplificate, rupturi în relații datorită confruntării mult mai directe cu probleme nerezolvate, minimalizate sau ignorate și cu un disconfort pentru care nu aveau resurse de gestionare.

Fiind aproape de multe cupluri și echipe sau companii am observat cum criza le-a trezit multora propriile insecurități ceea ce a dus la o mai rapidă conștientizare atât a resurselor emoționale și valorilor reale, cât și a punctelor vulnerabile și a nevoilor de dezvoltare. „Problemele” au fost mai evidente și mai vizibile și dorința de a le rezolva mult mai puternică datorită contextului.

Cele mai mari provocări

Cred că cea mai mare provocare au avut-o și încă o au oamenii la nivel de autonomie pe toate planurile, inclusiv emoțională și financiară și de aici neîncrederea, dificultatea de a-și regla disconfortul și de a face alegeri sănătoase, frica dusă la extrem, credința în teoria conspirației sau ignorarea completă a riscurilor datorită detașării emoționale ca mecanism de protecție.

Și observ că în loc să ne centrăm pe responsabilitate și asumare ca și comunitate, alegem tot amenințarea cu pedeapsa, rigiditatea și neîncrederea, o autoritate care alege controlul, pedeapsa și frica. Cred că este mult mai vizibil pentru mulți unde ne aflăm ca și comunitate și țară din punct de vedere al maturității sau imaturității emoționale, a abilităților de auto-reglare și asumare și a sănătății emoționale și mentale.

Narcisismul este în mare creștere și, din păcate, și cei care îl susțin. Lipsa de identitate și autonomie îi face pe oameni foarte vulnerabili la manipulare, tendința de idealizare și susținere a grandomaniei și abuzurilor de putere. Un indicator al sănătății mentale în relații este gradul de încredere și siguranță care în foarte multe comunități și familii lipsește. Singurătatea sau însingurarea sau izolarea cuplurilor, a familiilor a crescut și asta înseamnă risc crescut de ostilitate în relații, suspiciuni, deconectare și, ca o consecință crește semnificativ riscul de depresie.

De ce au nevoie oamenii

A crescut numărul celor care ne-au cerut ajutor în aceasta perioadă. Atât cuplurile care s-au confruntat cu multe tensiuni și divergențe, fără posibilitatea evadării sau evitării conflictelor, cât și companiile care, din fericire, au conștientizat cât de important și esențial este să te uiți și la resursele emoționale ale angajaților și echipei de leadership, la încrederea din relații.

Mult mai multe companii au venit către noi cu solicitarea de a le oferii soluții pentru dificultățile din zona sănătății emoționale, fie prevenția depresiei și însingurării în timpul și după izolare, fie gestionarea anxietății și a rupturilor de încredere în relații. Sănătatea emoțională nu mai este un subiect tabu pentru multe companii, din fericire, atât pentru noi, cât și pentru ei.

Până nu demult, trebuia să „rezolv” problemele indirect, prin soluții mai ușor de acceptat, cum este mindfulness sau managementul stresului pentru comportamente de îndreptățire, criticism sau nevoie exagerată de validare și control. Încă nu putem vorbi foarte direct despre narcisism, abuz emoțional, depresie. Acum, criza i-a determinat pe mulți să pună limite ferme la neasumare, să nu mai întrețină dependența sau negativismul și să recunoască nevoia de a vorbi despre subiecte din sfera sănătății emoționale și mintale.

Probleme care au apărut în izolare și recomandări

Îngrijorări excesive, insomnii, toleranță scăzută la incertitudini, oboseală cronică, lipsă de speranță, singurătate, îngrijorări financiare și teama pierderii locul de muncă. În situații de criză este esențial să ne păstrăm rutinele care ne mențin starea de bine, somnul pentru ca deprivarea de somn creste riscul depresiei și anxietății, mișcarea datorită rolului ei în auto-reglarea emoțională, conectarea cu ceilalți și menținerea legăturilor cu cei apropiați, recuperarea după momentele stresante zilnice.

Mulți acum în izolare au început să practice meditația și alte forme de prezență, cum este gătitul sau grădinăritul. Și ce este esențial este să ne menținem conectarea cu valorile noastre supraordinate activităților zilnice, ce contează cu adevărat pentru noi pentru a face față mai înțelept disconfortului prezent și a nu ne menține mintea doar în viitor sau trecut.

O altă recomandare este a avea un proiect personal care ne dă un sentiment de control în momente incerte și este esențial pentru păstrarea unui echilibru emoțional și mental. Cu cât suntem mai rezilienți cu atât ne va fi mai ușor să depășim perioadele de criză prin alegeri sănătoase și înțelepte. De exemplu, nu evităm conversațiile dificile, ci ni le asumăm, ne uităm și la perspectivele de gândire și viziune ale celorlalți pentru a avea o minte flexibilă, suntem mai confortabili cu disconfortul și exersăm auto-reglarea emoțională. Devenim mai agili atât mental, cât și emoțional.

La ce este bine să fim atenți în continuare

Incertitudinea și schimbarea creează multă anxietate, neîncredere și rezistențe. Este un context în care traumele emoționale din trecutul fiecăruia și al acestui popor sunt mult mai vizibile, cum spuneam anterior.

Schimbarea implică să ieși din zona de confort, să-ți schimbi modul în care gândești și cum acționezi, să înveți noi modalități de relaționare și să inovezi. Însă pentru a inova avem nevoie de înțelegerea și confortul cu diversitatea și diferențele, înseamnă asumarea greșelilor, înseamnă colaborare și abilitatea și disponibilitatea de a avea scopuri și obiective înalte. Una din consecințele acestor schimbări va fi singurătatea sau însingurarea crescută, o și mai mare neîncredere și dificultăți emoționale exprimate prin depresii, anxietate și dificultăți de relaționare.

Cred că acum ar fi necesar un efort al comunității, fie că vorbim de o echipă, un grup de prieteni sau o organizație. Sănătatea mentală a fiecăruia dintre noi depinde atât de mult de un efort asumat comun. Cred că doar așa ne va fi mai bine în primul rând pentru că nu suntem izolați, suntem interconectați și depindem mult unii de ceilalți. Și chiar dacă ne protejăm, costurile emoționale ale protecției vor fi „plătite” de cei din viața noastră, familie, colegi, vecini, prieteni. Depresia și neîncrederea sunt contagioase.

Cum a evoluat grija față de minte și spirit 

Preocuparea exista și înainte de pandemie, acum a fost mai clară „urgența” acestei nevoi adesea ignorată de mult pentru că încă nu erau confruntați cu suferințe emoționale acute. Văd o evoluție în deschiderea oamenilor către sănătate emoțională și psihoterapie și mai observ din fericire și o integrare în atitudinea profesioniștilor în ceea ce înseamnă minte – corp – emoție – spirit.

Încep să nu mai fie percepute ca fragmentate și rupte. Pe de altă  parte, îngrijorător este că lipsa de autonomie emoțională și a unei identități personale nu doar că îi face ușor de manipulat sau că manipulează ei și susțin abuzurile emoționale însă sunt și atrași de pseudo-știință, de o zonă de așa zisă „spiritualitate” ca o soluție magică la suferințe. Ceea ce înseamnă că extremele vor fi mai puternice. Pentru a susține un proces sănătos de maturizare și sănătate emoțională avem nevoie de efortul unor comunități, cum sunt organizațiile. Ca oamenii să aibă repere și alternative mai sănătoase, să aibă experiențe non-abuzive. Ceea ce firesc implică decizia și curajul unui om din acea organizație.

Comunicarea, un termen extrem de folosit în această perioadă

Cuvântul ne influențează identitatea și siguranța în relația cu ceilalți. Și cred că spunem lucruri care rănesc și care ne rănesc tot dintr-o dificultate de auto-reglare și asumare a propriilor trăiri. Mesaje cum sunt „fi asertiv”, „spune ce simți” sunt cele care arată unde ne aflăm la nivelul maturității emoționale ca popor. Încă asumarea reală este foarte dificilă și teribil de inconfortabilă.

Un alt cuvânt uzat al vremurilor moderne: ”stresul”

Stresul ne mobilizează la acțiune, problema nu este stresul, ci cum și unde ne dozăm energia. Cum mă recuperez după perioade mai active, cu decizii și rezolvare de probleme, cum îmi mențin prezența și flexibilitatea și cum îmi integrez celelalte nevoi. Cred că este mai ușor să „găsim un vinovat” cum este stresul pentru problemele noastre pentru ca pare că sursa este externă, este ceva ce ni se întâmplă.

Oamenii, noi avem nevoie de mai multă educație de bază despre emoții, cum funcționează mintea noastră cu toate biasările ei, despre nevoi emoționale și cum să menținem relațiile sigure și de încredere. Cum să inovăm și să ne adaptăm, să evoluăm. Cred că sursa dificultăților noastre ține de convingerile noastre și de aici aș porni în procesul schimbării, la mai multă asumare, putere personală, conștiință de sine și claritate a cine ești și cine vrei să devii.

Cuvântul anului pentru tine

Contribuție. Aș vrea să lăsăm victimizarea și neasumarea și să dăm spațiu asumării.

Activi online

Cu granițe și așteptări foarte clare. Și când spun așteptări, mă refer și la singurătate. Noi avem nevoie de conectare reală, de prezență fizică si emoțională în relații, însingurarea duce la ostilitate și este foarte vizibil în online. Cum este vizibilă și nevoia de atenție și validare, lipsa de autenticitate și nevoia multora de a fi văzuți.

Influența rețelelor de socializare asupra adulților și copiilor

Aș începe cu copiii. Canelele de socializare pot fi o sursă de învățare și educație numai dacă copilul are cel puțin o relație de încredere și siguranță cu un adult. De exemplu, învață urmărind filmulețe de pe YouTube, cum să facă fotografii sau să gătească. Însă condiția în alegerea surselor este relația cu părinții din viața lui. Altfel, el va fi foarte vulnerabil și ușor de influențat mai ales de cei abuzivi. Și aici mă refer la accesul la pornografie, mesaje nesănătoase din parte unor persoane pe care copilul pe percepe ca modele de urmat sau așteptarea ca interacțiunile din social media să îi de-a și mai multă încredere în el.

În cazul adulților, și aici sunt vizibile nevoile din spatele postărilor sau comunicării în online. Este despre a ține legătura cu prieteni din lumea largă sau de informare sau despre atenție și validare? De exemplu, studiile și experiența mea cu multe cupluri mi-au arătat ca a crescut mult cazurile de infidelitate emoțională datorită ușurinței cu care putem să comunicăm între noi. Însă nu FB sau instagramul este „vinovatul” pentru care oamenii sunt infideli, însă facilitează mult procesul.  

Cred că mai degrabă, rețelele de socializare au contribuit la însingurarea oamenilor și la o scădere a empatiei. Este ca și cum trimiți un email cu reproșuri și nemulțumiri unui coleg fără să fie prezent și fără să ai șansă să-ți testezi judecățile și convingerile ascultând și perspectiva lui. Însă nu putem ignora și utilitatea lor mai ales prin rapiditatea de transmitere a informațiilor. O maturizare emoțională a oamenilor ar duce la o folosire mai adecvată a lor.

Preocuparea oamenilor față de imaginea lor

Nevoia de acceptare, de a fi văzuți, de validare este firească. Însă măsura este problema. Insecuritatea nu o putem „rezolva” cu și mai multă atenție din exterior, ci cu o acceptare de sine fără prea mulți „spectatori”. Este un cerc vicios, ești nesigur/ă, te simți un impostor, „defect”, „inferior”, îți este rușine de tine” și cauți validări. Și le primești.

Asta apropo de cei care au nevoie să acorde atenție altora. Au nevoie să admire pe cineva. Și validările primite îți confirmă ideea că acceptarea înseamnă că oamenii te plac, spun despre tine că ești grozav, îți este din ce în ce mai greu să primești feedback-uri negative și așa crește și o falsă încredere în sine, cultul personalității. Însă responsabili suntem cu toții.

Narcisismul, atât cel cu manifestări de grandomanie, cât și cel vulnerabil a crescut alarmant de mult în cultura noastră. Ca o formă de adaptare la „nu sunt suficient de bun”, la critică și vigilență către greșeală. Și accesul la platforme care să îți aducă multă atenție este factor de risc.

Perspective și schimbări față de statutul profesional

Observ o mai bună integrare a nevoilor, se vorbește mai puțin despre „echilibrul viață profesională și viață personală” ca două lumi separate și fragmentate. Sunt înțelese nevoile de contribuție, de sens, de rezultate și performanță integrate cu nevoile emoționale.

Din ce în ce mai mulți adulți pe care i-am întâlnit devin conștienți de nevoia de a contribui la o comunitate care să ofere bunăstare mai multora, o flexibilitate în evoluția identității și conversații despre caracter și integritate indiferent de munca pe care alegi să o faci. Încrederea și imagine de sine evoluează și ea și nu mai este dată doar de un anumit „statut”, ci din ce în ce mai mult de valori, cum este omenia, integritatea, bunătatea.

Observ că începe să scadă nevoia multor adulți de a avea „succes” sau „bani” sau „statut” care să le acopere golurile emoționale sau sărăcia trăită ca și copil. Perfecționismul este adesea mecanism de protecție pentru „merit să fiu iubit/ă”, „sunt valoros/valoroasă” și începe să fie înțeles și redefinit.

România lui 2020, la capitolul sănătate mintală

Încă lipsește educația unei sănătăți emoționale, a relațiilor care au la bază siguranța și încrederea la nivelul organizațiilor și instituțiilor pentru a putea sprijinii evoluția individului și sănătatea lui mentală. Încă în prea multe instituții și companii criticismul, neasumarea, blamarea celorlalți, victimizarea, îndreptățirea sunt menținute prin modul în care fiecare reacționăm. Însă speranța mea este că acum după criză din ce în ce mai multe comunități și adulți își vor asuma riscul de a iniția și susține o transformare.