[Creația și noul normal] Cristina Joia: Piedicile pot sa-i oblige pe artisti sa-si adapteze limbajul

A fost interesant sa o urmarim pe Cristina Joia in social media lunile acestea. De pe platourile de filmare ale emisiunii Visuri la cheie s-a mutat, odata cu izolarea, in gradina casei sale, unde a lasat inspiratia si creativitatea sa o ghideze in pictura. Zi cu zi, lucrare cu lucrare, cat sa se apropie de un vis mai vechi, acela de a pregati o expozitie cu lucrarile sale.

Pe Cristina o stim de la televizor, unde este arhitectul caselor ce trebuie modificate ca sa implineasca visuri. La baza, insa, este artist vizual si creator de arta contemporana, iar in izolare a explorat mai mult aceasta parte a sa. De unde cu greu reusea sa picteze, din cauza programului incarcat, in captivitate s-a simtit libera sa se joace cu pensula si culorile cat a vrut ea.

“In privinta picturii, izolarea nu m-a afectat deloc, din contra, m-am simtit foarte eliberata de tumultul cotidian in fata panzelor mele. Si am pictat foarte mult. Pentru mine libertatea adevarate este in atelier, nu imi trebuie bulevarde aglomerate ca sa ma simt libera.”

Am gasit-o pe Cristina Joia inca in perioada de libertate, exact inainte de a relua filmarile pentru emisiune. Am povestit despre provocarile acestor luni, dar si despre arta sa.

Inainte de pandemie

Inainte de pandemie faceam slalom intre filmarile de la emisiuna “Visuri la cheie ‘’ de pe Pro TV proiectele mele de design pentru clientii privati si, bineinteles, pictura la care trebuie sa fiu mereu conectata.

 Cand a venit pandemia, apucasem sa filmam 2 episoade din emisiune, era inceput de sezon. In privat tocmai incepusem un proiect foarte frumos cu o vila in stil neobrancovenesc si lucram cu niste beneficiari foarte nerabdatori sa se mute.

Adaptarea la izolare

Imi amintesc perfect ca inainte de pandemie, stand captiva in trafic  si muncind 17 ore zilnic, imi imaginam ca sunt ca un soricel pe roata si mi-as fi dorit ca roata aceea sa se opreasca, telefonele sa nu mai sune, problemele  de pe santiere sa dispara si eu sa ma pot concentra doar pe arta mea. Si pe lucruri care depind doar de mine. Asa ca, dincolo de socul acestei tragedii mondiale, am realizat ca aceasta criza este un moment foarte important pentru evolutia mea personala si artistica.

Am inteles repede ca, desi suntem izolati, putem sa fim mai aproape de adevar, de sine, de ce conteaza cu adevarat.

Recunosc ca, pentru mine, sa fiu izolata cu fiul, sotul si catelusa noastra parea aproape ca o vacanta, mai ales ca eu nu ma uit deloc la televizor, deci am fost rupta de agresivitatea stirilor in toata perioada.

Provocarile acestor luni

Avand niste probleme de sanatate, in primele zile, aproape o saptamana, am fost destul de speriata de perspectiva contaminarii. Si atunci nu stiam ce sa fac mai intai. Sa pictez, sa ne uitam la filme de arta, sa inventam tot felul de jocuri in curte, sa transform gradina neglijata atata timp intr-o lucrare de landscape design?

In cazul proiectelor mele de design interior a fost o adevarata nebunie sa facem totul online si implementarea solutiilor le-a dat batai de cap meseriasilor ramasi sa lucreze nesupravegheati. Dar am reusit sa le facem pe toate.

Creativitatea in captivitate

In privinta picturii izolarea nu m-a afectat deloc, din contra, m-am simtit foarte eliberata de tumultul cotidian in fata panzelor mele. Si am pictat foarte mult. Pentru mine libertatea adevarate este in atelier, nu imi trebuie bulevarde aglomerate ca sa ma simt libera.;) 

Stiti imaginile acelea cu pictorul  inainte de carantina si in timpul carantinei, facand practic acelasi lucru? :-) Pandemia mi-a oferit sansa sa lucrez mai mult pentru o viitoare expozitie la care visez de ceva timp.

De unde a venit inspiratia

Este foarte interesant ca in acesta perioada  conceptul lucrarilor mele s-a axat pe zona figurativa mai mult decat compozitiile abstracte, care, desi frumoase cromatic pareau vaduvite de prezenta umana. Asa ca, in timp ce contactul cu oamenii a fost restrans brusc, eu am cautat umanul in pictura. Si l-am gasit.

Ritualuri si rutina

Brusc zilele au inceput sa fie mai linistite si eu sa simt diferenta intre a fi actant in propria viata versus reactant. A inceput sa-mi placa sentimentul ca ma pot rasfata cu timp pentru citit, cu vizitatul marilor muzee prin intermediul tururilor virtuale, am inceput sa urmaresc documentare de arta, fotografi, artisti, designeri, creatori de identitate vizuala si am realizat ca toate astea sunt o hrana dupa care tanjisem multa vreme.

Am inceput sa ma trezesc fara pic de remuscari la ora 10, chiar 11 si sa pictez ascultand jazz pana la 3 sau 4 dimineata.

Schimbari in zona de cultura

Oamenii au realizat cat de important este fii inconjurat de frumos, casa sa-ti fie sanctuar, camin, sa spuna o poveste despre cine esti tu si ce vei deveni.

In fata unei amenintari majore si a unui dusman comun invizibil cred ca autenticitatea in trairi, in exprimare, in arta si design va reprezenta cheia!

Pe de alta parte, piata de arta, si asa firava, va fi afectata, asa ca artele aplicate (designul interior) cred ca vor avea intaietate versus pictura, sculptura, ceramic. Partea de scenografie de teatru si film  va suferi, spre exemplu, cu siguranta.

Modificari in comportamentul consumatorilor

Clientii care nu au sistat proiectele au fost nevoiti sa achizitioneze exlusiv online mobilier accesorii si atunci forma, stilul, gabaritul unui obiect au fost mai importante decat textura, de pilda, care nu putea fi evaluata decat fizic.

Alternativa online

Evident ca nu ai cum sa ai online experienta dintr-o expozitie live, nu mai vorbim de performance art, care presupune sa fii conectat cu artistul intr-un spatiu fizic. Dar cred ca piedicile pot sa-i oblige pe artisti sa-si adapteze limbajul. Sa fii versatil ca artist mi se pare un act creativ si in online publicul poate fi mult mai divers. Asta in ceea ce priveste pictura.

Referitor la designul interior doar partea conceptuala poate fi facuta de acasa, deci poate ajuta mediul online. Implementarea proiectului este o alta poveste, care implica beneficiari, furnizori diversi , vizite pe santier etc.

Descoperiri

Am experimentat pentru prima oara senzatia de fragil la nivel planetar si este foarte interesant cum acest lucru a pus sub lupa foarte multe valori, umane si artistice, daca vrei.

Eu am simtit o foame avida de emotie sub amenintare parca totul capata savoare. Incepi sa traiesti acum pentru acum, stii?

Am realizat cat de norocoasa sunt sa creez ceva ce aduce bucurie oamenilor, este ceva foarte intim sa creezi spatii in care oamenii isi vor spune povesti, vor iubi, vor suferi, vor ierta si spera.

Pregatesc o expozitie in toamna si ecoul acestui timp petrecut cu mine sper ca se va simti in mesaj, imi doresc sa nu mai abstractizez exclusiv si sa gasesc valente figurative in arta mea.

Voi merge pe ideea firelor nevazute dintre oameni. Cu noduri sau intinse ele sunt acolo si asta ma fascineaza.