Sens, scop, misiune sau ikigai, oricum am numi motivul drumului nostru prin viață, îl găsim mereu spontan, dar la momentul potrivit. Așa spune și Stas Sîrbu, un tânăr din Republica Moldova, că a nimerit în marketing. Spontan și la timp. Și-i place! Atât de mult, încât l-a încercat în mai multe forme ale sale, în diferite ramuri ale economiei, spunând că asta i-a permis să înțeleagă mai bine comportamentele și reacțiile consumatorului, ceea ce-i un mare avantaj pentru orice specialist în PR și marketing.
De la o universitate care-i destina o carieră legată de logistică și transport, a ajuns să instruiască oamenii despre copywriting, cu accent pe practică și mai puțin pe teorie. Iar acum câțiva ani, s-a avântat să facă modeling. Dar nu unul simplu, ci de acela pe care-l căutăm deseori pe site-urile cu stock-uri de fotografii pentru reclame reușite. Da, da, acele site-uri pe care le-am parcurs în lung și-n lat pe timp de carantină, de voie și de nevoie.
Și pentru că are barbă, ochi buni și părinți frumoși, după cum spune el, imaginile lui sunt destul de populare. Astfel, chipul lui Stas face publicitate în diferite orașe, din diferite țări ale lumii. Poate l-ați văzut pe vreun OOH pe la Iași, pe vreun panou al BCR sau în vremurile acelea bune prin Italia, Germania, Franța, Marea Britanie și altele. Dacă nu, dați cu mouse-ul mai jos.
Marketing, mon amour
Specialitatea am îmbrățișat-o spontan. După cinci ani și jumătate de studii la Universitatea Tehnică, am realizat că specialitatea menționată în diplomă nu mă reprezintă nici în cea mai mică parte, aceasta fiind legată de logistică și transporturi, nu s-a legat și de mine.
Peste un timp de căutări (pseudointelectuale) de sine am intrat să fac SMM în una din cele mai mari rețele de electrocasnice din țară. Ei bine, era începutul epocii de SMM și nimeni nu înțelegea cu ce se mănâncă și pe ce parte a pâinii se unge, dar răscolind sute de articole online și informații, am reușit să o pun pe roate cu 8000 de abonați în primul an. Era perioada când toți „vânau” abonați și nu interacțiune. :)
Treptat am început să îndeplinesc și alte taskuri, avantajul fiind că învățam direct din practică cum funcționează anumite lucruri, cum trebuie ambalat un produs sau altul și cum trebuie să scrii un articol comercial, așa încât în 2 săptămâni să se vândă un container întreg cu niște accesorii chineze. Pentru asta le mulțumesc mult primilor mei colegi care aveau grijă de mine și primului meu director de departament, care mă acceptase la lucru cu fraza – ATENȚIE, URMEAZĂ UN MOMENT EMOȚIONANT– „Stas, începem să lucrăm, ceva te învăț eu, ceva mă înveți tu, și mergem înainte”.
Experiență
După 5 ani de activitate, sufletul meu a zis că se plictisește și vrea experiență nouă, din acel moment (din nou, foarte spontan pentru toată lumea și pentru mine, inclusiv) am scris cererea de eliberare și timp de mulți ani am reușit să activez în cadrul companiilor din ramuri absolut diferite: retail de haine, vinărie, rețea de farmacii, rețea de librării, club de fitness etc. Am avut cu fiecare din ele o relație de dragoste, ceva nou, ceva palpitant și captivant în același timp.
Cred că e super să prinzi activitate la companii din mai multe ramuri, pentru că înțelegi mai bine modelul de comportament al consumatorului, reacțiile acestuia, devii mai flexibil și mai open-minded, preiei din fiecare domeniu ceva specific, ceva ce poți aplica ulterior.
Așteptări de început
Inițial, nu aveam alte așteptări decât să fac ceva interesant pentru mine, după care a venit etapa de goană după like-uri, după vizualizări și intrări în magazinele fizice (percepeam asta ca un challenge – câți oameni va aduce o promoție sau alta).
Schimbări de perspectivă
Acum viziunile mele s-au schimbat, la fel ca și comportamentului consumatorului – accentul fiind pus pe calitatea advertisingului și nu pe executarea cât mai rapidă a acestuia. Este imposibil să ieși din umbra a sute de alte companii, care la fel se promovează, fără să oferi un concept, o realizare și o abordare unică – asta e secretul pe care mereu îl povestesc în cadrul cursurilor de branding/ naming. Anul trecut am devenit membru al echipei primei școli de copywriting din Moldova. Am început o colaborare part-time pe copywriting, dar pentru că mereu nu am „astâmpăr”, am lansat primul meu curs „Titluri și Slogane. Cu gust”. Aici încerc prin exemple multe, formule și exerciții, să îi fac pe cursanții mei să gândească mai liber, mai creativ, mai „huliganistic”, în sensul bun al cuvântului. Prima ediție îmi trezise emoții mai puternice decât prima lecție din cl.1, însă acum e una din activitățile mele preferate – să povestesc.
Dureri de SMM
Investițiile din cadrul unor companii rămân a fi cel mai dureros moment în activitatea unui marketer din Moldova – administrația, deseori, nu pune accent pe calitatea advertisingului, dar se mulțumește numai cu o „prezență” în spațiul online, ceea ce pentru secolul în care trăim înseamnă, practic, nimic.
Surprize în marketing
Dacă nu ai parte de surprize și cazuri mai deocheate, înseamnă că nu activezi în marketing, pentru că elementele respective fac parte din agenda zilnică. Începând de la reacția (prezentă sau totalmente lipsă) din partea publicului la unele promoții sau challenge-uri, până la cazuri când evenimentul de care te pregăteai este gata să fie amânat în ziua prestabilită din cauza lipsei de curent electric sau pentru că prestatorii nu au reușit să-ți livreze comanda de vin. Am însușit regula de bază a marketingului – „dacă ceva nu merge după plan, înseamnă că e okay și totul se desfășoară așa cum trebuie. Planul e să fie totul NU după plan”.
Primul proiect
A fost legat de SMM în retail de tehnică. Firesc că aveam milioane de greșeli, dar și emoții de la primele like-uri, reacții, iar fiecare mesaj inbox cu o întrebare stupidă îmi crea niște trăiri de parcă aș fi în fața butonului de lansare a bombei atomice.
Învățături
Am învățat multe lucruri practice din startul activității. Nu pot să zic că unele sunt mai importante decât altele, pentru că, într-un final, toate sunt câte un puzzle din tabloul experienței mele.
Aș menționa doar câteva:
- Oamenii mereu așteaptă o abordare prietenoasă (brandul devenind pentru ei un om viu și nu doar un logo).
2. Calitatea contează. Calitatea conținutului, în special.
3. Cele mai deocheate idei funcționează cel mai bine.
4. E absolut okay să faci glumițe pe seama concurenților (asta e o altă temă dureroasă).
5. Fără investiții nu există rezultat.
6. Cafeaua, muzica bună și dansurile în birou aduc inspirație.
Proiecte favorite
Nu sunt sigur dacă aș putea evidenția un proiect mai îndrăgit decât altul. De fiecare dată când organizam ceva, fie un eveniment, fie vreo campanie publicitară, concurs sau challenge, încercam să facem la maximum de „WOW”. Lansarea vreunui magazin era ca și un eveniment local, iar despre petrecerea de Revelion pentru angajați și clienți pe acoperișul clădirii, cu vin fiert, dansuri și fire show la -10 grade Celsius, s-a vorbit încă multe săptămâni.
Față. Barbă. Publicitate.
Experiența cu „fața” a fost la fel de spontană și a început prin 2016. Am avut norocul să fac cunoștință cu unul dintre cei mai tari fotografi autohtoni care se ocupă de photostock. Am realizat prima ședință. Fără stres, chiar și în momentul în care urma să bag un deget în gura partenerei. :)) După care am deschis „cutia Pandorei” cu zeci de ședințe foto atât pentru stocuri, cât și pentru branduri autohtone. Fiind urmate și de invitații la spoturi video, „pozarea” a devenit o mare pasiune care aduce o plăcere dublă: de la procesul propriu-zis și până la rezultat, când te vezi în publicitatea din diferite țări, în care încă nici măcar nu ai reușit să ajungi.
Photostock-urile, rentabile sau ba?
Despre profitabilitate în domeniul stock-ului nu aș putea povesti foarte multe, pentru că este o pasiune și mai puțin un job. Pozez din plăcere și nu mă axez pe partea materială, dar pot afirma că domeniul respectiv este rentabil, doar în cazul în care se lucrează foarte intensiv și calitativ, fiind uploadat un număr mare de fotografii cu tematici diferite, constant.
Vânzările în vremea pandemiei
Nu aș putea să afirm că numărul vânzărilor a scăzut din cauza carantinei – oamenii mereu au nevoie de imagini pentru un content calitativ, indiferent dacă era preconizat pentru digital sau tipar. Vânzările oscilează din alt motiv – concurența. Site-urile de stocuri sunt arhipline cu imagini cu tematici similare, iar numărul fotografilor este într-o creștere exponențială. Firesc, cei mai buni din ei pot fi numărați pe degete.
Avantaje
Cel mai important aspect în activitatea respectivă este faptul că eu fac ceea ce îmi aduce satisfacție și, în plus, „dividente”. Știm cu toții, atunci când intri cu zâmbet în oficiu (în cazul dat - studiou), înseamnă că ți-ai găsit locușorul potrivit. Aici am liber pentru toată doza mea de improvizație. Nu avem un scenariu prestabilit despre cum va decurge procesul. Un alt avantaj este – cunoașterea multor oameni interesanți și frumoși, dornici de a face ceva creativ și ieșit din comun.
Preferințele clienților
Știu că modestia nu este punctul meu forte, dar am discutat mult cu fotografi despre alegerile făcute de clienți și motivarea acestora, probabil am ochi buni sau părinți frumoși. :)
Unde a călătorit chipul
Întrebarea despre țările în care am apărut este una foarte ironică pentru că la cât de tare îmi place să călătoresc, nu am reușit să vizitez nicio pătrime din țările unde am apărut așa, doar cu imaginea. Lista e una super lungă, printre care orașe din Rusia, Turcia, România, Franța, Italia, Marea Britanie, Germania etc, etc. Interesant, dacă am apărut și pe AliExpress, pot să zic că și în China am fost?
Proiecte preferate
Nu cred că aș avea unele proiecte mai puțin favorite. Fiecare din ele are o istorie aparte și un background colorat și plin de emoții. Undeva am fost spălat cu băuturi carbogazoase, undeva urma să mănânc mici, în timp ce mixam muzică, undeva trebuia să învăț să merg pe trotinetă electrică, exact cu 10 min înainte să înceapă filmările.
Okay, există și o parte mai de „risc” la capitolul stocuri – niciodată nu poți fi sigur că imaginea ta nu va ajunge pe o cutie de pastille pentru potență sau împotriva diareei. Nu e grav, dar psihologic cumva îți atribui imaginea și atunci nu e distractiv. :)
Carantinizarea și eul liric
Carantina. Se începuse de departe, dar valul ne lovise foarte brusc. Într-o dimineață am realizat că de acum lucrurile nu vor mai fi ca și în trecut și nu avem nimic altceva decât să ne adaptăm. Oamenii mereu se adaptează.
Spre marea mea fericire (da da, chiar asta am spus) în timpul carantinei frecventez oficiul de 2 ori pe zi – dimineața și seara. Actualmente, fiind în staff-ului unui club de fitness, am fost primii care au lansat antrenamente LIVE, pentru a menține clienții în tonus și pentru a scădea din psihoza statului acasă, după care am fost urmați de concurenți.
Concluzii din izolare
Carantina, cumva, ne impuse să fim mai responsabili și mai sinceri cu noi înșine (poate de asta rata de divorțuri a crescut brusc). Să apreciem momentele care păreau de rutină și ajungem la concluzia că lipsa timpului pentru activități de meditații, citit, gătit etc – este doar o scuză.
Eu mă simt împlinit pentru că văd rezultatul eforturilor depuse de către întreaga echipă. Vâd statisticile paginilor care înfloresc, în pofida faptului că toată viața noastră brusc a devenit online cu o „biluță verde lângă nume”, iar feed-ul rețelelor este arhiplin de cursuri, webinare, seminare, masterclass-uri gratuite. Firesc, pandemia asta e groaznică, însă nu îs sigur dacă izolarea definitivă ar fi cea mai optimă soluție. Cât nu ar suna de ciudat, șunt bucuros că (păstrând toate măsurile de precauție, desigur) mă impuneam să ies din casă spre oficiu – schimbul imaginii mereu acționează pozitiv. Știu că odată și odată virusul va ceda și vom reveni la ritmul normal, doar că nu știu când.
Psihologia perspectivelor
Ce îl face pe un on să se simtă realizat? Jobul? Familia? Un număr mare de copii sau de zerouri după prima cifră de pe cardul bancar? Eu nu știu dacă aș putea să afirm că mă simt realizat. Cel mai probabil – pe drum spre, însă departe. Și asta mă motivează să fac ceva ce în viziunea mea este important și pentru alții. „Să dansez pe greble” de fiecare data când un proiect sau altul „moare” la nivel de concept și, în același timp, să-mi tremure mâinile de fericire și emoții pentru lansarea unui proiect nou.
Mă simt realizat pentru că știu CE vreau să fac și unde este îndreptat vectorul meu, însă, totodată, mă simt absolut NErealizat pentru că mai am atâtea idei care stau în regim de „stand by”, atâtea evenimente cu toate tematicile posibile, atâți oameni pe care aș vrea să îi cunosc, dar și mai mulți cu care aș vrea să mă împart.
