Atenție, biografie lungă. Noi nu suntem vinovați, de vină e Ioana Nicolescu, ce nu stă niciodată locului, că nu-i dă voie spiritul ei care știe să conjuge ideile de la condițional-optativ, la timpul prezent. Să nu spuneți că nu v-am prevenit: Luxury Consultant în domeniul fashion & design, cu o experiență de peste 15 ani în modă și lux la Paris, unde a lucrat pentru branduri precum Dior, Prada sau Comme des Garcons; Fashion Contributor în România pentru reviste ca Elle, Marie Claire sau Harper’s Bazaar; Fashion Editor pentru Forbes Life; antreprenoare și creatoarea Code Noir Style, un „caiet” virtual de trend forecasting și lifestyle. Și o artistă care-și îndreaptă creativitatea în multe și diferite proiecte sociale, cum ar fi #CismigiuMonAmour – o inițiativă de ocrotire a spiritului autentic al Grădinii Cișmigiu, creată drept replică la proiectul de restaurare peisagistică al Primăriei Capitalei sau #RamanTablou – un challenge devenit viral, care îndemna oamenii ce stăteau cuminți în izolare, să-și antreneze imaginația. În rezultat avem un ditamai muzeu al artistismului românesc, care a trebuit să iasă online, măcar, dacă din casă nu era voie.
De la #RamanTablou a pornit povestea, dar am mers și pe alte teritorii să o descoperim pe Ioana întru totul. Despre artistism genetic, inițiative creativo-civice, fashion și design, în continuarea poveștii.
Background cu memorii
Cum părinții profesau amândoi în domeniu creativ, tata ca scenograf și mama ca artist plastic, am un background 200% artistic la bază; am făcut grafică și scenografie înainte să fac design vestimentar. Am avut norocul să cresc cu o mamă foarte creativă, pasionată de matematică și cu un real talent pentru trenduri. Ea m-a încurajat să-mi testez creativitatea sub toate formele care mă interesau. Poate de aceea nu am ezitat să merg până la capăt cu fiecare idee, să văd dacă mi se potrivește sau e doar un „flirt” artistic. Tot așa am ajuns și să scriu, să nu-mi fie frică „să mă joc serios” și să accept joburi care erau adevărate provocări profesionale și umane, chiar dacă simțeam întâi emoții în stomac. Așa am descoperit că limitele ni le punem doar noi și că este foarte plăcut să le depășești.
La Paris am ajuns în lux dintr-un job part time din care îmi susțineam cursurile la școala de modă. Așa am ajuns să lansez mondial o linie de haine a unui brand japonez - Comme des Garçons - al cărui fan eram la școală. De aici la un job de buyer a fost un pas, mi-am dat seama că poți fi foarte creativ recompunând colecții complete de haine și accesorii pentru diverse magazine de lux sau țări foarte diferite, ca Rusia, Martinica sau Hong Kong. Așa am învățat să lucrez cu trendurile, cu previziuni pe 8-12 luni pe care să le traduc clienților, dar și să reacționez rapid când apar probleme. Am realizat abia când am ajuns la Prada cât învățasem și făcusem la Comme des Garçons, iar pofta de joacă nu a făcut decât să crească.
Acum am trecut de partea cealaltă și ofer consultanță în trend forecasting, branding, product development, marketing și strategie specializată pentru lux și segmentul premium, o zonă care sper să se dezvolte mai clar în România.
Mă mândresc…
Nominalizarea proiectului #CismigiuMonAmour la Gala Societății Civile 2020 ar fi unul dintre primele care-mi vin în minte. Suntem onorați ca proiectul nostru a fost nominalizat alături de atâtea alte proiecte importante, cu atât mai mult cu cât #CismigiuMonAmour este singurul proiect făcut fără sprijinul unei agenții sau al unei companii, cu buget 0 și implicare 100% din partea unor oameni care iubesc Cișmigiu.
Creșterea continua a Code Noir Style este al doilea lucru de care mă bucur, mai cu seamă că am început să îi și cunosc personal pe unii dintre cei care mă citesc (le mulțumesc din inima „urmăritorilor”, a fost una dintre cele mai frumoase surprize din ultima vreme).
În plus, luna trecută, alături de Andreea Leta, Patricia Mihail, Andrei Leonte și Alexandru Ion am pornit leapșa #RamanTablou. În perioada aceasta destul de stranie, ne era dor, celor din spatele proiectului #CismigiuMonAmour, să ne adunăm din nou forțele, împreună. Lucrasem deja remote cu Patricia - zâna cea bună de la Londra - pentru proiectul dedicat Cișmigiului, dar acum a trebuit să lucrăm cu toții de la distanță, și în același timp împreună, ceea ce a fost o provocare.
Foto: Alexandru Ion
Cum e cu inspirația acasă
După starea ciudată de la începutul pandemiei, pe care cred că am resimțit-o cam toți, într-o formă sau alta, mi-am dat seama că 2020 nu va funcționa după planul meu inițial. Dar mi-am dat seama că eu sunt tot eu, astfel că muza e mereu cu mine. Ea mă (supra)veghează și apare prompt cam în fiecare zi, de cum mă pun la scris sau la lucrat.
#RămânTablou
Rezumă, cumva, starea mea „pandemică” - ce am vrut să le transmit celor dragi și cu ce mi-aș dori să rămână: fă rai din ce ai și nu uita să râzi. A fost o idee care a venit firesc, după ce am văzut provocarea lansată de MET Museum și Getty Museum, ale căror reinterpretări le urmăream pe Instagram și le arătam familiei. Apoi, am descoperit și contul de Instagram @tussenkunstenquarantaine, de la care a pornit de fapt toată „joaca” noastră.
A fost minunat și spectaculos să vedem cum oameni foarte diferiți reinventau tablouri celebre din te miri ce – un sul de hârtie igienică devenea replica pipei lui Magritte sau un chinchilla adorabil era fata cu cercelul de perlă. Produse de curățenie, covoare, cearșafuri, legume sau fructe, perne – cele mai banale lucruri din casă se transformau în cele mai neașteptate elemente dintr-o operă de artă. De la a aprecia munca și disponibilitatea altora de a se „juca” la a spune „dar de ce să nu ducem provocarea asta mai departe?” a fost un pas natural.
Oamenii și-au dorit o evadare – iar dacă noi am reușit să înlesnim, chiar cu foarte puțin, o călătorie în imaginația fiecăruia, este minunat. Ne-am dat apoi seama că am împărțit mai mult decât joacă sau lejeritate - majoritatea au exprimat lucruri foarte personale și s-a creat o legătură și o emoție dincolo de ecrane, care pe mine m-a impresionat.
Cât despre „publicul țintă” - joaca noastră a fost și este în continuare deschisă tuturor. Iar să povestesc despre tablouri ar fi păcat, pentru că ar fura din farmecul de a le savura pe fiecare așa cum am făcut și noi. Dar le puteți descoperi pe toate, unul câte unul, vizitând galeria noastră online.
Muzeul online a izolării
Se tot mărește, va trebui să mai „construim” câteva camere pentru vizitatori și pentru toți „artiștii” care au cerut să prelungim leapșa, ca să expună în „muzeul” nostru virtual.
Propria capodoperă
Andreea Leta a venit cu ideea portretului Isabellei d’Este a lui Tizian. Mie îmi era clar doar că voi strecura o pisică din dotare în reinterpretarea mea.
Tot de la Andreea a pornit și vizualul provocării – literele din care este construit titlul „Rămân Tablou” sunt făcute individual din tot felul de obiecte casnice pe care, dacă vă uitați de aproape, veți descoperi că le aveți și voi prin casă. Dar nu v-ați gândit, încă, să faceți un tablou din ele.
Câtă artă respiră România
Pentru mine, arta este în primul rând un mijloc extraordinar și infinit de inspirație și de exprimare, care ne ajută să ne conectăm, să legăm mai multe sensibilități și idei, unele câteodată contradictorii. În vremuri atât de imprevizibile precum cele de acum, poate fi un adevărat refugiu, un moment de pauză pentru a ne încărca de energie bună și frumos. Iar toate aceste lucruri transcend granițe geografice, sociale sau culturale.
Inițiative creativo-civice
Întâi, cred că e nevoie de spirit civic și de implicare în comunitatea ta, exercitate ca gesturi naturale și sănătoase pentru societate. În perspectiva mea, este extrem de important să înțeleagă cât mai mulți oameni cât de puternic poate fi rolul civic pe care îl avem ca indivizi și cum, împreună, această forță poate produce schimbări reale.
Noi am propus o inițiativă creativo-civică, de exemplu, dar implicarea poate lua forme nenumărate și, adesea, nebănuite. Cred că este esențial să ne folosim creativitatea, inventivitatea, vocile pentru a aduce împreună comunități, fie ele online sau offline, și a construi împreună.
Cauze și implicare
Ne putem informa mai mult și mai atent, discutând și punând întrebări apoi. Dacă realizăm nevoia de implicare socială și cum prin ea putem produce schimbări reale, deja am făcut un pas important înainte. Ca să faci curat în cămară e mai ușor dacă aprinzi lumina. Cei care vor să schimbe lucruri sunt din ce în ce mai mulți, iar grupurile de inițiativă civică din România sunt din ce în ce mai numeroase și active.
Lumea de după
Cred că suntem cu toții însă extrem de dezorientați. Trăim o perioadă dificilă și atipică, pentru care nu am fost pregătiți. Sper doar ca această perioadă de pauză să ne fi determinat pe cât mai mulți dintre noi să privim mai atent atât la propriile vieți, cât și la societate, lume, planetă în general. Și sper să fim mai atenți la ceilalți, la nevoile cartierului, ale blocului în care trăim, să ne încurajeze să ne cunoaștem între noi.
To do list-ul
În perioada aceasta, parcă mai mult decât oricând, mi-am dat seama că lucrurile se pot schimba cât ai clipi și că e important să rămânem flexibili și adaptabili, pentru că nu știm cum va arăta ziua de mâine. Dar ne putem imagina cum am vrea să arate acea zi și, încetul cu încetul, să începem să o construim.
