Unii magicieni învață la Hogwarts, alții de la publicul lor. Costin Teodorescu este actor și magician și a învățat magie din tot ce îl înconjoară: profesori și regizori, oamenii care vin la spectacole lui. Cel mai important, crede el, este felul în care magia îi face pe oameni să simtă și să le ofere o doză de speranță și optimism.
Spectacolul meu nu este despre mine, ci despre publicul meu. Cred ca pana la urma asta le place la mine, ca nu vin sa demonstrez nimic.
În izolare, Costin a făcut magie acasă și online. A încercat să păstreze o perspectivă optimistă, să scoată umor din necaz și să își dea seama că nu e singur. El povestește mai jos despre magie și actorie, muncă, inspirație, public și un viitor în care publicul nu va mai fi în spatele ecranului.
Scurta biografie
Am 33 de ani, am terminat Facultatea de Teatru in Bucuresti si in momentul de fata sunt actor-magician, in spectacolul “Teo Magic Show”, spectacol in regie proprie. Mi-am dorit sa ma fac actor inca de cand eram mic, cautand toate sansele de afirmare in orasul meu natal, Ploiesti.
Am inceput cu teatru pentru copii, apoi am facut parte dintr-o trupa studenteasca in Ploiesti, iar din 2008 am venit in Bucuresti unde am si ramas. Am terminat la clasa profesorilor Eusebiu Stefanescu si Rodica Mandache. Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu un artist apreciat pentru calitatea artistica, nu pentru ca insemn un brand sau ca sunt persoana publica. Tocmai de aceea, in timp, mi-am format un public numeros care merge cu mine peste tot.
Drumul spre magie
Nu m-am gandit niciodata ca voi face magie. Prin 2008, Beatrice Rancea, renumitul regizor, mi-a propus un proiect impreuna cu sotul ei. Am colaborat cam 2 ani, avand foarte multe spectacole prin tara si in Bucuresti,iar apoi eu m-am focusat pe facultate.
Dupa facultate, am cautat sa ma descopar si atunci mi-am “construit” propriul spectacol, ajungand astazi sa fiu “Teo Magic Show”. Cred ca daca nu existau Beatrice si Doru Rancea, drumul meu artistic era altul. Le sunt vesnic recunoscator si ma gandesc cu mult drag la ei.
De unde invata un magician
Am muncit foarte mult, pentru ca mi-am dat seama inca de la inceput ca eu vreau sa fiu actor-magician, nu magician-actor. Si atunci m-am luptat sa fac un produs bun. Si cred ca aici a fost reteta.
Dupa 8 ani de spectacole, ma intalnesc cu oameni care nu isi mai amintesc ce am facut in timpul spectacolului, ca numere de magie, dar isi amintesc cum i-am facut sa se simta. Spectacolul meu este despre cum fac oamenii sa se simta, este in totalitate despre ei, nu despre mine.
O arta pe cale de disparitie
Este nevoie de magie. Pentru ca iti da speranta. Acum cateva luni am fost la Spitalul Fundeni, la Oncologie. Acolo am mers din salon in salon sa fac magie. Si am ajuns la o adolescenta extrem de trista, care evident isi intelegea propria durere. I-am spus asa: “Daca eu schimb culoarea la esarfa asta, crezi in minuni? Si ea a zis ca da. Dupa ce am schimbat culoarea, mi-a spus: “Acum cred ca Dumnezeu o sa schimbe soarta mea”. Deci este nevoie de magie. Si nu neaparat privita ca pe o arta, ci ca pe o exprimare umana.
Primele show-uri
Eu am avut noroc. Din 2012, de cand am aparut ca magician, practic nu m-am oprit niciodata. Am avut in prima luna de la lansare 5-6 spectacole, fara sa fiu cunoscut si de aici mi-au venit alte cateva ... sute.
Bine, pe langa noroc am si muncit foarte mult. Eu la fiecare spectacol gandesc asa: “trebuie sa fiu si mai bun, astfel incat oamenii sa se simta bine cu mine, sa le placa, sa mai vrea.” Si iarasi ajung la ideea ca spectacolul meu nu este despre mine, ci despre publicul meu. Cred ca pana la urma asta le place la mine, ca nu vin sa demonstrez nimic.
Efectele crizei
Inainte de pandemie ma pregateam pentru “Saptamana Altfel”, unde aveam spectacole in fiecare zi. Proiectele au fost oprite. De cand s-a dat starea de urgenta nu am mai avut niciun spectacol. Urma sa am foarte foarte multe spectacole, se anunta o primavara plina.
Intotdeauna am fost pozitiv. Si am considerat ca trebuie sa accept fiecare etapa a vietii mele asa cum e. In primele trei saptamani am dormit foarte mult (cred ca aveam ani de zile de recuperat), iar mai apoi am incercat sa postez in mediul online cateva pastile comice, de 15-20 secunde care au prins foarte bine. Am facut si saptamanal spectacole caritabile, banii stransi ajungand la medicii care se lupta cu Covid-19.
Starea de izolare
Am fost singur in izolare. Ce am realizat in aceste doua luni? Ca nu sunt singur deloc, ca pot sa fac foarte multe lucruri si ca, intradevar, educatia sanatoasa primita de la parintii mei m-a ajutat sa privesc lucrurile cu doza aceea de optimism.
Nu am dramatizat deloc perioada asta. M-am gandit ce pot sa fac atat de extraordinar cu mine, singur, in casa? Si atunci am citit, am gatit, m-am uitat la filme, am vorbit foarte mult cu familia si m-am intors catre mine. Aaaaaa ... si am scris poezii.
Inspiratia
Cred ca filmuletele mele de pe Facebook spun totul. Am descoperit un umor pe care nu credeam nici macar eu ca il posed.
Efectele pozitive au fost cele enumerate mai sus, m-am intors catre mine si am fost mai fericit cu mine, iar partea cea mai trista a povestii este ca nu m-am vazut cu familia de peste 2 luni. Pe 6 martie, inainte de starea de urgenta am avut un spectacol la Piatra Neamt si am fost cu ai mei. Urma sa merg si la Botosani, la Constanta, tot cu ei. Dar ne vom vedea curand. Si ei au fost foarte responsabili in perioada aceasta.
Imi e dor de mine la spectacol. Imi e dor sa vad oameni fericiti pe strada. Si sunt sigur ca o sa fie bine!
