[ONG de criză] Edmond Niculușcă: După experiența asta, cu toții suntem un pic mai curajoși. E important să ai curaj să ajuți

Bucureștiul are acum șapte zone pietonale noi, deschise în weekend prin restricționarea traficului auto. Este important, mai ales că, odată cu ieșirea din izolare, oamenii nu se pot înghesui doar în parcuri. Mai au nevoie și de alte zone în care să stea la aer, prin care să rătăcească liberi. Cât de liberi se poate, având în vedere că pandemia există încă.

Acest lucru a fost posibil în urma unui proiect inițiat de ARCEN, organizație neguvernamentală cunoscută pentru eforturile sale de a crește calitatea și siguranța vieții în capitală. Situația de criză din ultimele luni a afectat mult activitatea acestui ONG, dar voluntarii săi nu se lasă învinși. Își vor relua activitatea de bază, pentru că Bucureștiul, în pandemie sau nu, este încă un oraș fragil ce are nevoie de reabilitare.

După ce au stat în liniște, timp de mai multe săptămâni, oamenii din ARCEN au început să se documenteze asupra adaptării capitalei la noul context COVID-19. Iar în 12 mai au ieșit în spațiul public cu propunerea „Străzi deschise”. Primăria Capitalei a spus ”da”, ca să încurajeze mișcarea în aer liber, cu distanțarea de rigoare, și alegerea mijloacelor de transport alternativ. Măcar la final de săptămână.

”Orașul are și mai mare nevoie de ideile noastre. E mult loc de inovație, iar sub presiunea schimbării globale, Bucureștiul ar putea avea enorm de câștigat. E mult de muncă mai departe. E nevoie de răbdare și perseverență. Dar e un moment oportun să forțăm niște schimbări. Cu asta ne ocupăm acum” 

Vorbim în continuare Edmond Niculușcă, directorul ARCEN, despre activitatea ONG-ului în criză.

Cum v-a găsit pandemia

Pandemia ne-a prins pregătindu-ne calendarul final de evenimente. Urmau o primăvară și o vară pline de evenimente cultural-urbane. Nu credeam că se va întâmpla ce s-a întâmplat. Marți seară aveam ședință pentru o serie de vizualuri, iar miercuri dimineață deja lucram de-acasă. Decizia de rămâne acasă a fost super rapidă, cumva peste noapte.

Impactul asupra organizației

Impactul a fost puternic. Întâi emoțional, apoi financiar. Prima săptămână am lucrat cât de cât eficient, pentru că aveam impresia că situația asta va trece repede. Apoi, după decretarea stării de urgență, ne-am oprit cu totul. Aproape o lună am suspendat lucrul la tot ceea ce aveam de făcut.

Ne era evident că prioritățile se vor schimba, dar nu știam încotro să o luăm. Ne-am decis să nu ne implicăm în niciun fel în criza asta. Misiunea noastră e legată de oraș, patrimoniu și comunități urbane. Am făcut o alegere grea. Am hotărât să stăm o vreme deoparte. Și să privim.

Comunicarea în pandemie

O lună nu am mai comunicat nimic. Inițial am vrut să încurajăm oamenii, dar era un aflux așa mare de informație, încât, orice am fi făcut ar fi fost irelevant. După vreo 5 săptămâni de izolare, am decis să activăm offline locul unde locuiam. Am pus muzică la fereastră și am produs spontan o solidaritate comunitară incredibilă în jurul muzicii clasice, care mai apoi, o lună și jumătate a răsunat, seară de seară la ora opt și jumătate, în tot cartierul armenesc. Mesajul era fără cuvinte: „Suntem împreună, ne temem și noi, dar să avem speranță! Orașul va fi din nou al nostru și vom fi din nou împreună unii cu alții”. Cam ăsta a fost mesajul. Și a funcționat.

Străzi deschise

Nu am dezvoltat nimic nou în pandemie. Am scris aplicații pentru fonduri, însă. Am depus două proiecte la AFCN, un proiect la Ministerul Culturii și încă unul la Fundația Comunitară București. În ultima lună ne-am documentat asupra adaptării Bucureștiului la noul context COVID-19. Și în 12 mai am ieșit în spațiul public cu propunerea „Străzi deschise”. Azi, Bucureștiul are 7 zone pietonale de weekend. Sigur, e ceva la care nu a fost nevoie de buget. Momentan nu stăm bine financiar. Avem doar granturi și donații (puține). Nu sunt suficienți banii, dar suntem optimiști. Dar oricum, am reușit ceva nesperat: Primăria Capitalei a răspuns propunerii ARCEN de a pietonaliza străzi din centrul orașului pentru a lărgi spațiile de recreere și promenadă din oraș, în noul context de distanțare fizică.

Cele mai mari provocări

Provocarea a fost să demonstrăm, că deși COVID-19 e una dintre cele mai mari și complicate provocări prin care trecem cu toții, Bucureștiul e un oraș bolnav grav și nu putem să nu ne mai ocupăm de el. Riscul seismic, poluarea, traficul, lipsa spațiilor verzi insuficiente, sunt probleme urgente, care ne afectează zi de zi. Unele probleme ne pun grav în pericol viața. E greu să te mai auzi când ești în plină pandemie. După izolare, ne-am întors într-un oraș disfuncțional. E încă greu să pară că și orașul, dincolo de epidemia asta, e o problemă urgentă.

Coalizarea ONG-urilor atunci când este nevoie

Am fost impresionat de ce a reușit acest sector în perioada asta. E o mare speranță. Sunt convins că e un început și pentru alte tipuri de coalizări.

Implicarea sectorului privat 

Deși indirect, am văzut implicarea unor parteneri privați alături de Fundațiile Comunitare. Impresionant! Nu mă așteptam la tipul ăsta de răspuns. Amploarea și rapiditatea implicării cred că a fost super eficientă. Și dătătoare de speranță.

De ce aveți nevoie

Ceea ce face acum ARCEN e să contribuie la ameliorarea vieții urbane a Bucureștiului în noul context impus de epidemie. Am avut o primă victorie. Primăria Capitalei a înțeles că distanțarea fizică cere mai mult spațiu public în interiorul orașelor. E un pas timid, dar fundamental ca și Bucureștiul să aibă un nou tip de conviețuire urbană. Criza asta poate fi o enormă oportunitate. Dar da, cel mai mult ne lipsesc resursele financiare. Nu avem forță, suntem puțini, avem probleme financiare, e mult de muncă și presiunea e enormă.

Comunicarea faptelor bune

Zgomotul și comentariile negative ale celor care stau pe margine. E incredibilă chestia asta. E o problemă de civilizație. Stăm prost la capitolul ăsta.

Cum ajung mesajele la oameni

Prin perseverență. Multă.

Efectele pandemiei asupra comunităților

Cred că e devreme să spunem cum. Cred că am experimentat niște realități și comportamente la care nu fuseserăm martori. Dar e timpul prea scurt ca să tragem concluzii. Dar clar, dacă stăm un pic și privim ansamblul, efectele pe termen lung vor fi foarte bune. Cred că după experiența asta, cu toții, din multe perspective, suntem un pic mai curajoși. E important să ai curaj să ajuți.

Viitorul

Și mai provocator decât era înainte. Orașul are și mai mare nevoie de ideile noastre. E mult loc de inovație, iar sub presiunea schimbării globale, Bucureștiul ar putea avea enorm de câștigat. E mult de muncă mai departe. E nevoie de răbdare și perseverență. Dar e un moment oportun să forțăm niște schimbări. Cu asta ne ocupăm acum.

Ce ar fi bine să învățăm cu toții din această perioadă

Că nu depindem doar de noi înșine. Suntem mai puternici și mai în siguranță dacă privim mai mult în jur. Totul se poate schimba peste noapte, dar solidaritatea umană va fi acolo. Să o accesăm doar mai des. Și să o exersăm zi de zi.