[Single de România] Bobo Burlăcianu: Muzica trebuie ascultată, nu ambalată frumos

Cum recunoști o piesă Fără Zahăr când o auzi la radio? Destul de simplu, după accent și umor. Asta pentru că Bobo și Bobi erau pe trend cu mult înainte de a auzi noi de Carla's Dream, Motans sau Rimes. Indicat e să-i consumi live, altfel, îi poți asculta, după cum spune Bobo, pe cele câteva radiouri underground de la noi. Pandemia l-a prins oarecum pe nepusă masă, dar nu e stres, decât de ăla pozitiv:

“Perioada asta de introspecție m-a făcut să-mi dau seama că n-am nevoie de multe lucruri, că viața e mult mai simplă și mai bună decât ne învață societatea și că întotdeauna se poate mai rău.”

E miserupist când vine vorba de scena mainstream sau imagine creată artificial, recunoaște că nu prea îl interesează și că se merge spre o uniformizare în masă.

Linia melodică e pe cale de dispariție. Până la urmă, are și sens, că și pământul are resurse limitate. Câtă muzică să poți face cu 12 note? O să dispară muzica din muzică în curând.”

În rest, promovare cu câteva zeci de euro, că internetul merge bine în România, spectacole la teatru în paralel cu muzica și câteva idei de business la care se gândește până lucrurile vor reveni la vechiul normal, fără a fi nevoie de reconversie.

Cum s-au schimbat planurile în pandemie

Planul financiar, major. Am rămas fără sursă de venit și fără vreo dată clară de la care voi incepe să câștig bani din nou. Am reușit să pun deoparte niște bani anul trecut și momentan trăiesc din ei. Mai rezist cam două luni. Altfel, celelalte planuri sunt la locul lor. În cel profesional, pandemia ne-a prins înregistrând piese noi cu Fără Zahăr. Acum am reluat treaba și când vor fi gata le dăm drumul. N-avem niciun termen fix. O luăm ușurel. Planul personal a avut chiar de câștigat. Trecând peste faza de depresie inițială, toată perioada asta de introspecție m-a făcut să-mi dau seama că n-am nevoie de multe lucruri, că viața e mult mai simplă și mai bună decât ne învață societatea și că întotdeauna se poate mai rău, drept pentru care încerc să mă bucur mai mult de ce am, în loc să mă întristez de ce-mi lipsește. E greu, dar se poate. 

Ce crezi că ar trebui să facă scena locală

Habar n-am. Din păcate, nu am deloc stofă de antreprenor, sau de vizionar, ca să mă gândesc la soluții înaintea vremurilor. Mi se pare ciudat că nu există un IMDB al muzicii sau un Shazam care sa recunoască notele fredonate pe gură, măcar cât să dea câteva zeci de rezultate, dar astea-s toate ideile pe care le am legat de ce trebuie făcut bussineswise. Nu prea ajută.

Alternativa cu concertele online e lăudabilă, evident că e mai bine decât deloc, dar nu reprezintă o soluție viabilă de înlocuire a concertelor live. Cred că nimic nu o poate face la același nivel. Tot ce pot să fac e să aștept să se revină la starea normală a lucrurilor. Iar dacă asta se va prelungi dincolo de limita așteptării, voi fi nevoit să îmi caut altă meserie, poate.

Single în 2020

Cred că înseamnă același lucru ca și până acum. Cea mai răsărită piesă de pe un album. Sau în top 3 măcar. Nu cred că a suferit vreo modificare. Single-ul e o locomotivă care trage după ea albumul. Se lansează online. Era o vreme în care se lansa la televizor. De fapt, nici nu știu dacă se lansează în vreun fel. Se urcă pe net și atât. Eventual se merge la radio. 

Single-uri pe bandă rulantă sau album

Cu Fără Zahăr am renunțat la albume. Când a expirat contractul cu casa de discuri și am devenit independenți, n-am mai avut resurse financiare să realizăm un album pe cont propriu, în contextul în care lumea nu mai cumpăra muzică, așa că am continuat să scoatem câte o piesă din când în când. Și noi ne-am văzut în continuare de concerte. Că din vânzări n-am câștigat niciodată oricum. Ăia-s banii casei de producție. Ne întreabă totuși oamenii dacă avem cd-uri. Drept pentru care, pentru cei puțini care își doresc o amintire de la concert, avem în plan să înregistrăm câteva piese noi și să le punem pe un disc împreună cu cele vechi, lansate de-a lungul vremii ca single. Tiraj redus, de casă, după posibilități. Se lucrează la asta în timp ce vorbim. Dar am funcționat și fără album în ultimii 12 ani. Deci se poate oricum.

De la single la clip

No rule. Noi avem piese scrise și lăsate în paragină. Pe unele le revigorăm și le dăm viață, altele se sting în anonimat. Că-s proaste, nu de altceva. Să nu vă pară rău. Deci dacă e s-o luăm așa, poate să dureze și câțiva ani. Urmează să scoatem acum o piesă scrisă în 2010, de pildă.

Nu ne propunem să lucrăm la termen. Mai întâi apare ideea piesei, de regulă împreună cu câteva versuri și o linie melodică șchioapă. Apoi se lasă la dospit, o perioadă de tăcere, care poate ține și câteva luni, în funcție de cât de mult umblăm între concerte. Pe lângă formație, avem și proiecte de teatru, stand-up, care ne țin ocupați cînd pe unul, cînd pe celălalt. Însă de piesele Fără Zahăr se ocupă Bobi, și scrie când are timp și chef. Poate scrie o strofă acum și să vină cu o completare la ea peste câteva luni. No pressure. Apoi, din momentul în care e gata, înregistrarea ei durează câteva zile, în funcție de disponibilitatea studioului, videoclipul o zi de filmare plus două săptămâni de montaj. Dar nu e o regulă. Ultimul a durat o lună jumate. Amintire cu hamsii.

Am înregistrat piesa în toamnă, dar apoi n-am mai avut timp să-i facem videoclip, ne-a prins iarna și a trebit să așteptăm. Și dacă tot nu era grabă, am lăsat montajul să dureze cât a vrut el și am lansat-o de 1 mai. Ideea inițială era să apară toamna, fiind o amintire de la mare. A ieșit o amintire anticipată. Dacă e grabă, putem să lucrăm și la termen. În teatru, de pildă, am făcut un spectacol muzical într-o lună jumate. Compus, repetat, regizat, de la prima întâlnire cu actorii până la ziua premierei. În muzică nu ne presează nimeni. 

Bugetul pentru o lansare de single

Habar n-am. Noi n-am făcut lansări. Doar punem piesa pe YouTube și îi dăm share. Bugetul lansării constă în câțiva zeci de euro investiți în publicitate pe Facebook. De acolo se duce singură, din share în share.

Principala piedică în lansarea unui single

Nu cred că există vreo piedică sau vreo problemă. Și nici vreo suferință. Mediul online e unul foarte bun de promovare și internetul merge bine în România. Măcar atât. 

Mândria de single

Nu se aplică. Pot să zic că sunt uimit de succesul unor piese de la care nu aveam așteptări. Majoritatea, gen. Dar de mândrie nu știu ce să zic. În general nu sunt mândru de multe din lucrurile pe care le fac.

Cine te inspiră

Nu urmăresc industria muzicală la nivelul ăsta. De producție și de promovare, adică. Oricum nu are cum să mă inspire nimic, pentru că nu avem aceleași resurse fiananciare, chiar dacă aș putea fura idei de promovare de afară. Când apare o piesă nouă a unui artist preferat, deschid YouTube-ul și mă uit la videoclip. Atât. De regulă după câteva luni de la lansare. Nu mă interesează în ce fel a lansat-o. Doar mă bucur de ea. Muzica trebuie ascultată, nu ambalată frumos.

Scule și colaborări cu oamenii care trebuie

În Iași există Studioul de Bază, unde ne facem treaba mereu și îl recomand oricui are de înregistrat ceva aici.

Scule n-am. Un laptop Dell, o placă de sunet Focusrite și o pereche de monitoare JBL, dacă e să intru în detalii. De laptop nu-s așa mulțumit. Voiam să-l schimb cu un Lenovo de black friday.

Cât de importantă e imaginea

Noi cu noi. Cât putem. Cât nu, mai cerem ajutor altora, pe partea tehnică, și aici mă refer doar la videoclip, că nu ne putem filma singuri. Dar în afară de înregistrare și clip, altceva nu facem.

Iar pe partea de idei, tot Bobi e in charge. Nu știu dacă e importantă imaginea. La Fără Zahăr nu pare să fie. Nu la fel de mult ca piesa, oricum. Cele mai de succes piese au avut cele mai simple videoclipuri. Filmare în natură cu noi doi cântând.

Scena locală din ultimii 5 ani

Nu știu nimic despre mainstream-ul muzical. Sunt artiști arhicunoscuți de care eu nu am auzit, pentru că nu mai urmăresc industria de mulți ani. Mă interesează foarte mult în schimb piața muzicală underground, din care fac parte, și aici mi se pare că se merge foarte bine. Se face muzică excelentă, zic de ultimele albume Byron, Robin and the backstabbers sau The Mono Jacks, se întâmplă o groază de festivaluri, concerte, au aparut artiști noi foarte buni, Maru, Ana Coman, Valeria Stoica. Mă influențează în sensul în care îmi dau speranță în viitor. Multă. 

Trending de moment

Mainstream? De uniformizare. Cred că toate piesele trebuie să sune la fel. Un ritm simplu peste care se pune o vagă melodie. Un soi de vorbire ușor cântată. Linia melodică e pe cale de dispariție. Până la urmă, are și sens, că și pământul are resurse limitate. Câtă muzică să poți face cu 12 note? O să dispară muzica din muzică în curând. 

Promovarea, cu plus și minus

Nu știu cum a evoluat. Pe noi nu ne promovează nimeni. În afară de 2-3 posturi de radio din București, care ne difuzează piesele noi. Ne promovează în schimb oamenii care ne ascultă și ne distribuie muzica. Cei care o ascultă la chefuri sau în tabere. Cei care vin la concerte și povestesc prietenilor cât de mișto a fost.

Power to the people. Ei sunt combustibilul care ne ține în mers. Asta ar fi o parte bună. Faptul că oamenii ne ascultă chiar dacă nu suntem promovați deloc în mainstream. Iar despre cum sunt promovați artiștii principali ai scenei muzicale românești, nu știu să zic. Oricum ar fi promovați, la mine nu ajung. Dacă mă interesează, îi caut eu. Partea rea e că se promovează un singur stil de muzică. E un monopol nesănătos.