[Designeri români] Ioana Diacu: Îmi doresc să exprim vestimentar această perioadă

Pentru o parte dintre oamenii care lucreaza in domenii creative, perioada izolarii a fost ca o gura de aer proaspat. S-au revigorat, s-au resetat, iar acum au idei bune pe care urmeaza sa le puna in aplicare. Designerul Ioana Diacu este unul dintre ei. Stie ca designul romanesc va fi afectat de aceasta criza, dar are incredere ca pasiunea o va duce mai departe pe drumul sau.

”Eu sunt om destul de relaxat, asa. Cred ca toate perioadele au un rost al lor si ma adaptez lor ca sa imi iau ce e mai bun. Pentru mine aceasta izolare a venit la fix si ma bucur de ea cu totul. M-am odihnit, m-am resetat, m-am pus in ordine, mi-am facut planuri. Ramane sa ma apuc de treaba”. 

Ioana Diacu a inceput sa creeze tinute vestimentare prin 2005, insa dragostea pentru haine a cuprins-o de cand avea 5 ani. In scoala generala profesoarele o vedeau ca pe un fashion icon, fiindca avea un simt cromatic iesit din comun, combinat cu indrazneala si atitudine. In prezent, in conceptul brandului sau, Ioana Diacu - Inspired, combina poezia cu elemente 3D si cu arta conceptuala.

Povestim cu ea despre piata autohtona de fashion si, printre altele, despre cum se reflecta perceptia femeilor asupra imaginii lor in hainele pe care le poarta.

Scurta biografie

Well, am ajuns la varsta la care nu mai spun cu usurinta ce varsta am. :)

Fac haine din 2005, desi nu am terminat nici o scoala in domeniu. Tocmai de aceea m-am tot ferit sa spun ca sunt designer vestimentar. Sa zicem ca a fost mai degraba o pasiune si un talent. De-a lungul timpului am avut diverse nume: Lala Style, Ioana Tanase Manufactory, Ioana Diacu Inspired. Am facut cam de toate: rochii de zi, tricouri poetice si cu mesaje motivationale, colectii cu elemente traditionale, rochii punk, rochii de mireasa, haine reciclate.

Inceputurile in design

Cand am inceput eu, in 2005, doar ce incepusera targurile de designer. Pe vremea aceea aveam blogul Lalastyle. A fost o perioada infloritoare, mi-a adus multa bucurie. Pana in 2008 - 2009 cand a venit criza, dar nu pot spune ca m-a afectat, pentru ca oricum luasem o pauza sa ma ocup de Adora, fetita mea. 

Pentru ca mereu am considerat “business”ul acesta ca fiind doar o pasiune, l-am lasat sa curga firesc in functie de viata mea, de inspiratia care venea in ritmul ei. Nu am pus presiune nici pe mine, nici pe “business”. 

Investitia de inceput in business

Cred ca am inceput cu 2000 de euro, dar am investit constant. In masini de cusut, chirii, salarii, materiale. Dupa cum am spus, nu am pus pret pe cifra de afaceri, cat pe fluxul de bucurie si de iubire pe care il puneam si il primeam in acest “business”.

Povestea & conceptul din spatele brandului

Povestea este acelasi cliseu, pe care il tot repeta diverse persoane: nu am ales eu designul, ci m-a ales el pe mine. Am stiut de la 5 ani ca asta voi face. Am avut un fel de revelatie, in timp ce invatam pentru prima oara sa tai cu o foarfeca. Am avut un moment in care mi-a trecut toata experienta asta prin fata ochilor.

In plus cochetaria pe care o aveam inca de la gradinita. In scoala generala eram considerata fashion icon de catre profesoare, desi proveneam dintr-o famile modesta. Dar aveam simt cromatic, indrazneala si atitudine.

Conceptul din spatele brandului, suna destul de elaborat, dar la mine a fost un singur gand. Asa cum unii copii se intreaba cum o fi sa calatoresti in spatiu, intrebarea care ma preocupa cu inflacarare, cand eram mica, era: oare cum se vor imbraca oamenii in anul 2000. Ma gandeam la asta foarte des, imi imaginam, cream in gand haine.

Ideea constanta a “brandului” meu este centrata pe inovatie. Cu ce as putea sa vin nou, ceva ce nu s-a mai facut niciodata. Pana la urma orice schimbare, orice salt din orice domeniu vine prin inovatie. O alta idee ce ma urmareste este fuziunea: cu ce putem combina fashionul. Eu am fuzionat cu niste poezie, cu elemente 3D, si cu arta conceptuala.

Stil si influente

Am abordat diverse stiluri, am experimentat mult, cred eu. Eu vad hainele si fotografia de fashion ca ducand inspre arta. Tocmai de asta am fost concentata pe partea cromatica, pe arta conceptuala, pe idee. Si pe emotional.

De exemplu am facut o rochie alba care avea in dreptul inimii o arsura de fier de calcat. Not for sale, dar avea o idee, o emotie. M-am jucat mult, ca sa spun asa. Am avut la indemana acest instrument ca sa exprim emotiile si starile mele. Miza nu a fost niciodata sa castig bani din asta. Ci mai degraba a fost o forma de exprimare, o forma de arta. 

De la cine inveti

Desigur, am cativa designeri care ma inspira. Si nu neaparat inspira, cat imi place ce fac ei. Dar pot spune ca am fost un lup singuratic. Am creat ce am avut de exprimat. Aproape tot ce am facut in fashion design a fost ceva personal.

Cea mai importanta invatatura pentru mine a fost: daca iti face placere, e drumul tau!

Clientele 

Din fericire, sau cum era si firesc, am atras doar cliente cu care am rezonat. Am cunocut foarte multi oameni extraordinari si majoritatea au ramas in cercul meu de apropiati. Nu pot sa gandesc in termen de consumator. Cred ca oamenii se simt atrasi pe legea rezonantei. Daca rezoneaza cu ceva, cumpara.

Cum s-a schimbat perceptia femeilor asupra imaginii lor

Am observat de-a lungul timpului multe etape si schimbari in evolutia stilului vestimentar si in imaginea pe care doresc sa o exprime femeile si m-am bucurat de aceasta evolutie. Cred ca stilul tine de interiorul unei persoane si cu cat se “lucreaza” mai mult pe partea de dezvolatare persoanala, un domeniu care este atat de explorat la ora actuala, cu atat mai mult se reflecta acest aspect si in imaginea de sine aratata prin vestimentatie.

Strategia de comunicare

Nu am avut o strategie de promovare. Tot ce am comunicat a fost pe feeling. Dupa cum am simtit. 

Este destul de atipic ce fac eu, ca sa pot sa pun o matrita de business peste. Am avut pitchuri cu mai multe agentii de publicitate, am avut si o asistenta pe partea de marketing si promovare, dar, in momentul cand pasiunea asta a mea devine business, nu mai e pasiune.

Piata de design autohton

Sunt multe aspecte. O sa le iau pe scurt. Ma bucur ca lumea a devenit constienta ca, daca cumpara de la un designer roman il ajuta in business, dar ma irita putin formularea si ideea in sine. E ca si cum ai spune: ajuta un biet designer sa supravietuiasca.

Nimeni nu stie cata munca este in spatele unui articol vestimentar: creatie, achizitie materiale, executie, foto shooting, salarii, chirii etc. 

In al doilea rand, pentru cumparatorul roman, hainele de designer sunt destul de scumpe, concurenta fiind marile magazine de haine, SH-urile (nu stiu daca mai sunt la moda, eu am renuntat de ceva vreme sa le frecventez), nu mai spun de madeinchina.

In al treilea rand, si o sa ma opresc aici, un mic procent de oameni apreciaza hainele unicat, fancy, bine lucrate, in care se simte vibe-ul de arta.

Designul romanesc dupa pandemie

Designul romanesc va fi afectat cu siguranta de aceasta criza. Dar sunt convinsa ca la mine, ca si la ceilalti colegi de breasla, pasiunea te duce mai departe pe drumul tau.

Brandul tau in contextul actual

Eu am profitat de aceasta perioada ca sa ma resetez pe interior. Simt ca am traversat eu personal catre o alta etapa a vietii, de maturitate, de feminitate coapta. Imi doresc sa exprim vestimentar aceasta perioada prin care am trecut. Iar acest timp este excelent ca sa o pot pune la cale.

Ce ai invatat personal din pandemie

Eu sunt om destul de relaxat, asa. Cred ca toate perioadele au un rost al lor si ma adaptez lor ca sa imi iau ce e mai bun. Pentru mine aceasta izolare a venit la fix si ma bucur de ea cu totul. M-am odihnit, m-am resetat, m-am pus in ordine, mi-am facut planuri. Ramane sa ma apuc de treaba!